EDITORIAL/ De ce imi scot pălăria după 500 de săptămâni

Autor: Stelian Turlea 30.04.2010
500 de săptămâni inseamnă 500 de numere din Ziarul de Duminică. Peste alte patru săptămâni, ziarul va implini zece ani.
In acest timp - grăunte la scara istoriei, enorm insă pentru vieţile noastre de muritori păcătoşi -, s-au intâmplat extraordinar de multe fapte culturale: cum spuneam şi altădată (şi nu mă sfiesc să reiau), au apărut şi au dispărut reviste culturale, au apărut şi au dispărut edituri, s-au publicat mii de titluri de cărţi in sute de mii de exemplare, s-au inaugurat ori s-au inchis galerii de artă, s-au deschis ori au dispărut muzee, s-au vernisat mii de expoziţii, mii de spectacole de toate felurile au avut premiere, concerte de tot felul au adus pe scenă muzicieni faimoşi ori aproape neştiuţi, români şi străini, s-au degradat şi s-au inaugurat monumente, s-au succedat gale, concursuri, festivaluri, reuniuni, colocvii, târguri, s-au acordat premii, au răbufnit contestaţii, s-au iscat polemici care au dărâmat idoli sau idei ori, dimpotrivă, au sfârşit intr-un fâsâit caraghios, au răsunat proteste ale condeierilor, cântăreţilor, actorilor, cercetătorilor, unii au preferat să-şi alăture doar semnăturile, să-şi mai amintească lumea de ei, alţii au ieşit in stradă, au răbufnit scandaluri legate de numiri in funcţii, de amestecul politicii in cultură, deturnare de fonduri sau spălare de bani, aprecieri pe criterii neaxiologice sau plagiate, despre al căror sfârşit n-a mai auzit nimeni, efemerice genii au apărut şi au dispărut peste noapte, personalităţi care aveau ceva de spus au continuat să tacă, altele şi-au dat obştescul sfârşit, Dumnezeu să-i odihnească pe cei plecaţi, s-au dat legi care au nemulţumit pe toată lumea, generaţiile au continuat să se războiască pentru pleava unor concepte, invăţământul a schimbat de câteva ori hainele, chipurile de reformă, curente literare s-au zbătut să se impună, impostori s-au străduit să ia caimacul unor sponsorizări, fenomene de prin alte părţi s-au insinuat rapid, speriindu-i pe tradiţionalişti, cuvinte tabu au pătruns in textele literare şi astăzi nimeni nu se mai oripilează, manelele au spart urechile celor delicaţi, dar lumea s-a obişnuit cu timpul şi le-a ignorat, pe muzica cultă continuă să nu dea nimeni niciun ban, răsună aceleaşi bocete despre viaţa grea a culturii, responsabili inţepeniţi prea mulţi ani in scaune pluşate n-au invăţat să facă proiecte cu care să obţină fonduri, s-au schimbat enorm de multe şi enorm de multe au rămas nemişcate, mai ales in mentalitate.
Probabil mereu s-a intâmplat aşa in istorie, dar nouă evenimentele ni se par deosebite pentru că le-am trăit.
Despre toate acestea, Ziarul de Duminică a dat, mai mult sau mai puţin, seamă, in cei zece ani, aşa cum şi-a propus in primul editorial. Toate acestea le ştiţi, dragi cititori. Ce intuiţi doar şi se cuvine să spun răspicat acum este că nimic n-ar fi fost posibil fără truda, abnegaţia, puterea, perseverenţa unui grup de oameni, mai mic sau mai mare, după cum erau vremurile: o mână de colaboratori interni şi o altă mână de colaboratori externi, niciodată răsplătiţi cum se cuvine, niciodată lucrând pentru câştigul material asemenea pulberii de pe tobe. Mulţumită lor, nimic din ce a fost important, valoros, capabil să dăinuie in cultura românească a ultimului deceniu n-a fost lăsat deoparte. Mulţumită lor, crema intelectualităţii româneşti a fost intervievată ori s-a confesat Ziarului in acest deceniu, mare parte dintre aceste nume regăsindu-se in lista de colaboratori ocazionali. Sunt cu sutele. Tuturor vreau să le mulţumesc.
Dar mulţumirile mele se indreaptă cu prioritate spre un grup şi mai restrâns, cu care am pornit la drum in urmă cu zece ani, care au rămas alături oricare au fost imprejurările şi se regăsesc şi azi intre semnatarii de marcă ai Ziarului de Duminică. Nu-i numesc, să nu fac cumva vreo nedreptate vreunuia, alcătuind ierarhii in care nu cred. Deschideţi oricare număr din primul an al deceniului, comparaţi cu site-ul de acum şi veţi avea numele lor. Nu sunt mulţi, dar sunt foarte importanţi. Sunt critici literari, scriitori, critici muzicali - toţi ziarişti impătimiţi de soarta culturii.
Să rămâi colaborator permanent al unei publicaţii culturale intr-o vreme de profunde schimbări şi să nu te laşi ademenit de atracţii efemere dar bănoase inseamnă să fii un caracter tare. Inaintea acestor oameni pe care-i socotesc prieteni adevăraţi ai culturii, inainte de a-mi fi mie prieteni, imi scot pălăria!
Am făcut-o, in tăcere, fără ca ei să ştie, tot timpul. Acum o fac in văzul tuturor...

STELIAN TURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie (1968) si filosofie (1976), la Bucuresti, a fost aproape trei decenii redactor de politica externa la revista "Lumea", a condus, dupa 1989, revistele "Lumea", "Zig-Zag", apoi ziarul "Meridian", dupa care a lucrat in televiziune, ca sef al departamentului de stiri al Antenei 1. Din 1996 lucreaza la PRO TV, din 2000 este si editor senior al Ziarului de Duminica. Este autorul a zece carti de publicistica, zece romane, opt carti pentru copii si doua traduceri. A ingrijit trei albume. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii (2003), Premiul Asociatiei Editorilor din Romania (AER) pentru literatura pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (2007). A fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii in 2000 si Premiul AER pentru roman in 2003.