MISTERELE CUVINTELOR/ Cu gondola, pe apă şi in aer
Autor:
Alexandru Ciolan
21.04.2010
Simbolul veneţian
prin excelenţă nu este, in conştiinţa publică, nici Palatul
Dogilor, nici leul inaripat, nici Piaţa San Marco, nici Canal
Grande, nici celebrul carnaval şi nici măcar festivalul de film, ci
un mijloc de transport: gondola (foto 1), ambarcaţiunea asimetrică,
cu fundul plat, obligatoriu vopsită in negru, lungă de aproape
unsprezece metri şi lată de un metru şi jumătate, cu vârfurile
curbate la prora şi la pupa, propulsată de bătaia unei singure rame
mânuite de lopătarul postat in picioare in
stânga-spate.
In pofida istoriei
lor aproape milenare (prima menţiune datează de prin anul 1100),
gondolele şi gondolierii supravieţuiesc in Veneţia zilelor noastre
numai spre delectarea turiştilor.
Cuvântul insă, trecut in franceză
şi engleză şi iradiat de acolo cu noi sensuri, şi-a asigurat
posteritatea.
Franceza este limba
care a strămutat gondola, prin formele ei rotunjite, de pe canalele
lagunei in saloane: fotoliile (foto 2) şi canapelele gondolă, cu
spătarul şi cu rezemătoarele pentru braţe puternic curbate s-au
născut in Franţa spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi au fost
la mare preţ sub Restauraţie (1814-1830), dar trăiesc onorabil până
in zilele noastre.
Tot franceza pare a
fi aplicat numele venerabilei ambarcaţiuni veneţiene mobilierului
comercial modern, cu acces din toate părţile, pe care sunt etalate
mărfurile in magazinele cu autoservire - foto 3. (Interesant este
că, la data ediţiei a doua a DCR - 1997 -, dicţionarele italiene nu
consemnau acest sens al gondolei, dar ultima ediţie Zingarelli o
face, sub presiunea limbajului globalizant al
marketingului.)
In franceză, prima
atestare este din 1973 şi glosarea din paranteză ("petits
présentoirs verticaux") ne face să credem că era intr-adevăr un
cuvânt nou. Franceza a mers chiar mai departe, transferând
gondolierului sarcinile de aprovizionare a gondolei din
supermagazine şi hipermarketuri. Iar "tête de gondole" (rom. cap de
gondolă, cap de raft) desemnează locurile cele mai expuse
privirilor şi prin faţa cărora trec cei mai mulţi cumpărători,
asigurând şanse sporite de vânzare (şi, in consecinţă, taxe
suplimentare plătite de producător pentru a ocupa rafturile
respective).
Inainte de a trece
la sensurile dezvoltate de engleză, trebuie să mărturisim că nu
avem dovezi lingvistice sau extralingvistice care să confirme că
franceza este limba care a numit "gondolă" etalajul din magazine.
Am presupus că este un galicism judecând după faptul că nu toate
dicţionarele limbii engleze consemnează sensul din marketing (ceea
ce ar dovedi că nu este generalizat) şi judecând după dezvoltările
"gondolier" şi "cap de gondolă" din franceză.
Pentru engleza din
America, nu liniile pupei şi prorei curbate in văzduh, care i-au
impresionat pe europeni, au contat, ci platitudinea fundului
cufundat in apă, astfel că orice ambarcaţiune cu coca retezată şi
prora inălţată care plutea pe Mississippi era o "gondola". Iar
atunci când s-au născut dirijabilele, nacela cu forme rotunjite
suspendată sub ele a fost numită tot "gondola". Mecanismul de
transfer al numelui către cabinele atârnate de cablu (foto 4) care
transportă pasageri pe pârtiile de schi este cât se poate de
transparent şi de previzibil.
In română avem şi
gondola comercială ("Amenajări spaţii comerciale, producţie de
mobilier comercial de tip Expo Wall, slat-wall, gondole, mobilier
din PAL melaminat, orice tip de mobilier din PAL şi metal,
accesorii din sticlă, plexic..." web-list.ro 2 IV 07), şi gondola
turistică ("In Borşa va funcţiona o pârtie cu gondolă", Glasul
Maramureşului 1 VI 09) dar şi o struţocămilă născută din
incrucişare telefericului cu gondola: "Mamaia se va dota, din luna
iunie, cu o telegondolă, tip teleferic", Adev. 16 IV 04 p.
10.
Cea mai mare şi
incă neelucidată enigmă din domeniul gondolelor este, fără
indoială, apariţia primei femei-gondolier. In 2009, toată presa
anunţa feminist-triumfalist: "Veneţia are prima femeie gondolier,
după 900 de ani de monopol masculin" (realitatea.net, 27 VI 09).
Cât pe ce să credem, numai că… in 2007 "România liberă" anunţa
intr-un titlu de-o şchioapă "Prima femeie gondolier" (R.l. 5 IV 07
p. 16). Şi dacă mai coborâm câteva decenii, găsim in 1974 vestirea
primei femei care a spart un monopol masculin: "După prima
femeie-toreador, acum a apărut şi prima femeie-gondolier. Este
vorba de veneţiana L.B., in vârstă de 22 de ani" (Săpt. 4 X 74 p.
5). Ne vom opri aici, pentru că ne roade viermele unui vis urât: şi
dacă, mânaţi de curiozitate, vom cobori tot mai mult şi vom
descoperi că primul gondolier a fost de fapt o ea…?
Exemplificări şi
datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi
găsi in ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente),
aflat in pregătire la Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-romană al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Făramiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi.