SPIRITUALIA/ Filmul “Avatar” sau ecologia sans frontieres

Autor: Vasileanu Marius 25.03.2010
Recentul film "Avatar" a avut parte deja si in România de uriasa audienta si de numeroase cronici. Câteva dintre aceste cronici s-au facut din perspectiva apasat crestina si provoaca mirarea. De ce o anume creatie de succes trebuie lecturata neaparat intr-o cheie crestina, când filmul, in cazul de fata, functioneaza in cu totul alte chei? Productia "Avatar" - a carei valoare cinematografica nu eu sunt chemat a o judeca - este totodata o pledoarie pentru intoarcerea la natura, devine o implicita trimitere la panteism. Aparent gruparile new-age-iste primesc astfel un puternic sprijin. Sunt puse in antiteza civilizatia occidentala, care se indeparteaza din ce in ce de comunicarea cu viul, cu natura, si o ipotetica civilizatie existenta undeva in cosmos, care continua sa dialogheze profund cu tot ceea ce o inconjoara - plante, animale, inclusiv planeta care o poarta. Este firesc ca o astfel de creatie care a fost la un pas de marele Oscar - fapt care nu inseamna neaparat si un argument valoric -, aflata in vârful audientei de câteva saptamâni, sa fie perceputa drept o amenintare pentru crestini? Mi se pare o judecata pripita si puerila. Putem gasi rapid numeroase si uriase capodopere cinematografice (nu este cazul acestui film), romane, piese de teatru etc. care nu pornesc nicidecum de la doctrina crestina. Habar n-am daca filmul lui James Cameron este "evenimentul deceniului in cinema", dar stiu ca nu este nicidecum o amenintare la adresa crestinilor. Nici macar titlul "Avatar", care trimite, este adevarat, la hinduism, nici pledoaria sa pentru panteism.
Dimpotriva, este o sansa. Crestinismul isi poate permite boieria de a medita ceva mai serios la potentialul sau (uitat) de comunicare cu natura. Fireste, prin prisma bazei sale doctrinare si a valorilor impartasite de Hristos. Este impresionanta profunda relatia de comunicare cu natura la care au ajuns numerosi sfinti crestini. La faptul ca puteau comunica, se faceau intelesi de animalele cele mai periculoase - amintiti-va de intâmplarile puse pe seama Sf. Serafim de Sarov sau, la noi, Pr. Arsenie Boca. Asta par a uita cei care titreaza azi umplându-se de penibil "Feriti-va de Avatar!". Fundamentalismul a fost totdeauna lipsit de inteligenta…
Daca ar avea un minim simt pedagogic, acestia ar trebui sa spuna: va recomand filmul "Avatar", veti regasi acolo o imagine palida a ceea ce puteau face marii sfinti crestini.
Este adevarat, comunicarea cu pasarile si animalele nu a reusit numai unui Francisco de Assisi, nu numai unui Vasile de la Poiana Marului, ci, pornind de la datele credintei proprii, si celor care au aprofundat oricare alta religie revelata de pe pamânt. Fiindca Dumnezeu ne-a dat aceasta sansa de a fi diferiti. Exista un film documentar in care este surprins uriasul intelept hindus Ramana Maharishi care in plimbarile sale zilnice in jungla din jurul ashramului era insotit de o uriasa "trena" formata din admiratori umani, dar si din câteva din animale salbatice ale junglei, care in mod obisnuit se manânca intre ele…
"Avatar" nu este decât o productie de succes a timpurilor noastre, o parodie postcoloniala la adresa civilizatiei occidentale, la adresa europenilor care nu au stiut niciodata sa valorifice in sens inalt spiritual sansa descoperirii altor lumi. Caci, in general, acestia au considerat ca este suficient sa devina simpli "colonizatori", superficiali cu valorile altora dar grabiti a face averi pe seama lor. Ca orice productie de acest gen, nebunia admiratorilor este fara limite. Exista deja, de pilda, cluburi si site-uri pe internet in care poate fi invatata limba populatiei "navi" din "Avatar". Ma intreb câti dintre tinerii acestor fan-cluburi vor afla vreodata ca totul nu este decât o alta parodie: cuvântul "navi" in islam desemneaza omul cu calitati profetice care clameaza, striga, cuvânt arab care provine din ebraica - "nabi" -, a carui etimologie, inca incerta, desemneaza, desigur, tot profetul (in sens spiritual larg).
Dincolo de toate acestea, ecologia insasi este incurajata prin acest film - ma refer la o altfel de ecologie in care dimensiunea spirituala devine fundamentul. Care este baza doctrinara din care provine aceasta, iata o alta discutie in care sincretismele new-age-iste nu-si au locul, ba chiar devin periculoase uneori. Dar nici crestinii furiosi care clameaza astazi impotriva filmului "Avatar" nu sunt inca lamuriti si nu prea practica o reala ecologie crestina. Pentru simplul fapt ca aceasta este rara avis. Pe de o parte sunt cunoscute actiunile Patriarhului ecumenic de la Constantinopol prin care acesta atrage atentia anual asupra gravelor probleme ecologice mondiale, pe de alta parte padurile României sunt taiate intr-o veselie si fara nici o lege de proprietari sau infractori declarati crestini, inclusiv - pe alocuri - proprietari calugari. Sunt invatati viitorii teologi si duhovnici la seminarele si facultatile de teologie ortodoxa sa respecte natura, adica Creatia? Prea putin. De ce sa ne mai mire atunci ca prin satele României educatia taranilor in materie de ecologie este lasata la voia mass mediei- adica este zero barat. Nu preotul trebuie sa-i invete pe tarani sa nu mai arunce gunoiul pe malul apei care trece prin sat, dar daca ar insista uneori asupra respectului datorat Creatiei lui Dumnezeu, ceva-ceva s-ar mai schimba. De ce sa incriminam atunci un film - necrestin - care reuseste implicit aceasta performanta?
Poate dupa ce veti iesi de la acest film destul de obositor pentru ochi - caci tehnica 3D este pe cât de spectaculoasa, pe atât de zapacitoare pentru simtul comun al vazului, apropo de apropierea de natura noastra reala, incepând cu ochiul si cu corpul nostru -, veti medita pentru o vreme la cele scrise de Pr. Dumitru Staniloaie: "Dialogul este ultima fibra a Creatiei"…
MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la Gura Humorului, Bucovina) are o licenta in filosofie (Universitatea Bucuresti) si un master in antropologia spatiului sacru (Universitatea de Arhitectura ''Ion Mincu''). Este doctorand al Universitatii Bucuresti, Facultatea de Litere, cu o tema interdisciplinara in care continua studiile de antropologie a religiei. A fost director al Editurii Muzicale si profesor de istorie a religiilor in invatamantul preuniversitar. A sustinut o bogata activitate in presa: studii, articole, eseuri, recenzii, proza scurta, editoriale, interviuri - in jurnale, reviste culturale si cu profil spiritual -, producator si realizator de emisiuni radio, numeroase colaborari la principalele televiziuni centrale. In ultimii ani a fost editorialist si editor coordonator (departamentul cultura-religie) la ziarul ''Adevarul'' si redactor-sef al revistei ''Adevarul literar si artistic''; ulterior a fost senior editor la agentia de presa ''NewsIn'', coordonand departamentele de cultura-religie si media-publicitate. Actualmente semneaza o rubrica saptamanala in suplimentul ''Aldine'' al ziarului ''Romania libera'' si preda istoria religiilor la Universitatea Bucuresti.