EDITORIAL/ De ce imi scot pălăria după 500 de săptămâni
Autor:
Stelian Turlea
30.04.2010
500 de săptămâni inseamnă 500 de numere din
Ziarul de Duminică. Peste alte patru săptămâni, ziarul va
implini zece ani.
In acest timp - grăunte la scara
istoriei, enorm insă pentru vieţile noastre de muritori păcătoşi -,
s-au intâmplat extraordinar de multe fapte culturale: cum spuneam
şi altădată (şi nu mă sfiesc să reiau), au apărut şi au dispărut
reviste culturale, au apărut şi au dispărut edituri, s-au publicat
mii de titluri de cărţi in sute de mii de exemplare, s-au inaugurat
ori s-au inchis galerii de artă, s-au deschis ori au dispărut
muzee, s-au vernisat mii de expoziţii, mii de spectacole de toate
felurile au avut premiere, concerte de tot felul au adus pe scenă
muzicieni faimoşi ori aproape neştiuţi, români şi străini, s-au
degradat şi s-au inaugurat monumente, s-au succedat gale,
concursuri, festivaluri, reuniuni, colocvii, târguri, s-au acordat
premii, au răbufnit contestaţii, s-au iscat polemici care au
dărâmat idoli sau idei ori, dimpotrivă, au sfârşit intr-un fâsâit
caraghios, au răsunat proteste ale condeierilor, cântăreţilor,
actorilor, cercetătorilor, unii au preferat să-şi alăture doar
semnăturile, să-şi mai amintească lumea de ei, alţii au ieşit in
stradă, au răbufnit scandaluri legate de numiri in funcţii, de
amestecul politicii in cultură, deturnare de fonduri sau spălare de
bani, aprecieri pe criterii neaxiologice sau plagiate, despre al
căror sfârşit n-a mai auzit nimeni, efemerice genii au apărut şi au
dispărut peste noapte, personalităţi care aveau ceva de spus au
continuat să tacă, altele şi-au dat obştescul sfârşit, Dumnezeu
să-i odihnească pe cei plecaţi, s-au dat legi care au nemulţumit pe
toată lumea, generaţiile au continuat să se războiască pentru
pleava unor concepte, invăţământul a schimbat de câteva ori
hainele, chipurile de reformă, curente literare s-au zbătut să se
impună, impostori s-au străduit să ia caimacul unor sponsorizări,
fenomene de prin alte părţi s-au insinuat rapid, speriindu-i pe
tradiţionalişti, cuvinte tabu au pătruns in textele literare şi
astăzi nimeni nu se mai oripilează, manelele au spart urechile
celor delicaţi, dar lumea s-a obişnuit cu timpul şi le-a ignorat,
pe muzica cultă continuă să nu dea nimeni niciun ban, răsună
aceleaşi bocete despre viaţa grea a culturii, responsabili
inţepeniţi prea mulţi ani in scaune pluşate n-au invăţat să facă
proiecte cu care să obţină fonduri, s-au schimbat enorm de multe şi
enorm de multe au rămas nemişcate, mai ales in
mentalitate.
Probabil mereu s-a intâmplat aşa
in istorie, dar nouă evenimentele ni se par deosebite pentru că
le-am trăit.
Despre toate acestea, Ziarul
de Duminică a dat, mai mult sau mai puţin, seamă, in cei zece
ani, aşa cum şi-a propus in primul editorial. Toate acestea le
ştiţi, dragi cititori. Ce intuiţi doar şi se cuvine să spun
răspicat acum este că nimic n-ar fi fost posibil fără truda,
abnegaţia, puterea, perseverenţa unui grup de oameni, mai mic sau
mai mare, după cum erau vremurile: o mână de colaboratori interni
şi o altă mână de colaboratori externi, niciodată răsplătiţi cum se
cuvine, niciodată lucrând pentru câştigul material asemenea
pulberii de pe tobe. Mulţumită lor, nimic din ce a fost important,
valoros, capabil să dăinuie in cultura românească a ultimului
deceniu n-a fost lăsat deoparte. Mulţumită lor, crema
intelectualităţii româneşti a fost intervievată ori s-a confesat
Ziarului in acest deceniu, mare parte dintre aceste nume
regăsindu-se in lista de colaboratori ocazionali. Sunt cu sutele.
Tuturor vreau să le mulţumesc.
Dar mulţumirile mele se indreaptă cu prioritate spre un grup şi mai
restrâns, cu care am pornit la drum in urmă cu zece ani, care au
rămas alături oricare au fost imprejurările şi se regăsesc şi azi
intre semnatarii de marcă ai Ziarului de Duminică. Nu-i
numesc, să nu fac cumva vreo nedreptate vreunuia, alcătuind
ierarhii in care nu cred. Deschideţi oricare număr din primul an al
deceniului, comparaţi cu site-ul de acum şi veţi avea numele lor.
Nu sunt mulţi, dar sunt foarte importanţi. Sunt critici literari,
scriitori, critici muzicali - toţi ziarişti impătimiţi de soarta
culturii.
Să rămâi colaborator permanent
al unei publicaţii culturale intr-o vreme de profunde schimbări şi
să nu te laşi ademenit de atracţii efemere dar bănoase inseamnă să
fii un caracter tare. Inaintea acestor oameni pe care-i socotesc
prieteni adevăraţi ai culturii, inainte de a-mi fi mie prieteni,
imi scot pălăria!
Am făcut-o, in tăcere, fără ca
ei să ştie, tot timpul. Acum o fac in văzul tuturor...
STELIAN TURLEA (n. 1946) a
urmat studii de filologie (1968) si filosofie (1976), la Bucuresti,
a fost aproape trei decenii redactor de politica externa la revista
"Lumea", a condus, dupa 1989, revistele "Lumea", "Zig-Zag", apoi
ziarul "Meridian", dupa care a lucrat in televiziune, ca sef al
departamentului de stiri al Antenei 1. Din 1996 lucreaza la PRO TV,
din 2000 este si editor senior al Ziarului de Duminica. Este
autorul a zece carti de publicistica, zece romane, opt carti pentru
copii si doua traduceri. A ingrijit trei albume. A primit Premiul
Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii (2003), Premiul
Asociatiei Editorilor din Romania (AER) pentru literatura pentru
copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006),
Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (2007). A fost
nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura
pentru copii in 2000 si Premiul AER pentru roman in
2003.