GENEALOGII/ Alţi Cantemireşti
Autor:
Mihai Sorin Radulescu
28.04.2010
După nădăjduita publicare a acestui mic articol pe Internet,
se vor supăra poate unii urmaşi ai boierilor cu numele de Cantemir,
nelegaţi genealogic de dinastia ce s-a format la cumpăna veacurilor
XVII-XVIII. Tot moldoveni, precum Constantin Vodă Cantemir şi
urmaşii săi, dar originari din alte locuri decât aceştia, i-am
numit "Alţi Cantemireşti" nu pentru a-i diminua - deşi cu adevărat
nu ocupaseră funcţii şi ranguri prea insemnate -, ci pentru că
aceasta e expresia consacrată in genealogii.
Deşi nu era istoric in sensul profesionist al termenului,
paharnicul Constandin Sion, martor contemporan de valoare
inestimabilă - cu toate reproşurile care i s-ar putea aduce - făcea
diferenţa, incă de la jumătatea secolului al XIX-lea, intre
Cantemireştii principelui cărturar şi alţi purtători ai numelui,
dintre care unii pretindeau a fi fost rudă cu acesta.
In Arhondologia Moldovei, paharnicul işi amintea: "Am
mai văzut un Cantimiresc cu numile Grigoraş şi lăcuinţă in satul
Ivinceştii de la ţinutul Putnei, om sarac, răzăş de acolo, avè douî
pământuri de moşie, şi din documentele ce mi-au arătat m-am
incredinţat că este drept Cantemir; am mai cunoscut şi la ţinutul
Tutovei un Cantemir, privighitor la ocolul Pereschivului, dar nu
ştiu cu incredinţare de este adevarat acela ori nu; pe acesta l-au
râdicat la rangul de… (text lipsă in original) Mihai vodă Sturza.
Să mai titluiesc şi alţii cu această familie, dar nu cred să fie
adevăraţi" (ediţia 1973, p. 110).
"Adevăraţi", in sensul existenţei lor, au fost ei cu
certitudine, dar nu şi din neamul răzeşilor fălcieni, din care
proveneau Dimitrie Cantemir şi ai săi, care şi-au susţinut - ca şi
Sioneştii de altfel - descendenţa din hanii tătari. Datorită
asemănării numelui, Cantemireştii il doreau strămoş chiar pe Timur
Lenk - Tamerlan, ceea ce constituie fireşte o pură fantezie.
Numele a continuat in lumea mondenă şi diplomatică românească
prin Dinu Cantemir, diplomat la Ministerul de Externe de dinaintea
regimului comunist, incetat din viaţă in 1976 in Spania. Era fiul
unui locotenent Cantemir şi al lui Alice născută Krupenski, din
ramura serdarului Grigore Krupenski de la Poloboc. Pe linie
feminină descindea - potrivit albumului genealogic al lui
Octav-George Lecca, Genealogia a 100 de case din Ţara
Românească şi Moldova (1911) - din familiile boiereşti
moldoveneşti Bossi, Catargi şi Sturdza (ramura de la Miclăuşeni),
ceea ce face ca neapartenenţa la familia lui Dimitrie Cantemir să
fie pusă in epocă intre paranteze.
Un alt Cantemir din perioada interbelică a fost Ion Cantemir,
nepot de soră al locotenent-colonelului Alexandru Rioşanu,
subsecretar de Stat la Interne in vremea guvernării
legionaro-antonesciene (noiembrie 1940 - februarie 1941) şi
ulterior guvernator al Bucovinei (iunie-august 1941). Şi in cazul
acestor Cantemireşti, inrudirea cu o serie de familii
aristocratice, de data aceasta munteneşti - pe linia Rioşenilor,
bunica sa era născută Porumbaru, iar străbunica, din neamul
Isvoranilor - a trecut pe plan secundar chestiunea genealogică a
Cantemireştilor.
Ion Cantemir - incetat din viaţă la Paris - a fost căsătorit
cu Ibi Golfineanu, fosta soţie a aviatorului Ionel Ghica, nepot de
fiu al scriitorului şi omului politic Ion Ghica. Din căsătoria
domnişoarei Golfineanu, dintr-o altădată cunoscută familie
boierească din Oltenia, s-a născut o fiică, Irina, despre care ne
mândrim să spunem că a fost iubita lui... Errol Flynn!
Ar fi o contrazicere dacă ne-am pune totuşi intrebarea: şi, in
fond, dacă aceşti Cantemireşti nu erau rude cu principele cărturar,
era oare "vina" lor ? La urma urmei, ce dacă nu erau din aceeaşi
familie?
MIHAI SORIN RADULESCU - n. 1966, Bucureşti. Profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti. Specialist in istorie socială românească şi genealogii. Volume publicate: "Elita liberală românească, 1860-1900", Ed. All, 1998, "Genealogii", Ed. Albatros, 1999, "Genealogia românească", Editura Istros, 2000, "Memorie si stramosi" (2002) si "Cu gandul la lumea de altadata" (2005).