BESTSELLER INTERNATIONAL/ Salonul de Carte de la Paris, intre faliment şi metamorfoză
Autor:
Daniel Nicolescu
08.04.2010
Salonul de Carte de la Paris
şi-a serbat, la sfârşitul lunii martie, 30 de ani de existenţă,
intr-o ambianţă mai degrabă crispată şi apasată de tot soiul de
disensiuni jenante intre organizatori şi "greii lumii editoriale"
franceze. Simplificând lucrurile, putem spune că pârdalnica
recesiune şi-a băgat coada şi aici.
Cifrele dintre
cărţi
Această a treizecea ediţie i-a
avut ca invitaţi de onoare pe scriitori (iar nu o anumită ţară sau
mai multe, aşa cum se proceda indeobşte), fapt pentru care a poftit
3x30 de condeieri să se intâlnească cu publicul şi să fie
răsfăţaţii evenimentului (30 de scriitori străini - din circa 25 de
ţări -, 30 francezi, plus incă 30 de tinere talente, alese pe
spânceană de către Centrul Naţional al Cărţii).
"Un bun prilej,
spun organizatorii, ca opiniile lor despre literatură să se
intersecteze, ca universurile lor romaneşti şi conceptuale să se
confrunte. Dar şi o ocazie de face un bilanţ al vitalităţii
literare din Franţa şi din străinătate." Totul - intr-un uriaş
pavilion aniversar, de 1.000 de mp, dotat cu o scenă de 300 mp şi
cu o librărie plurilingvă in care erau prezentate lucrările celor
90 de autori.
Cum toată lumea se plânge, de
doi ani incoace, de nefericita situare a Salonului la Porte de
Versailles, in afara Parisului, s-a incercat (zadarnic) mutarea lui
in locul de tradiţie care era Grand Palais - in buricul târgului,
pe malul Senei, la ieşirea din Tuileries şi inceputul bulevardului
Champs Elysees (e drept, cu dezavantajul că, aici, spaţiul de
expunere este cu 2/3 mai redus). Se pare insă că nici la anul (când
invitaţii de onoare vor fi ţările nordice - Suedia, Finlanda,
Norvedia, Danemarca şi Islanda) mutarea nu va putea fi făcută, deşi
frecventarea salonului, in actuala lui amplasare, inregistrează
scăderi semnificative (8% faţă de anul trecut, adică 190.000 de
vizitatori, faţă de 204.000, potrivit lui Serge Eyrolles,
preşedintele SNE - Sindicatul Naţional al Editorilor).
In ciuda numărului mai scăzut de
vizitatori, pe ansamblu, cozile la autografe au fost mai straşnice
ca niciodată. Mascotă a unui număr din ce in ce mai mare de târguri
de carte din lume (y compris Gaudeaumus), Salman Rushdie (foto 1),
dar şi Paul Auster (foto 2, cu care cel dintâi a avut dezbatere
publică), au atras roiuri de curioşi. Nu a constituit o surpriză
pentru nimeni faptul că laurii, in materie de public prezent la
lansări, i-au luat autorii de benzi desenate şi, desigur,
inconturnabila, omniprezenta Anna Gavaaaaaaaaalda, cea mai titrată
autoare de bestseller-uri din spaţiul francez.
După mai multe contestări ale
utilităţii Salonului, venite din partea editorilor cu greutate,
care au cam chiulit de la intâlnirea de anul acesta, organizatorul
(Reed Expositions France) a reacţionat dur, intr-o scrisoare
deschisă care vizează in mod direct Hachette Livre şi, in mod
special, un articol publicat pe 23 februarie, pe Hachette Myboox.
Reed Expositions ii reproşează celui mai bogat dintre editorii
francezi că vehiculează "contra-adevăruri", cum ar fi acela legat
de preţul standurilor, care este de 213 euro/mp, in loc de 800 de
euro, aşa cum susţinea editorul.
Ce zic editorii la vreme de
criză
Ca să nu ne rătăcim in
consideraţiuni fastidioase, iată-i pe pe cei implicaţi spunându-şi
direct părerea. Opinii interesante, cu nuanţe polemice, care
explică atât poziţia faţă de actualul Salon, cât şi faţă de
viitorul lui.
Olivier Bétourné, Preşedinte
director general Editura Seuil
"Anul acesta ne-am redus standul
cu 30 la sută, din motive economice. Sentimentul meu profund este
că prezenţa editorilor in urbe prin intermediul unui salon este
esenţială. Trebuie deci să existe, la Paris, un moment important
dedicat cărţilor. Dar unde ? Salonul de carte de la Porte de
Versailles nu mai este viabil pentru noi (nu amortizăm nici măcar
10% din investiţii). Aşa că, bineinţeles, mă gândesc la Grand
Palais, un loc care simbolizează in cel mai inalt grad o epocă
prosperă. De ce să nu inmulţim locurile de manifestare (Grand
Palais şi imprejurimile) astfel incât să fie poftite toate
sectoarele procesului de editare?"
Léonello Brandolini şi Nicole
Latt's, patronii editurilor Robert Laffont, Julliard şi
Nil
"Nu am ezitat nicio clipă in
privinţa prezenţei noaste la Porte bde Versailles, intr-atât ni se
pare de importantă existenţa unui salon al Cărţii. Formula de la
Porte de Versailles şi-a cam trăit, insă, traiul. Aşa incât grupul
nostru editorial a cerut organizatorilor să reflecteze la formula
de organizare viitoare. Astăzi, publicul Salonului este mai degrabă
interesat de people, de vedete, iar literatura trece pe locul doi.
Oamenii sunt mai degrabă atraşi de fenomenul expoziţional decât de
cărţi. Şi-atunci, de ce nu Grand Palais, cu standuri mai
mici?"
Jean-Marc Roberts,
Preşedinte director general al Editurii Stock (grupul
Hachette)
"Am fost mereu defavorabil
acestui salon. Adevăratul public indrăgostit de cărţi nu dă
pe-aici. Se duce in librărie, şi cu asta-basta. La Porte de
Versailles, vizitatorii se duc ca să intâlnească vedete de
televiziune, people. Ei sunt cei care dau cele mai multew
autografe, cu câteva excepţii notabile cum ar fi Anna Gavalda,
Philippe Claudel sau Jean-Louis Fournier. Prefer saloanele din
provincie, care sunt mai bine organizate. Nu e o dramă să pierzi
bani, câtă vreme asta duce la ceva important - plăcerea
intâlnirilor, contactul cu adevăraţii autori. Şi-atunci, Grand
Palais? Nu, nu cred. Trebuie inventat altceva. Poate un salon la
fiecare doi ani…"
Trăgând o linie, mă gândesc,
stârnit de cârtitorii editori francezi, la cât de bine ii şedea
Salonului de carte Bucureşti in clădirea Teatrului
Naţional…
Un tip de ministru al
culturii care ar trebui importat de urgenţă
Când Salonul stătea să se
inchidă, Frédéric Mitterrand a lansat "A vous de lire !", fost
"Lire en fête", un program ale cărui festivităţi se vor desfăşura
in intreaga Franţă, intre 27 şi 30 mai. Ca să pună capăt "eroziunii
lente a fenomenului lecturii şi a declinului său ca practică
culturală", ministrul culturii a prezentat 14 propuneri menite să
redea francezilor pofta de citit şi s-a angajat să aloce acestui
scop circa 100 de milioane de euro anual. Intr-o societate in care
lectura nu se petrece doar pe suportul de hârtie, ansamblul
bibliotecilor şi mediatecilor comunelor având mai mult de 20.0000
de locuitori vor trece până in 2015 in epoca digitală, cu acces la
internet şi cu propriul site web. In provincie şi in zonele rurale,
contractul "Territoires-lecture", care se inscrie in direcţia
cultura pentru toţi, va permite accesul la lectură incă de la cea
mai fragedă vârstă.
Şi, in sfârşit, partea cea mai tandră a programului: Mitterrand a propus revenirea la o tradiţie franceză delicioasă, şi anume oferirea unei antologii de poezie tuturor cuplurilor de tineri căsătoriţi, precum şi o carte nou-născuţilor. Sigur că nu se face primăvară cu un volum, dar valoarea simbolică a gestului mi se pare că atârnă cât un camion de cărţi.