Exclusiv online: Care este diferenta intre preturile din hipermarket si preturile din magazinele de cartier

Ziarul Financiar 22.04.2010

Produsele alimentare sunt de cele mai multe ori cu intre 20% si 30% mai scumpe in magazinele de cartier fata de cele vandute in lanturile de magazine din retailul modern.

Astfel, pretul unei sticle de apa plata la doi litri variaza intre 1,6 lei si 2 lei in hipermarketuri in timp ce la magazinul din fata blocului nu poti gasi niciodata acest produs cu mai putin de 2,5 lei. Aceeasi este situatia in ceea ce priveste un pachet de paine toast, care costa intre 3 si 4 lei in hipermarket si peste 4 lei in magazinele de proximitate, sau o sticla de lapte la un litru cu 1,5% grasime, care are un pret de pana la 3,5 lei in hipermarket si de peste 4 lei in magazinele micilor comercianti.

Astfel, atunci cand cumparam din magazinele de proximitate un pachet de paine toast, o sticla de apa plata si o sticla de lapte platim cu intre 2 si 3 lei in plus fata de cat lasam la casa hipermarketului pe aceleasi produse. Ce determina aceasta diferenta de pret intre produsele vandute in magazinele "de peste drum" si hipermarketurile in care facem cumparaturile saptamanal?

"Magazinele de proximitate nu au vanzari foarte mari cantitativ, in timp ce lanturile de magazine din retailul modern primesc un discount pentru cantitatile mari pe care le achizitioneaza", sustine {tefan Padure, vicepresedintele producatorului de mezeluri Angst, acesta fiind doar unul dintre motivele care sta in spatele diferentei de pret. In plus, adaosul practicat de magazinele de proximitate fata de pretul de achizitie reprezinta o sursa de venit pentru acestea, in timp ce retailerii isi asigura o parte din venituri din negocierile cu producatorii.

Acesta a fost discutia care a determinat producatorii de alimente sa creeze in urma cu aproximativ doi ani Codul de Bune Practici intre producatori si retaileri, cu scopul de a determina o scadere a preturilor in retailul modern si o crestere a consumului. In prezent insa, desi Codul de Bune Practici a fost transformat in legea produselor alimentare dintr-un gentlemen's agreement, producatorii sustin ca situatia nu este foarte diferita fata de cea din 2008, deoarece desi exista o lege aceasta nu se aplica.