REPORTAJUL SAPTAMANII/ Copiii Paradisului

Autor: Antoaneta Dohotaru 28.04.2010
A curs multa, foarte multa apa pe Dunare de cind Guvernul Romaniei si-a mai intors privirea spre Delta Dunarii. Absolut nimic nu s-a facut in satele izolate de la marginea apelor. Copii si batrani se zbat intr-o saracie lucie, pe ultima treapta a inapoierii si a dezumanizarii. Fara apa potabila, scoli, electricitate sau medici si mai ales fara nici o speranta ca se va schimba ceva in viata lor.
Romania vazuta din Google Earth arata fantastic: suntem singura tara europeana care are o delta fluviala intacta, Delta Dunarii, una dintre cele mai mari zone umede din lume. Cand Dumnezeu a impartit bogatiile pamantului, altora daca le-a dat un colt de rai. Noua insa, romanilor, ne-a dat si ne-a pus si-n traista 580 de mii de hectare de paradis.
Astazi, in spatele peisajelor idilice din pliantele turistice si asa aproape inexistente, am descoperit o realitate rusinoasa. O Dunare pentru altii albastra, pentru noi umflata si cenusie. Saracie extrema. Copii fara niciun viitor care traiesc din cornul si laptele de la scoala.
Delta este folosita mai mult ca imagine pitoreasca si s-a uitat de oamenii din Delta, de oameni, cum traiesc oamenii din Delta. Din cei 14.900 de locuitori ai Deltei, mai bine de jumatate se zbat in ultimul hal de inapoiere, beau deseori apa din Dunare si nu-si refuza cate o lebada. Refugiati in propria lor tara, dispretuiti sistematic de toate guvernele Romaniei, copii si batrani supravietuiesc pe un tarim inconjurat de ape, fara drumuri, fara retele de canalizare si de colectare a deseurilor, fara scoli, fara lumina, fara brutarii, farmacii sau medici. Sunt ai nimanui. Inca din anul 2004, in Delta ar fi trebuit sa intre cel mai gras peste: ar fi trebuit sa vina pentru inceput 200 de milioane de euro, bani europeni destinati reconstructiei ecologice si mai ales imbunatatirii vietii oamenilor, infrastructura, utilitati publice, dezvoltarea turismului. De sase ani, planul de investitii, asa numitul "master plan" a fost si este folosit doar in campaniile de imagine ale diverselor institutii publice, de la mereu alti guvernatori ai Deltei si pana la Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile si Guvernul Romaniei. Emblema master-planului trimbitat de autoritati, grandioasele investitii se vad cel mai limpede cand intilnesti "limuzina" lui Petrica din C.A Rosetti, un fel de taxi local. Daca Petrica n-ar exista, oamenii din satele C. A Rossetti, Letea, Sfistofca, Cardon si Periprava n-ar mai avea cu ce sa-si care piinea care vine de la Tulcea, de trei ori pe saptamana, cu vaporul. Aproape 1.200 de suflete se bucura de serviciile lui Petrica. Si-a cumparat bolidul de teren cu 3.000 de lei, mai vrea sa-si ia unul la fel si strange bani ca sa-si dea baiatul la scoala, sa plece cat mai departe de locul in care nu se intampla nimic. Munceste din greu, isi cirpeste masina zilnic dar nimic nu-l sperie. Petrica strabate 17 kilometri prin hartoape si noroi, de trei ori pe saptamana incarcat cu marfa esentiala pentru viata oamenilor.
Cele 24 de localitati din Delta sunt concentrate in cea mai mare parte in lungul bratelor Dunarii si ocupa suprafete reduse de teren. Oamenii sunt total izolati si traiesc in permanenta sub asediul cresterii Dunarii, o primejdie dar si singurul mod in care pot ajunge la Tulcea, cu vaporul. Luni, miercuri si vineri, de la Tulcea se porneste catamaranul spre Periprava si-i aduna pe toti cei care traiesc pe bratul Chilia. Se intorc de la cumparaturi si cara dupa ei tot ce au nevoie: paine, legume, fructe, medicamente, geamuri, bidoane, plase de sarma, televizoare, saltele, saci cu scrisori si pachetele postei romane cu vesti din lume.
Stefan Mihaela este din Patlageanca, traieste din alocatia celor doi copii plus ce mai castiga barbatul ei din pescuit, adica aproape nimic. Lui Ionut, copilul ei, nu-i poate oferi nici macar explicatii. Baiatul ei ar trebui sa ajunga la scoala cu barca, dar e prea greu si prea departe. Asa ca Mihaela a devenit invatatoare ("cat ma duce si pe mine capul"), de voie de nevoie ca sa nu-i ramana copilul analfabet. Ionut este doar unul dintre copiii din Delta care se uita in apa tulbure si nu vede nimic in zare. Fara o minima sansa la educatie va face parte din a treia generatie de pescari saraci din familia sa si atat.
Puntea intre cele doua lumi coboara la Patlageanca, Ceatalchioi, Pardina si Chilia Veche, statia in care debarca cei mai multi. Pentru localnici, sosirea catamaranului este prilej de sarbatoare si toata suflarea se aduna pe mal. Carausii aduc paine in cutii, aduc putina infuzie de viata intr-un loc condamnat la anchilozare de statul roman. Sunt asteptati ca niste eroi. Au venit cu papa, cu drob de sare in spinare, cu pomi fructiferi si televizoare.
Periprava este capat de linie, capat de tara, capat de civilizatie, un loc care, culmea ironiei, face parte din brandul turistic al Romaniei. Un sat uitat de timp si de istorie, in care cei mai multi copii raman cu patru clase. Periprava este, teoretic, una dintre zonele cu potential turistic enorm, cu cai salbatici in padurea Letea; practic este o enclava in care oamenii saracesc pe zi ce trece, inconjurati de zone interzise.
"Suntem intr-o enclava - spune Fanel Danilov, invataor la Periprava. De ce? In nord avem Ucraina, in est este concesionat, interzis, niciun localnic n-are voie sa calce. In vest este interzis, in sud este padurea Letea, rezervatie, interzis."
Cu ruina s-au obisnuit si oamenii si primarul care timp de patru mandate se lauda ca a asfaltat un singur drum din toate cele cinci sate pe care le administeaza si asta este tot! Are insa explicatii pentru orice.
La Periprava nu exista apa potabila. Analizele au aratat ca apa are un continut ridicat de nitrati si de nitriti si reprezinta un pericol pentru sanatatea oamenilor. Cu toate acestea, oameni si animale beau ce gasesc. Nimeni nu-si permite apa imbuteliata adusa de la Tulcea, cu vaporul. Asa se face ca alcoolul este mai pretios si mai ieftin decat apa si face viata mai suportabila. Administratorul bisericii a baut si spirt de nevoie. Personaj dostoievskian, vesel dar trist, Danilov ne pofteste in biserica, locul de care are grija de sapte ani si-n care uita de orice suparare. Inainte de a intra, ascunde sticla cu bautura. Biserica este inchisa cu sapte lacate, de frica hotilor care fura tot ce apuca. Danilov spune ca uneori, la ocazii, primeste dezlegare pentru bautura de la Dumnezeu.
Noaptea la Periprava chiar ca nu mai stii in ce an suntem, inainte sau dupa Edison? Iluminat public nu exista, pentru ca s-a defectat un contactor care costa pana in 400 de lei, dar primarul spune ca n-a avut bani sa ia altul. O sa-l mai repare vreodata? "S-ar putea sa se intimple invers - spune Antonel Pocora, primarul din comuna C.A.Rosetti -, sa decuplam si celelalte sate de la acest iluminat public, pentru ca nu mai avem bani. Probabil vom mai lasa cate un bec in zona centrala."
Decaderea a inceput dupa 1989 cand pescarii care lucrau la cele mai mari exploatari piscicole din Delta si-au pierdut locul de munca.
Copiii din Letea, Periprava si Cardon pot urma numai clasele primare, 1-4 si cei mai multi cu atat se aleg. Daca vor sa invete opt clase, au de mers 17 kilometri pana la centru, in comuna CA Rosetti, unde exista si invatamant gimnazial. Ca sa termine opt clase, copiii din Periprava au de facut un drum infernal iar iarna imposibil. A fost o iarna atat de grea, incat caii salbatici din Padurea Letea au ros scoarta copacilor sau au murit de foame. Pe acest drum ar trebui sa se duca copiii la scoala. Unii iau autobuzul si pierd jumatate de zi pe drum. Cei mai multi, insa, renunta.

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 4 aprilie 2010.