MISTERELE CUVINTELOR/ Geografie, istorie şi politică oglindite lingvistic
Autor:
Alexandru Ciolan
08.04.2010
Când citim un titlu precum
"Vietnamizare sau somalizare?" (Dil. 13 X 06) in capul unui articol
referitor, de fapt, la irakizare trebuie să avem, pentru a pricepe
despre ce e vorba, sumare cunoştinţe de geografie, istorie şi
politică internaţională. Adevărate vedete, frecvent folosite in
vremea când au fost create, asemenea cuvinte nu şi-au găsit locul
in dicţionare tocmai pentru că in clipele lor de glorie nu era
nevoie să fie explicate. Şi mai este un motiv: lexicografii sunt in
general reticenţi in consemnarea noutăţilor, aşteaptă ca noii
veniţi in limbă să confirme prin frecvenţă şi persistenţă. Or, in
cazul cuvintelor precum cele de mai sus, aplicabile hic et
nunc, frecvenţa scade dramatic atunci când ies din actualitate,
coborând in masa vocabularului, spre periferia acesteia.
Ar trebui
sau nu să le consemneze dicţionarele? In ce ne priveşte, vom
răspunde că trebuie, fie şi numai pentru a le oferi explicaţia de
inţeles celor care nu au fost contemporani cu epoca lor de maximă
răspândire, când nimeni nu avea nevoie de un dicţionar ca să i le
explice.
Nu toate cuvintele formate din
nume geografice sau etnice pe care istoria le aduce la un moment
dat in prim-plan sunt condamnate la uitare. Şansa supremă a unui
asemenea cuvânt este să se impună in limbajul de specialitate,
devenind termen noţional. In acest caz, locul lui in dicţionare
este (sau ar trebui să fie) asigurat. Să ne oprim asupra câtorva
asemenea cuvinte, neinregistrate in dicţionarele
româneşti.
Balcanizarea desemnează
fenomenul de fragmentare a Peninsulei Balcanice de la sfârşitul
secolului al XIX-lea şi inceputul secolului XX. Francezul
balkanisation are prima atestare in 1941, dar este larg
folosit, cu referire la alte ţări decât cele balcanice, după
mijlocul anilor '60, in special pentru a descrie evoluţiile de pe
continentul african. In engleză, prima atestare a verbului to
balkanise şi a substantivului balkanisation este din
1920, intr-un text relativ la Ţările Baltice, iar sensul originar,
de atomizare a unui teritoriu in mici state aflate in război a
căpătat o folosire mai generală, indicând orice stare de conflict
perpetuu intre facţiunile unei mişcări, aripile unei grupări etc.
In română avem atestări târzii, de după anul 2000, şi pentru verb,
şi pentru substantiv ("Partidul Popular (opoziţie) ii acuză pe
socialişti că vor să «dezmembreze» şi să «balcanizeze» Spania";
"Risc de «balcanizare» in Spania? Catalonia a votat pentru
autonomie" R.l. 20 VI 06).
Finlandizarea (engl.
finlandization, fr. finlandisation) datează de la
inceputurile Războiului Rece, când micul stat nordic de la al cărui
nume in suedeză a fost format substantivul nostru a refuzat să
intre in nou-creata Organizaţie a Atlanticului de Nord (NATO) -
pentru a nu-l supăra pe marele vecin de la Răsărit, Uniunea
Sovietică, şi a-şi păstra autonomia internă, democraţia şi
capitalismul, s-a declarat neutră. La inceput, termenul era
peiorativ. "Astăzi finlandizarea constituie unul din numeroasele
concepte specifice generate de politica externă imperialistă..."
(Expres internaţ. 20-26 XII 90 p. 6).
Libanizarea (fr.
libanisation, atestat 1985) desemnează fenomenul de
transformare a unei ţări in teatrul unui perpetuu război civil care
opune etnii şi religii diferite, după modelul Libanului intre anii
1975 şi 1990. ("Criza iugoslavă tinde să se libanizeze", Expr. Mag.
23-29 VII 91 p. 12)
Iugoslavizarea, petrecută
lângă graniţele noastre cu mai puţin de un deceniu in urmă, este o
combinaţie de balcanizare (atomizare statală) şi libanizare (război
civil): "Este o lume pe cale de iugoslavizare, in care fratele işi
va ucide fratele şi fiul pe tată" ("22" 35 / 94 p. 9).
Vietnamizarea a fost
politica pornită in 1969 de preşedintele american Richard Nixon,
care viza retragerea americanilor din Războiul din Vietnam pe
măsură ce sarcinile lor erau preluate de sud-vietnamezi (fr.
vietnamisation şi vietnamiser cu acest sens au prima
atestare in 1969, iar pentru a desemna modelul evoluţiei
sud-vietnameze decelabil in alte ţări, cum ar fi Libanul, in 1979).
Cuvântul este atestat in româneşte cu primul sens ("Războiul din
Vietnam, de la «escaladare» la «vietnamizare»", Historia I
06).
Irakizarea este o
vietnamizare parţială aplicată in Irak, predând o parte din
responsabilităţi autorităţilor locale, fără a contura insă şi o
politică de retragere ("Astăzi in Irak, diferenţa este că am avut o
politică de irakizare inainte să căutăm o soluţie de ieşire", Dil.
19 I 07).
Albanizarea este sinonimă
cu instaurarea haosului şi a anarhiei, aşa cum s-a intâmplat in
minuscula republică scuturată după 1997 de prăbuşirea unui joc
piramidal şi de emigrarea masivă a populaţiei disperate spre Grecia
şi Italia ("Balcanii sunt ameninţaţi de trei pericole, care poartă
numele a trei fenomene deja petrecute: albanizare (implozia
statului), iugoslavizare (tribalism şi tendinţe autoritariste),
bulgarizare (prăbuşire economică totală)", Z. de Iaşi 26 XI
99).
Bulgarizarea, aşa cum am
văzut deja in ultimul citat, desemnează prăbuşirea economică a unei
ţări, precum Bulgaria in 1996-97, care a rămas fără monedă
naţională ("Bulgarizarea spre care ne indreptăm in galop işi are
originile, şi la noi şi in sudul Dunării, in indecizia
guvernanţilor de a tăia in carne vie", R.lit. 7 / 97 p.
2).
Sinonimul actual al bulgarizării
este grecizarea, iar pericolul acesteia pândeşte, se pare,
şi România: "Grecizarea României. Asemănarea României cu Grecia nu
ţine atât de cifre, cât de obiceiuri: creştere pe datorie, evaziune
fiscală, politizarea aparatului public, «cumpărarea» liniştii
sindicale. Din toate acestea, doar ultima mai poate fi evitată la
Bucureşti" ("22" 16 III 10).
Dar pericolul cel mai mare, de
care, se spune, nu va scăpa nici o ţară europeană, este desemnat de
un substantiv compus, eurabizarea: "«Eurabizarea» este
conceptul lansat de istoricul Bat Ye'or pentru a desemna procesul
de incorporare politică şi culturală a Europei in lumea islamică.
Acest proces, spune ea, se desfăşoară pe fondul unei penetrări
treptate a Europei de către arabi..." ("22" 2 VI 06).
Exemplificări şi
datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi
găsi in ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente),
aflat in pregătire la Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-romană al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Făramiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi.