MISTERELE CUVINTELOR/ Un megasucces american: obiectivismul randian
Autor:
Alexandru Ciolan
25.03.2010
In anii '80 ai secolului trecut,
in plin război rece, Biblioteca Congresului din Washington comanda
o anchetă menită a stabili cărţile care au marcat in mod hotărâtor
gândirea cititorului american. Prima, evident, a ieşit
Biblia, dar locul al doilea era ocupat de Atlas
Shrugged (Răzvrătirea lui Atlas), un roman filosofic
(netradus in româneşte) de Ayn Rand.
Intre timp, ecartul dintre cele
două cărţi s-a mărit, clasamente de pe net păstrând, incă
nedisputat, primul loc pentru Biblie şi coborând
Atlas-ul răzvrătit pe locul al zecelea. Oricum, o
prezenţă descumpănitoare in elita cărţilor.
Sau, poate, pe deplin
meritată, in măsura in care ne face să reflectăm la seducţia
glasului sirenelor sau... al Mamonei.
Ayn Rand este pseudonimul
literar al Alisei Zinovievna Rosenbaum (Sankt Petersburg, 1905 -
New York 1982). Născută şi crescută intr-o familie de evrei
nepracticanţi (tatăl, chimist ca formaţie, işi intreţinea familia
din veniturile unei farmacii), Alisa a avut la vârsta de nouă ani
revelaţia viitoarei cariere: avea să fie o scriitoare de succes.
Naţionalizând farmacia paternă şi condamnând familia la sărăcie,
bolşevicii au făcut-o să vadă că dorita bunăstare şi inflorire
personală nu puteau fi atinse decât in America libertăţii, unde a
şi ajuns in 1926. Avea 21 de ani, un pseudonim literar creat cu
grijă (după cum a explicat ea insăşi, Ayn era prescurtarea
prenumelui finlandez Ayna, iar Rand venea din jocul cu literele
cirilice ale numelui de familie citite de un ochi alfabetizat latin
- iar nu, cum s-a construit legenda, din marca maşinii de scris
Remington Rand la care işi dactilografia textele) şi continentul
opulenţei care i se intindea la picioare. Rămânea doar să-l
cucerească... Şi a făcut-o, infiltrându-se pentru inceput in
redutele Hollywood şi Broadway. In 1943, când i-a apărut primul
roman de succes, The Fountainhead (Izvorul - şi
acesta netradus in româneşte), Ayn Rand avea clare in minte liniile
unei noi filosofii, obiectivismul, astfel numit pentru că termenul
"existenţialism", pe care şi l-ar fi dorit, nu mai era disponibil -
fusese adjudecat.
Numele de obiectivism vine de la
constatarea realităţii obiective - o realitate existentă in mod
absolut. Eşafodajul obiectivist randian se intemeiază pe câteva
principii expuse clar şi simplificator, aproape hollywoodian:
raţionalismul deificat, individualismul proslăvit şi capitalismul
de tip laissez-faire jinduit. Ayn Rand respingea deopotrivă
socialismul/nazismul, altruismul şi credinţa, pe motiv că tot ceea
ce este supraindividual ingrădeşte inflorirea personalităţii. Apăra
ateismul ca singura poziţie raţională in faţa unui Dumnezeu-concept
respins pe motiv că ar fi raţional nedemonstrabil. Libertatea
individului este totală, inclusiv aceea de a greşi - de aici,
aprobarea consumului de droguri şi proclamarea dreptului la
sinucidere sau la pruncucidere, prin avort. Propaganda şi
pornografia, in numele aceleiaşi libertăţi individuale, nu ar
trebui cenzurate. Atâta vreme cât raţionează şi nu incalcă
libertatea celorlalţi, individului ii este permis orice - inclusiv
să se substituie dumnezeirii. Şi, de pe această poziţie, să-şi
proclame, mediatic argumentat, egoismul ateu. Individul trebuie să
existe pentru sine insuşi, să nu facă niciodată sacrificii şi să nu
permită ca alţii să se sacrifice pentru el.
Identificat de către unii
critici cu o religie sau chiar cu un cult, obiectivismul randian
işi datoreaza, probabil, o parte din fulminantul succes popular (la
cinci decenii de la publicare, un sondaj afirma, in 2007, că 8%
dintre americani citiseră Răzvrătirea lui Atlas) gândirii de
tip dihotomic inoculate după al doilea război mondial americanului
de rând, căruia i s-a repetat neintrerupt, chiar dacă era sclavul
benzii de montaj sau răcanul care se supunea ordinelor in Vietnam,
că trăieşte in partea cea bună a lumii, aceea a
libertăţii.
Menită mai mult a seduce decât a
demonstra, teoria randiană a obiectivismului şi-a atins scopul: a
fost vândută cu succes.
Exemplificări şi datări veţi
găsi in ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente),
aflat in pregătire la Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-romană al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Făramiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi.