MISTERELE CUVINTELOR/ Patroni, patronime, patronimizare (I). Vanghelie, vanghelion, vanghelizare
Autor:
Alexandru Ciolan
28.04.2010
In Roma antică, patronus (din pater,
patris) era şeful de familie gentilică apărător al clienţilor
săi (plebei, sclavi eliberaţi). Mai târziu, in latina Bisericii,
patronus era sfântul sub a cărui protecţie se aflau atât
indivizii, prin atribuirea numelui de botez, cât şi comunităţile
(oraşe, biserici etc.), prin inchinare.
In franceză, căreia româna ii datorează sensurile
actuale ale lui patron, inţelesul de "proprietar al unei
firme" a apărut pe la jumătatea secolului al XIX-lea, prin adaptare
la modelul capitalist a sensului mai vechi de "stăpân, persoană
care le comandă zilierilor, ucenicilor etc.".
Patronimul (numele patronimic) este
numele de familie transmis pe linie paternă, adăugat numelui de
botez (prenumele, antroponimul).
Spre deosebire de numele de botez,
care ne reprezintă in relaţia transcendentă cu divinitatea, numele
de familie ne plasează intr-o descendenţă biologic-civilă.
După acest succint şi fatalmente incomplet excurs
diacronic, să revenim in zilele noastre, indicând un fenomen pe
care, in lipsa unui termen specializat, il vom numi patronimizare:
proliferarea derivatelor din patronimele unor personaje care ţin
capul de afiş al vieţii publice.
Primul pe lista noastră este Marian Vanghelie,
cel care, pentru că este, nu ne lasă să fim. Două sunt
substantivele alături de care primarul pesedist a rămas in istorie:
revelionul şi paranghelia. Revelionul marca Vanghelie, sau
vanghelionul ("De «Vanghelion» am mâncat şi noi somon",
Cotid. din 2 I 06), organizat la preţ redus pentru pensionari,
şomeri şi alte categorii de votanţi ai stângii… vanghelice, a făcut
in ultimii ani deliciul presei prin inghiontelile pe care le-a
prilejuit de fiecare dată scoaterea la vânzare a biletelor. Dar nu
numai revelionul, ci orice paranghelie organizată de Vanghelie
(numită paravanghelie) in scopuri electorale atrage muştele
media ("«Paravanghelie» de zece miliarde de lei. Primarul
sectorului 5 vrea să-şi refacă imaginea publică inainte de
alegeri", Adev. 6 III 04 p. 12), care s-au intrecut in a vesti
naşterea unui cuvânt generic pentru pleaşca oferită de Vanghelie:
vangheliada ("La petrecerea pe care insuşi Vanghelie a
numit-o «Vangheliada» au fost invitate peste 6.000 de cadre
didactice, pentru care s-a pregătit o masă imbelşugată, distracţia
fiind asigurată de formaţii de muzică populară, uşoară şi latino",
Z. de Iaşi 20 III 08).
Unii răuvoitori au mers mai departe, aplicând
termenul vangheliadă, incărcat de dispreţ, oricărei trataţii
in scopuri populist-electorale de la care, gratuită fiind, nici nu
poţi avea pretenţii (un obraz subţire, nemulţumit de organizarea
defectuoasă a spectacolului unei vedete pop internaţionale, spunea
că "A fost, totuşi, un concert cu un milion două sute cel mai
ieftin bilet, nu o vangheliadă cu mici şi bere", Z.fin. 27 VIII
09). Şi totuşi, vangheliada nu trebuie redusă la mâncare, băutură
şi distracţie fără plată. Ea desemnează şi lungul drum, presărat cu
peripeţii, al lui Vanghelie de la anunţarea candidaturii până la
victoria sau infrângerea in alegeri: "«Vangheliada» electorală a
inceput cu o paranghelie" (G. 21 III 08 p. 4). Un
Vanghelie-show (G. 27 VII 06 p. 4) in tuşe groase.
Modelul Vanghelie, felul lui de a vedea
lumea, de a-şi exprima opiniile şi judecăţile şi de a stabili
priorităţile şi căile de acţiune - toate acestea trebuia să poarte
un nume, iar el a fost găsit, se pare, de un alt răsfăţat (de
presă) cugetător al neamului: "Vicepreşedintele
PSD Ilfov, Gigi Neţoiu, a mai acuzat ieri «vanghelismul» din PSD",
Z. de Iaşi 17 I 09.
A impune standardele culturale, ştiinţifice şi
morale ale lui Vanghelie - asta vrea să insemne verbul a
vangheliza ("Dacă gramatica nu e studiată corect, vom
avea «succesuri» şi vom vangheliza limba română", mediafax.ro 16 II
10). Dar şi a ajunge sub dominaţia lui Vanghelie tot a se
vangheliza se numeşte ("«PSD s-a vanghelizat... Dacă s-a ajuns
ca Marian Vanghelie să propună excluderea lui Miron
Mitrea din partid, atunci lucrurile se complică in PSD,
fiind de aşteptat răsturnări spectaculoase in acest partid», a spus
Simirad", mediafax.ro 24 IX 09).
Infinitivul lung vanghelizare a
ajuns să constituie temă de interogare fals dilematică asupra
specificului naţional: "Ce vrea să insemne vanghelizarea? Nu
este o generalizare fără temei chiar şi dacă ne referim doar la
vanghelizarea politicii?" (ziare.com 19 II 10).
Va fi fiind, de acord!, excesiv să vorbim
despre vanghelizarea politicii, dar adjectivul vanghelizat
s-a lipit "ca marca de scrisoare" de numele partidului care l-a
primit in sânul său, l-a crescut, l-a scos in faţă şi a făcut din
Vanghelie un simbol: "chipul vanghelizat al partidului" (ziare.com
25 II 10).
Despre cealaltă generoasă sursă de
postpatronime, data viitoare!
Exemplificări şi datări pentru sensurile şi
cuvintele noi din acest articol veţi găsi in ediţia a treia a DCR
(Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregătire la Editura
Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-romană al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Făramiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi.