Sorin Pislaru: Cui ar trebui incredintat dosarul Petromidia

Rambursarea catre stat a datoriei Petromidia de aproape 600 milioane de euro, prevazuta pentru octombrie 2010, este un subiect fierbinte al acestui an.

Atuul Romaniei in recuperarea acestor bani este ca intr-o pozitie cheie a negocierilor cu FMI, si anume in cea de reprezentant al Romaniei la Fond, se afla chiar unul din cei trei semnatari ai deciziei prin care impovaratei rafinarii i s-a permis atunci pasuirea la plata a datoriilor de 600 de milioane euro catre stat: Mihai Tanasescu.

La inceputul anului, ministrul finantelor Sebastian Vladescu spunea ca statul ar putea redeveni actionar principal al companiei daca kazahii de la Petromidia nu platesc. Ar putea fi o afacere: kazahii au dat pe rafinarie circa 1,5 mld. euro.

In plus, de cate ori a avut ocazia, ministrul a repetat ca bugetul are nevoie de bani. Foarte corect. Presiunea pentru fiecare 0,01% din PIB venituri la buget trebuie sa fie uriasa, in conditiile in care pentru al doilea an deficitul bugetar este mult peste criteriile de la Maastricht si economia gafaie in lipsa planurilor de relansare prin investitii in infrastructura ale statului. Dar pentru 0,5% din PIB, cat reprezinta datoria Petromidia, grija este maxima.

Si cum sunt semnale ca FMI cere autoritatilor romane o strategie ferma pentru recuperarea banilor, pozitia fostului ministru de finante al Romaniei, fost trimis al Romaniei la Banca Mondiala si actualmente trimis al Romaniei la FMI, este esentiala.

Dl. Tanasescu va putea sa explice foarte detaliat si foarte credibil, data fiind pozitia sa, cum ar putea fi recuperati banii de la Petromidia, fiindca se implineste in octombrie 2010 termenul unui proces de rambursare amanata a obligatiilor catre stat inceput chiar sub semnatura dumnealui.

Mai ales ca dinspre kazahi semnalele sunt proaste. Ei au anuntat la sfarsitul saptamanii trecute ca ar cere statului o pasuire de 3-4 ani a datoriei.

Adrian Nastase, premierul de atunci, si Dan Ioan Popescu, ministru al industriilor in aceeasi perioada, cosemnatari ai ordonantei de urgenta emisa pentru reesalonarea datoriei, nu au aceasta sansa, de a fi in continuare intr-o pozitie cheie a statului pentru a negocia satisfacerea intereselor acestuia.

Totusi, pentru Romania ar fi foarte dificil sa nu aiba in 2010 ca resursa la bugetul de stat o suma atat de mare. Aproape 600 mil. euro reprezinta 0,5% din PIB.

Dl. Tanasescu chiar vorbeste in ultima perioada, des, despre daca sa majoreze statul sau nu TVA pentru a putea tine sub control deficitul bugetar. Mai mult, a criticat incetineala guvernului in a se conforma sarcinilor trasate de FMI si spune ca, pana la luarea in calcul a unei majorari (eventual "temporare") de TVA, trebuie instituita o disciplina mai puternica a cheltuielilor si o colectare mai buna a taxelor. De incasarea banilor de la Petromidia nu a spus nimic.

Din TVA urmeaza sa se incaseze in 2010 circa 8 miliarde de euro. La o majorare de TVA de la 19% la 21%, sa spunem, statul ar strange in plus circa 800 mil. euro.

Ar fi pacat ca o intreaga economie sa suporte aceasta majorare a TVA numai din cauza ca statul nu poate recupera la timp ceea ce trebuia sa primeasca de fapt in urma cu sapte ani.

Acesti bani ar putea fi de pilda folositi ca prima sursa la Fondul National de Investitii, daca bugetul din 2010 se poate descurca fara ei. Romania a pierdut investitii masive cum a fost cazul Mercedes sau Montupet (producator de componente auto) din cauza infrastructurii deficitare, iar cu 600 mil. euro se pot face 100 km de autostrada.

Stiind foarte bine mecanismul pus la punct in 2003 pentru a putea recupera banii de la Petromidia in 2010, dl. Tanasescu este astfel printre putinii oameni de stat care pot avea responsabilitatea si de a implini proiectul inceput atunci.

De obicei, din cauza alternantelor la putere, rareori se intampla ca un acelasi om de stat sa fie in post si cand se termina, se incheie o procedura, un proiect declansat sub semnatura cu ani inainte.

In administratiile din Occident, subiectele importante sunt tratate in "dosare". Nimeni nu poate sti mai bine cum trebuie rezolvat dosarul Petromidia decat dl. Tanasescu, de vreme ce a fost initiatorul si semnatarul Ordonantei de Urgenta 118/24 octombrie 2003, aprobata de Parlament prin Legea 89/8 aprilie 2005.