REPORTAJUL SAPTAMANII/ Copiii Paradisului
Autor:
Antoaneta Dohotaru
28.04.2010
A curs multa, foarte multa
apa pe Dunare de cind Guvernul Romaniei si-a mai intors privirea
spre Delta Dunarii. Absolut nimic nu s-a facut in satele izolate de
la marginea apelor. Copii si batrani se zbat intr-o saracie lucie,
pe ultima treapta a inapoierii si a dezumanizarii. Fara apa
potabila, scoli, electricitate sau medici si mai ales fara nici o
speranta ca se va schimba ceva in viata lor.
Romania vazuta din Google Earth
arata fantastic: suntem singura tara europeana care are o delta
fluviala intacta, Delta Dunarii, una dintre cele mai mari zone
umede din lume. Cand Dumnezeu a impartit bogatiile pamantului,
altora daca le-a dat un colt de rai.
Noua insa, romanilor, ne-a dat
si ne-a pus si-n traista 580 de mii de hectare de
paradis.
Astazi, in spatele peisajelor
idilice din pliantele turistice si asa aproape inexistente, am
descoperit o realitate rusinoasa. O Dunare pentru altii albastra,
pentru noi umflata si cenusie. Saracie extrema. Copii fara niciun
viitor care traiesc din cornul si laptele de la
scoala.
Delta este folosita mai mult ca
imagine pitoreasca si s-a uitat de oamenii din Delta, de oameni,
cum traiesc oamenii din Delta. Din cei 14.900 de locuitori ai
Deltei, mai bine de jumatate se zbat in ultimul hal de inapoiere,
beau deseori apa din Dunare si nu-si refuza cate o lebada.
Refugiati in propria lor tara, dispretuiti sistematic de toate
guvernele Romaniei, copii si batrani supravietuiesc pe un tarim
inconjurat de ape, fara drumuri, fara retele de canalizare si de
colectare a deseurilor, fara scoli, fara lumina, fara brutarii,
farmacii sau medici. Sunt ai nimanui. Inca din anul 2004, in Delta
ar fi trebuit sa intre cel mai gras peste: ar fi trebuit sa vina
pentru inceput 200 de milioane de euro, bani europeni destinati
reconstructiei ecologice si mai ales imbunatatirii vietii
oamenilor, infrastructura, utilitati publice, dezvoltarea
turismului. De sase ani, planul de investitii, asa numitul "master
plan" a fost si este folosit doar in campaniile de imagine ale
diverselor institutii publice, de la mereu alti guvernatori ai
Deltei si pana la Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile si
Guvernul Romaniei. Emblema master-planului trimbitat de autoritati,
grandioasele investitii se vad cel mai limpede cand intilnesti
"limuzina" lui Petrica din C.A Rosetti, un fel de taxi local. Daca
Petrica n-ar exista, oamenii din satele C. A Rossetti, Letea,
Sfistofca, Cardon si Periprava n-ar mai avea cu ce sa-si care
piinea care vine de la Tulcea, de trei ori pe saptamana, cu
vaporul. Aproape 1.200 de suflete se bucura de serviciile lui
Petrica. Si-a cumparat bolidul de teren cu 3.000 de lei, mai vrea
sa-si ia unul la fel si strange bani ca sa-si dea baiatul la
scoala, sa plece cat mai departe de locul in care nu se intampla
nimic. Munceste din greu, isi cirpeste masina zilnic dar nimic nu-l
sperie. Petrica strabate 17 kilometri prin hartoape si noroi, de
trei ori pe saptamana incarcat cu marfa esentiala pentru viata
oamenilor.
Cele 24 de localitati din Delta
sunt concentrate in cea mai mare parte in lungul bratelor Dunarii
si ocupa suprafete reduse de teren. Oamenii sunt total izolati si
traiesc in permanenta sub asediul cresterii Dunarii, o primejdie
dar si singurul mod in care pot ajunge la Tulcea, cu vaporul. Luni,
miercuri si vineri, de la Tulcea se porneste catamaranul spre
Periprava si-i aduna pe toti cei care traiesc pe bratul Chilia. Se
intorc de la cumparaturi si cara dupa ei tot ce au nevoie: paine,
legume, fructe, medicamente, geamuri, bidoane, plase de sarma,
televizoare, saltele, saci cu scrisori si pachetele postei romane
cu vesti din lume.
Stefan Mihaela este din
Patlageanca, traieste din alocatia celor doi copii plus ce mai
castiga barbatul ei din pescuit, adica aproape nimic. Lui Ionut,
copilul ei, nu-i poate oferi nici macar explicatii. Baiatul ei ar
trebui sa ajunga la scoala cu barca, dar e prea greu si prea
departe. Asa ca Mihaela a devenit invatatoare ("cat ma duce si pe
mine capul"), de voie de nevoie ca sa nu-i ramana copilul
analfabet. Ionut este doar unul dintre copiii din Delta care se
uita in apa tulbure si nu vede nimic in zare. Fara o minima sansa
la educatie va face parte din a treia generatie de pescari saraci
din familia sa si atat.
Puntea intre cele doua lumi
coboara la Patlageanca, Ceatalchioi, Pardina si Chilia Veche,
statia in care debarca cei mai multi. Pentru localnici, sosirea
catamaranului este prilej de sarbatoare si toata suflarea se aduna
pe mal. Carausii aduc paine in cutii, aduc putina infuzie de viata
intr-un loc condamnat la anchilozare de statul roman. Sunt
asteptati ca niste eroi. Au venit cu papa, cu drob de sare in
spinare, cu pomi fructiferi si televizoare.
Periprava este capat de linie,
capat de tara, capat de civilizatie, un loc care, culmea ironiei,
face parte din brandul turistic al Romaniei. Un sat uitat de timp
si de istorie, in care cei mai multi copii raman cu patru clase.
Periprava este, teoretic, una dintre zonele cu potential turistic
enorm, cu cai salbatici in padurea Letea; practic este o enclava in
care oamenii saracesc pe zi ce trece, inconjurati de zone
interzise.
"Suntem intr-o enclava - spune
Fanel Danilov, invataor la Periprava. De ce? In nord avem Ucraina,
in est este concesionat, interzis, niciun localnic n-are voie sa
calce. In vest este interzis, in sud este padurea Letea,
rezervatie, interzis."
Cu ruina s-au obisnuit si
oamenii si primarul care timp de patru mandate se lauda ca a
asfaltat un singur drum din toate cele cinci sate pe care le
administeaza si asta este tot! Are insa explicatii pentru
orice.
La Periprava nu exista apa
potabila. Analizele au aratat ca apa are un continut ridicat de
nitrati si de nitriti si reprezinta un pericol pentru sanatatea
oamenilor. Cu toate acestea, oameni si animale beau ce gasesc.
Nimeni nu-si permite apa imbuteliata adusa de la Tulcea, cu
vaporul. Asa se face ca alcoolul este mai pretios si mai ieftin
decat apa si face viata mai suportabila. Administratorul bisericii
a baut si spirt de nevoie. Personaj dostoievskian, vesel dar trist,
Danilov ne pofteste in biserica, locul de care are grija de sapte
ani si-n care uita de orice suparare. Inainte de a intra, ascunde
sticla cu bautura. Biserica este inchisa cu sapte lacate, de frica
hotilor care fura tot ce apuca. Danilov spune ca uneori, la ocazii,
primeste dezlegare pentru bautura de la Dumnezeu.
Noaptea la Periprava chiar ca nu
mai stii in ce an suntem, inainte sau dupa Edison? Iluminat public
nu exista, pentru ca s-a defectat un contactor care costa pana in
400 de lei, dar primarul spune ca n-a avut bani sa ia altul. O sa-l
mai repare vreodata? "S-ar putea sa se intimple invers - spune
Antonel Pocora, primarul din comuna C.A.Rosetti -, sa decuplam si
celelalte sate de la acest iluminat public, pentru ca nu mai avem
bani. Probabil vom mai lasa cate un bec in zona
centrala."
Decaderea a inceput dupa 1989
cand pescarii care lucrau la cele mai mari exploatari piscicole din
Delta si-au pierdut locul de munca.
Copiii din Letea, Periprava si
Cardon pot urma numai clasele primare, 1-4 si cei mai multi cu atat
se aleg. Daca vor sa invete opt clase, au de mers 17 kilometri pana
la centru, in comuna CA Rosetti, unde exista si invatamant
gimnazial. Ca sa termine opt clase, copiii din Periprava au de
facut un drum infernal iar iarna imposibil. A fost o iarna atat de
grea, incat caii salbatici din Padurea Letea au ros scoarta
copacilor sau au murit de foame. Pe acest drum ar trebui sa se duca
copiii la scoala. Unii iau autobuzul si pierd jumatate de zi pe
drum. Cei mai multi, insa, renunta.
Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 4 aprilie 2010.