REPORTAJUL SAPTAMANII / La stuf

Suntem, totusi, si noi romanii primii in lume la ceva: la stuf. Dar si ultimii in lume la valorificarea acestei bogatii. Avem cea mai compacta zona stuficola din lume: stuful nu trebuie sadit, nu trebuie ingrijit si se reface singur, an de an. Nu trebuie decat sa-l tai si sa-l trimiti in Occident. Acolo, bogatii se dau in vant dupa un acoperis de stuf. Noi insa am lasat de izbeliste toate combinatele de celuloza, si am ajuns sa importam pana si hartie igienica. Va invitam in lumea culegatorilor de stuf - adevarati sclavi ai zilelor noastre, care muncesc pe nimic, cu apa pana la brau, pentru luxul altora.

Delta Dunarii, complexul lagunar Razim - Sinoe - Zmeica - Golovitza, locul in care creste cel mai bun stuf din lume, aurul nostru verde, un material de constructie ideal: este usor, estetic, ecologic, rezistent, elastic si asigura o perfecta izolatie termica si fonica. In trecut - o avere nationala exploatata la cote impresionante, astazi - o bogatie inepuizata pe care numai strainii se bat ca sa-si acopere vilele de lux si casele de vacanta. "Nu e o intamplare ca strainii ne cauta stuful - spune Stere Furtuna, sef de exploatare stuficola - , nu e o intamplare deloc, e un material ecologic, la 50 de ani isi schimba acoperisul, da stuful jos, pune altul nou."
Delta Dunarii, a doua delta din Europa, dupa cea a fluviului Volga, a cincea din lume ca marime si cea mai bine conservata din Europa. Un loc unic in lume care-a fost inclus in anul 1991 in patrimoniul mondial UNESCO ca rezervatie a biosferei. "Delta Dunarii - precizeaza Grigore Baboianu, guvernatorul Rezervatiei biosferei Delta Dunarii - este cea mai mare zona compacta de stuf din lume, de cca 200 de mii de hectare." Din cele doua sute de mii de hectare de stuf, astazi abia daca exploatam patruzeci de mii, in conditii total primitive, cu tarpanul, o coasa cu coada mai lunga. Oamenii indura frigul si umezeala zi de zi.
Altii ar fi fericiti sa aibe o asemenea bogatie, in timp ce noi abia daca ne atingem de ea: 78 la suta din suprafata totala a Deltei este acoperita cu vegetatie de mlastina stuficola, stuf, papura si rogoz, resurse care inainte de 1989 faceau sa duduie combinatele de celuloza si hartie. "S-a estimat in acea perioada potentialul de cca un million de tone de stuf pe an, spune guvernatorul, sigur ca aceasta cantitate a fost transformata in tone de celuloza si hartie si decidentii de atunci au hotarit sa se creeze si un combinat de celuloza si hirtie special pentru stuful din Delta care a fost amplasat la Chiscani."
Astazi, gloria de altadata a industriei stuficole - combinatul de celuloza si hartie din stuf de la Chiscani - este un décor fantomatic. Considerata a fi nerentabila dupa 1989, cea mai mare unitate pentru valorificarea stufului din tara a fost inchisa si a intrat in proces de lichidare. A devenit repede tinta hotilor, care au furat tot ce se putea fura. 5.000 de oameni si-au pierdut locul de munca, iar stuful a ramas sa zaca in balta. Desi in anii socialismului a fost exploatat la maximum si aducea tarii profituri uriase. Au fost inchise si combinatele de celuloza si hartie de la Suceava, Dej, Drobeta Turnu Severin si Letea, iar industria valorificarii stufului a intrat in colaps.
In anul 2002 resursa stuficola a fost concesionata de statul roman prin Ministerul Mediului. Delta a fost impartita in 12 zone stuficole dintre care numai sapte i-au interesat pe afaceristi. Batalia intereselor s-a dat pe stuful de saratura, care creste intre mare si Delta, cel mai cautat in Europa, datorita aspectului si rezistentei fibrei. Cat vezi cu ochii numai zone compacte de aur verde. "In Delta - spune guvernatorul rezervatiei - sunt doar doua societati care exploateaza stuful pe o suprafata de cca 40.000 de hectare din domeniul public de interes national. De ce doar doua? Pentru ca in primul rand, licitatiile au facut ca doar doua sa castige. Au castigat cel mai bun stuf din Delta, cealalta categorie de stuf nefiind solicitata de nimeni."
Pentru cei care au reusit sa-si ia partea de stuf, afacerea s-a dovedit foarte profitabila: milioane de euro ajung in buzunarele celor care cu o investitie minima obtin castiguri sigure, an de an. Gheorghe Negrea spune ca a inceput afacerea cu un milion de euro. Are patru utilaje mecanizate, multi zilieri si exploateaza in fiecare an 8.200 de hectare de stuf de cea mai buna calitate. Anul acesta toata marfa va ajunge la o firma partenera din Olanda, renumita in Europa pentru design de acoperise.
Stuful ramane una dintre putinele afaceri neafectate de criza economica. In ultimii 5 ani, sute de mii de tone au luat drumul strainatatii, o tona fiind platita cu 60 de euro. Acoperisurile olandezilor facute din stuf romanesc dau clasa arhitecturii caselor de vacanta si cererea este in continua crestere. "E un profit de 42 la suta, spune Gheorghe Negrea. La un cost de 385.000 de euro 80 de tone de stuf, realizam un venit de 560.000 de euro prin procesare si export in conditiile impuse de partenerul strain."
Pentru oamenii baltii care au trait toata viata din taierea stufului si din pescuit, concesionarea rezervelor piscicole si stuficole a adus noi reguli si noi stapani. Nu au contracte de munca, sunt zilieri, desi concesionarul sustine ca ar avea contracte pe durata limitata. Seful exploatarii care se ocupa de plati recunoaste ca lucreaza cu zilieri, oameni care nu beneficiaza de niciun avantaj prevazut in Codul muncii. Ca sa supravietuiasca, taietorii de stuf sunt nevoiti sa faca munca cea mai dura. Castiga atat cat taie si spun ca accepta sa lucreze la negru, numai sa duca un ban acasa. Viata lor si castigul se masoara cu "maldarasul", un snop pentru care primesc un leu. La o suta de maldari, au castigat o suta de lei. Cine e harnic poate sa castige si 200 de lei pe zi. Ziua de lucru incepe la sase dimineata si pana la apusul soarelui taietorii trag de tarpan, bagati in mocirla pana la brau. Dinspre mare, crivatul bate neincetat.
Recoltarea se face intre 15 noiembrie si 15 martie cand incepe cuibaritul pasarilor si legislatia de mediu interzice taiatul. Am ajuns in balta la finalul sezonului, asa ca toti trageau tare ca sa stranga cat mai multi maldarasi.
In anii 50, stuful se taia mai mult cu detinutii politici de la inchisorile din Periprava si Chilia Veche. Munca era o pedeapsa.
Pana si copiii se chinuie in balta. Ionut are 17 ani si a facut numai patru clase. De doi ani trage de tarpan in saratura. In mod normal ar trebui sa fie la scoala.
Dupa ce taietorii isi strang munca de-o zi in gramezi, asteapta masina firmei sa vina sa-i duca la depozit. Oamenii sunt raspanditi prin balti si ies la uscat abia seara. Cei mai multi au cizmele sparte si poarta pe ei toate hainele pe care le-au gasit in sifonier. Tarpanele si ciulcii, niste pantaloni facuti dintr-un material impermeabil, si le cumpara din banii lor. La sfarsit de saptamana, pe balta vine seful de exploatare sa faca plati.
Coliba paznicului este singurul refugiu pentru taietorii de stuf, singurul loc unde poti gasi un foc in soba cand iti intra umezeala in oase.
Numai un radio lipit cu sarma, ii aminteste de lume. In rest, cu lunile, nu vede decat stuf, stuf si iarasi stuf. Mananca fiecare ce are. Gusa de porc este de baza, este ieftina si satioasa, bautura mai putin, ca-i scumpa si te moleseste.
Paul Irichevici a castigat intr-o saptamina 130 de lei. Are patru copii si la lasatul intunericului se intoarce acasa, rupt de oboseala. Paul este recunoscut in Sinoe drept unul dintre putinii mesteri care mai stiu sa bata stuful pe casele din Delta. Cand se termina sezonul de taiat, pleaca si munceste in tara si se mandreste ca toate umbrelutele si acoperisurile din stuf din Olimp si Neptun sunt facute de el. Inainte sa taie stuf, Paul a trait din braconajul la peste si si-a pierdut banii la Caritas. Singura speranta a lui Paul este sa plece anul acesta la cumnatul lui din Anglia, sa puna stuf pe vilele strainilor. Pana atunci, in Romania, nu vrea decat ce i se cuvine.

Cand apa e prea adanca si muncitorii nu fac fata, intra in scena un utilaj de recoltat modern, cositoarea pe pneuri de joasa presiune. Face snopi mici, gata legati si poate oricand sa ia locul lucratorilor.
In cinci ore face cam vreo 600, 700 de maldari, un om de-abia reuseste 8-10 maldari. Se lucreaza zi lumina si masinaria poate sa inlocuiasca munca a 20 de oameni intr-o zi.
Stuful ajunge apoi in depozite acoperite, unde maldarii sunt numarati si pregatiti pentru export. De munca asta migaloasa se ocupa femeile din Jurilovca. Maldarasul este desfacut, scuturat si impachetat in snopuri egale. Balotii sunt trimisi in Ungaria, in Italia, in Olanda, cu tirurile. Uscat, scuturat, aranjat, maldarasul este gata sa stea de azi inainte pe un acoperis din strainatate. Alti snopi vor ajunge rogojini, mult cerute de cultivatorii de pepeni si de citrice din Turcia si din Grecia, pentru ca pastreaza umezeala la sol.

Ce se va intimpla cu stuful Romaniei, in viitor? Concesionarii isi pun speranta in noua legislatie din domeniul architectural, care prevede ca locuintele din Delta sa fie acoperite cu stuf. Pentru ei, asta ar fi mana cereasca. In timp ce guvernatorul Rezervatiei spera ca "plapuma saracului" din Delta sa fie folosita in interes national. "Ceea ce asteptam noi - spune el - si le-am cerut celor care au venit sa concesioneze stuful, a fost sa-l foloseasca si-n alte scopuri decat acela de a-l vinde ca materie prima. Este, la o scara mica, o situatie foarte asemanatoare cu lemnul din padurile Romaniei, o mare parte a luat drumul exportului doar ca masa lemnoasa. Or noi ar trebui sa stimulam, sa facilitam exploatarea biomasei din Delta Dunarii."

Un lucru este sigur. In fiecare primavara, aurul verde va rasari in Romania si va fi admirat numai pe casele strainilor.

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 14 martie.