FICTIUNE LA FEMININ/ Spre un matriarhat literar (II). Periculoasa conditie de regina

Englezii isi iubesc enorm trecutul, o dovedeste romanul istoric intr-o efervescenta de invidiat ca gen literar. Philippa Gregory, o remarcabila prozatoare contemporana, a gasit formula fericita ce imbina suflul epic pentru pasionatii de saga intinse pe sute de pagini si sclipirile ce iau ochii marelui public: un sir de romane reconstituie stralucit domnia lui Henric al VIII-lea, ramas in constiinta prin cinci sotii, prin divortul ce a dus la separatia de Biserica romano-catolica si la intemeierea celei anglicane, obsesia fiului care sa duca dinastia mai departe si suprema ironie ca fiica repudiata, Elisabeta I, a facut din tara un imperiu si din domnie o varsta de aur.

Si ce spectacol ofera succesiunea iubirilor si a casatoriilor! Cele cinci sotii ale regelui ofera tot atatea subiecte senzationale prin faptul istoric, silind fictiunea sa tina pasul cu fanteziile vietii. Romanele "Surorile Boleyn" si "Mostenirea Boleyn"* imagineaza altfel povestea: batalia continua a marilor familii din aristocratia engleza de a se apropia de tron, folosind pe cele mai frumoase fete din neam pentru a-l ispiti pe rege. Unchi si tati, mame si matusi, frati si surori, toti iau parte la o batalie continua, avizi de privilegii, de ranguri si avere, avand ca tinta ultima - pozitia de regina.

Philippa Gregory a folosit formule diferite pentru cele doua romane. In "Surorile Boleyn" a recurs la un narator-personaj neobisnuit: Mary, sora mai mica a frumoasei Anne Boleyn, relateaza instrainarea lui Henric de prima lui sotie, Catarina de Aragon, propria poveste de amanta a regelui caruia ii naste un fiu si o fiica, ascensiunea surorii ei care determina apoi despartirea bisericii engleze de Roma si procesul complicat prin care Henric al VIII-lea devine capul bisericii anglicane, apoi disgratia si decapitarea.

Cele doua surori se deosebesc precum umbra si arsita: Mary cea blonda si blanda pare inocenta, supusa, cei din familie o cred chiar prostuta, Anne cea bruna, de o inteligenta sclipitoare si o cultura pe masura, este o personalitate puternica, ambitioasa si trufasa. Asadar doua firi opuse, una angelica si alta diabolica, cu moduri opuse de a-si croi soarta. Mary gaseste cai discrete sa se departeze de rege, crescandu-si copiii departe de viesparul curtii, pe cand Anne vrea sa domine tot: curtea si propriul neam, regatul si pe rege insusi.

"Mostenirea Boleyn" se compune aproape muzical din alternanta a trei voci feminine: Anne de Cleves - a treia sotie a lui Henric al VIII-lea, Katherine Howard (cea de-a patra sotie) si Jane, cumnata surorilor Boleyn prin casatoria cu fratele lor, George. Marturiile ei au adus condamnarea la moarte a celor doi, Anna si George, cu acuzatia de incest, vrajitorie si tradare. Si aici opereaza acelasi principiu al contrastului, dar mult mai subtil: printesa germana Anne de Cleves are o educatie riguroasa si disciplina vietii de curte, Katherine este copilaroasa si seducatoare, superficiala si indrazneata.

Regele se afla aproape de amurg, cei din jur inteleg ca au creat un monstru care nu se mai teme de nimic, avand puterea absoluta. Dar nu stapaneste boala ce il macina, nici declinul trupului, nici timpul care trece stergandu-i farmecul si barbatia. O lume se invarte in jurul lui, iar autoarea poseda stiinta rara de a o reinvia, prin personaje memorabile, pe masura figurilor faimoase ale istoriei, cu secretele biografiilor si timbrul unic al vocii fiecaruia. O mare indrazneala isi asuma Philippa Gregory: sa scrie splendid despre o domnie plina de stralucire si violenta amintind de tragediile marelui Will!

*) Philippa Gregory, "Surorile Boleyn" (2008); "Mostenirea Boleyn" (2009), ambele in traducere de Anacaona Mandrila-Sonetto, Editura Polirom.

Elisabeta Lasconi, eseist si critic literar. Absolventa a filologiei bucurestene (1980), doctorat sustinut in 1998 cu o teza despre Sorin Titel, publicata in doua carti ("Oglinda lucioasa, oglinda aburita", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclul banatean", Ed. Univers, 2000).