REPORTAJ/ “Ambasadorii” sau de la ce distanţă trebuie privit un om
Autor:
Stan Constantin
25.03.2010
Celebrul tablou «Ambasadorii» al lui Hans
Holbrein a fost privit, evaluat şi integrat cel mai adesea
figurativului, fiind considerat o realizare remarcabila a
portretisticii. Doi impozanţi bărbaţi, cu o bogată şi elegantă
vestimentaţie, având in mâini ceva ce par a fi insemnele celor ce
vestesc, ce aduc importante veşti, te privesc, pe tine, cel din
faţa picturii, cu semeţie. Interiorul,/sala/biroul/reşedinţa este
şi el imbelşugat şi elegant. Intregul impune solemnitate. Multă
vreme unii cercetători, specialişti in artele plastice, au integrat
pictura lui Holbein in fantastic fără a produce alte argumente
decât stranietatea pe care, de fapt, o resimţi in faţa
sa.
Desigur, sunt multe obiecte ce
induc ideea unui mesaj ascuns pe care Holbein vrea să ni-l
transmită, dincolo de portretele celor două personaje reale la 1533
când a fost pictat tabloul. Lăuta cu o coardă ruptă (simbolizând
prin asta frângerea, cântecul intrerupt, deci, moartea),
instrumentele astronomice (cele ce, nu-i aşa, măsoară timpul,
mişcarea astrelor care decid destinul oamenilor), globul terestru,
cartea deschisă, crucifixul, pumnalul pe care unul dintre cei doi
il ţine in mână se aşază intr-o ordine probabil indelung chibzuită,
in planuri distincte şi fără indoială simbolice. Fiecare element al
tabloului este pictat cu o minuţiozitate aproape de pedanterie,
intr-o practică a mimesis-ului, o dominantă a vechii arte clasice
greceşti. De aceea, este şi mai straniu obiectul ce se află intre
cele două personaje complementare (semeţ, bogat, indrăzneţ unul,
smerit, sobru, modest celălalt), un obiect alungit, sclipitor şi
fără corespondent in realitate. Pur şi simplu, nu-l recunoaştem ca
fiind din universul nostru domestic. Deşi depărtate, cele două
personaje sunt imperceptibil legate prin acest straniu obiect. Abia
privit din dreapta, de la 3-4 metri distanţă şi de undeva de pe un
piedestal, obiectul ni se va arăta ce este el cu adevărat - un
craniu omenesc. De aici, interpretările sunt -şi au fost -
nenumărate. In opinia mea, Holbein ne trimite nişte mesageri -
«amabasadori» - ai morţii spre a ne aminti că in tot ce se află in
jurul nostru, dar şi in ce simbolizează ele, se află vanitatea şi
că totul este guvernat de moarte, că leagă smeritul şi orgoliosul,
bogatul şi săracul, indrăzneţil şi umilul, războinicul şi
cărturarul.
Dar cred că mai putem descifra
in parabola lui Holbein un indemn de a-i privi pe cei din jurul
nostru. Vrea să ne spună că există o distanţă şi un unghi de la
care trebuie să-i privim spre a descifra ce mesaj ne aduc. Fiecare
poartă in el, cu el un astfel de mesaj pe care-l deformează
(anamorfotic) asemenea ambasadorilor lui Hans Holbein. Aşa cum nici
marele artist un a lăsat niciun reper al distanţei sau unghiului
exact din care trebuie să-i cercetăm pictura, tot astfel niciun om
un ne va da un reper care să ne ghideze in devoalarea semnului pe
care ni-l trimite. In plus, dacă tabloul lui Holbein e până la urmă
static şi, deci, el poate fi cercetat dându-i ocol, apropiindu-te
sau depărtându-te, de sub el ori de deasupra centrului optic, cel
de lângă tine este mobil, in mişcare şi deseori asemenea Lunii:
mişcându-se odată cu tine spre a nu-i putea vedea niciodată
cealaltă faţă. Şi, totuşi, există un moment cand găseşti distanţa,
unghiul şi lumina in care descifrezi al cui ambasador este. Şocul e
puternic pentru că, in fapt, atunci iţi dai seama că de tine e
vorba. Exact ca in tabloul lui Holbein: ambasadorii morţii pe tine
te privesc, despre moartea ta e vorba, despre efemeritatea vieţii
tale e vorba, despre cât trecătoare sunt cele ale vieţii tale
lumeşti.
CONSTANTIN
STAN (n. 28 iulie
1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a
Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru
romanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO,
Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" Satu
Mare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalism
cultural.
Este prezent de la primul numar,
saptamânal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul de
Duminica".
Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.