CLUBBING/ A fost sau n-a fost. A cam fost
Autor:
Radu F. Constantinescu
08.04.2010
Toţi suntem ocupaţi cu
auto-marketing-ul. Ca DJ, ne vindem din toate poziţiile, cum credem
noi că e mai bine. Sigur, respectăm nişte principii, dar pentru
preţul corect, mai avem şi altele, mai flexibile, puse
deoparte.
Eu, de exemplu, in loc să vă fi
spus că mixez la deschiderea Sun Plaza, cel mai mare mall din
sud-estul Europei, vă spun abia acum, cum a fost... Nu vă insult
inteligenţa, pentru unul ca mine care mixează la petreceri private
e intotdeauna riscant să iasă-n lume intr-un cartier. In cazul
nostru, Berceni. Când te-ai obişnuit cu domni şi doamne parcă e mai
greu să te intorci la băieţi şi fete. Parcă... dai
inapoi.
Dar nu a fost aşa.
Deşi era o
serie de set-uri in aer liber, deşi a nins sau a plouat in aproape
toate serile şi ne-am intrebat dacă e ghinon sau test... Chiar nu
mai contează acum.
După mine (de fapt eu inainte
lor, la warm-up) au cântat Shaggy, Voltaj şi Paraziţii. Incredibil
curajul celor de la Sun Plaza că aducă o trupă atât de
controversată lângă un Mall. Ca să nu mai zic că nimic nu mi s-a
părut mai ironic decât să dai Shaggy la tot cartierul gratis, după
ce cântase in Bamboo pentru şmecheri... scump! Şmecheria se
plăteşte...
...iar "arta cere sacrificii",
am cam degerat pe scenă cu tot cu tunurile de căldură, ceea ce mă
face să apreciez publicul şi mai tare. Până la 5.000 de nebuni pe
seară au venit să cânte şi să danseze. Eu imi aprindeam ţigară după
ţigară. Eram un fel de băiatul cu bricheta in loc de fetiţa cu
chibrituri...Am dat cam tot ce puteam pentru aceşti nebuni care
nu-şi permit să mă angajeze la ziua lor de naştere. Intr-o seară un
tun de căldură nu a mers bine şi mi-a băgat vapori de motorină până
mi-a ieşit sânge pe nas. Eram prea "prins" să observ. Noroc cu
Vintilă.
De ani de zile nu mai făcusem un
set live in aer liber. Mixez la petreceri private şi mă simt in
elementul meu printre oameni care pot să cumpere cu totul blocul in
care stau. E o mare satisfacţie să-i faci să danseze. Dar pur şi
simplu uitasem că publicul din Bucureşti poate să fie foaaarte cald
pe un frig de-a dreptul naşpa. Pentru mine rămâne un mister cum
poate un eveniment să aibă atâta ghinion cu vremea. Ploaie,
ninsoare, frig de cristal de-mi tremura mâna pe mixer. In fiecare
zi. Nici măcar una bună! Din 6!!!
Mă mişc in reluare. Sunt extreeem de calm. Zici că-s fumat. Nu sunt. Am terminat un task şi nu mai am nimic la care să mă gândesc până sâmbăta viitoare. Două fete mă prind la scările rulante. Au alergat să-mi ia un autograf. Nu-s atât de tare. Cred. Nu e o modestie jucată. Scriu ceva care se vrea inteligent. Nu prea cred că e.
Mă mişc in reluare. Sunt extreeem de calm. Zici că-s fumat. Nu sunt. Am terminat un task şi nu mai am nimic la care să mă gândesc până sâmbăta viitoare. Două fete mă prind la scările rulante. Au alergat să-mi ia un autograf. Nu-s atât de tare. Cred. Nu e o modestie jucată. Scriu ceva care se vrea inteligent. Nu prea cred că e.
Super atmosferă. Mă intorc la
bogaţii mei. Nu-i inţelege toată lumea, deci au mai multă nevoie de
mine, dar nu vor striga niciodată când MC-ul imi va anunţa numele.
Anyway...Thank You Berceni!