EXPOZITII/ Reţele din vremea lui Homo videns

Autor: Dan Mircea Cipariu 05.05.2010
Trăim intr-un timp al vizualului, al lui Homo videns, cum ar fi spus Giovanni Sartori. Totul pare că se cumpără şi se vinde in funcţie de audienţă, vizibilitate şi consum. Valoarea a devenit mai degrabă un instrument de măsurare a audienţelor cantitative, nu calitative. Valoarea a devenit pentru tot mai mulţi vânzători de produse culturale un indice şi, in cel mai fericit caz, un pretext pentru un plan eficient de afaceri.
Opera artistică e din ce in ce mai dependentă de marketing şi promovare. Publicul devorează ce i se vinde ca fiind de actualitate, in trend sau la modă. Instituţia criticii şi chiar spiritul critic şi-au pierdut prestigiul din vechea lume a bipolarităţii capitalism-comunism. Ideologiile au fost aruncate in aer odată cu felul in care şi centrul, şi marginea şi-au pierdut dimensiunile lor restrictive. Totul s-a transformat intr-un act hedonist al interşanjabilităţii, unde doar efectul de sincretism şi mimarea unor genuri şi categorii artistice diferite au putut să creeze o gimnastică nouă a gusturilor şi mentalităţilor. Prim-planul ca şablon al succesului televizual a intoars pe dos receptarea critică, nemediată, a operei şi a personalităţii artistice.
In epicentrul acestei lumi sub dictatura vizualului, poţi răzbate fără mari resentimente intrând in Reţea sau in segmentul social-cultural in care eşti incadrat de către alţii ori in care chiar tu ai ales să fii reprezentat. Astfel, acceptând această formă persuasivă şi eficace de constrângere, "produsul tău cultural" va fi mai uşor de marketat, de promovat şi de vândut. La fel, ideile şi activităţile tale sociale, politice, economice.
Ce poate rămâne din această lume a lui Homo videns? Cum se poate elibera un artist autentic de zgura ori sclipiciul vizualului? Ce instrumente poate folosi el pentru a se elibera de dictaturile prezentului şi ale Reţelei?
Răspunsurile la aceste intrebări pot fi aşezate ca intr-un puzzle oniric şi critic folosindu-ne de resturile de limbaj vizual (adevărate şi imprevizibile parafraze livreşti) şi de sintaxă hiperfigurativă din cele 12 lucrări semnate de Francisc Chiuariu*, aşezate toate sub semnul Reţelei.
Aceste 12 lucrări sunt de admirat pentru felul in care creatorul lor ştie să facă din meşteşug, din asumarea tehnică a unor lucrări canonice, un spectacol al gândirii vizuale. Asumarea unor teme şi a unor imagini ce ţin de istoria artelor vizuale nu e făcută doar ca o demonstraţie la prima mână a meşteşugului, ci şi ca un element de susţinere a unor discursuri complementare. Un discurs al forţei de expresie a construcţiei din şi prin culoare, a tuşei care revigorează elementul vizual canonic, faţă cu discursul creat din liniile minimaliste ale unor desene in cheie ludică sau de şotron intertextual-vizual. Citirea Reţelelor se face punând mereu in lectură două sintaxe: (re)construcţia canonică prin jocul secund al unor desene ingenue, eliberate de ideologii şi mode. Aceste discursuri vizuale, cu o precizie asupra detaliului şi cu o mare libertate a desenului, sunt răspunsurile personale ale lui Francisc Chiuariu de eliberare de Reţea. Fie că Reţeaua poate să ia şi forma unor opere vizuale consacrate.
Pe lângă abilităţile in discursul vizual, Francis Chiuariu dă un rol proeminent, in gândirea sa artistică, Incertitudinii. Incertitudinea de a fi, incertitudinea de a cunoaşte, incertitudinea de a iubi ori de a fi iubit, incertitudinea asupra devenirii. Incertitudinea poate sări oricând din aceste 12 lucrări ca un iepure vânat de sondaje şi statistici. O incertitudine ce ar putea fi citită, de altfel, şi in ochii celor care privesc şi cercetează aceste 12 Reţele. Cu Incertitudinea pre Incertitudine călcând şi construind poţi evada din Reţea pentru a plonja in REM, in subconştient, in mitologii urbane, vizuale şi subiective, in Ficţiunea cea mai pură.
Mai e de remarcat in aceste Reţele ale lui Francisc Chiuariu poziţia sa ironică, dar senină, neincrâncenată, cu care foloseşte lucrările canonice drept parafrază pentru teme politice ori pentru marii actori politici din trecutul totalitar şi din prezentul european. Toate aceste referinţe sunt mijloace şi elemente de background menite a lăsa locul unor noi intrebări şi a unor noi Incertitudini cu care artistul poate proiecta o hedonistă ontologie a eliberării de sine şi de Reţea.
Trăim, parcă din ce in ce mai mult, intr-o lume a reţelei. In fapt, vedem in aceste Reţele o expresie atât a consumismului, cât şi a globalizării educaţiei şi produselor culturale. O lume in care există interdependenţă materială, nu spirituală! Firele văzute şi nevăzute ale Reţelei sunt un fundal vizual pentru noul proiect al artistului Francisc Chiuariu. Pe dimensiunile mari ale pânzei ne sunt dezvăluite, intr-o tehnică impecabilă ce parafrazează stilistic epoca maeştilor Renaşterii, opere de Velázquez, Tizian, Botticelli, in care discursul hiperfigurativ şi narativ işi ia partea leului; ne sunt dezvăluite, aşadar, toate fantasmele, umbrele, luminile şi intrebările ontologice ale unui artist având şi conştiinţa valorii de sine, şi conştiinţa propriei fragilităţi in faţa Reţelei.
Reţeaua te poate include, dar, prin efect, iţi poate crea sentimentul castrant de a nu fi tu insuţi un creator liber, cu o libertate totală asupra diversităţii formelor de gândire şi de trăire. Excluderea din Reţea, ori, dacă nu excluderea, absenţa din "network", iţi poate da vertijul unei excomunicări sociale şi materiale.
Francisc Chiuariu, in linii şi tuşe de o concreteţe de orfevrier, stăpânind cu ingeniozitate şi sensibilitate construcţia plastică a feluritelor şi imaginatelor Reţele, işi dă prin aceste noi lucrări maturitatea creatoare. Formele sale au o suprafaţă narativă şi chiar ezoterică - fie că e un Suveran Pontif ţinând in braţe Pruncul Sfânt căruia nu i se distinge faţa, fie că e vorba de alăturarea unor pantofi de firmă lângă picioarele lui Buddha, fie că ne dezvăluie concreteţea gata de tridimensional atunci când plonjează in vis, in subconştient sau in REM. Toate acestea sunt prinse intr-o Reţea prin care iepurii, simbol al norocului, incearcă să-şi găsească un prezent şi un viitor. Dimensiunea Sfârşitului prin multiplicarea unei scheme, a unei convenţii (inclusiv a celei privind şabloanele de gust şi cele vizuale) dă viziunea de forţă interioară care amprentează Reţelele lui Francisc Chiuariu.
Sunt convins că forţa acestor pânze mari va trece dincolo de mode şi timp, dincolo de Reţele, cu o iradiere spirituală şi stilistică pe cale de a canoniza expresia artistică inconfundabilă a unui mare pictor român. Cei care vor să capitalizeze acest mare talent al lui Francisc Chiuariu ar trebui cu grăbire să-i cumpere lucrările. Cota lucrărilor sale, mă refer aici la o valoare nemediată de Reţea!, e cu siguranţă una europeană.
Reţelele lui Francisc Chiuariu sunt printre cele mai importante propuneri şi certitudini artistice ale lui 2010. In plină criză morală, spirituală şi materială, s-a născut o mare operă despre firele care ne insoţesc ori ne vestesc Sfârşitul!
*) Francisc Chiuariu, Reţele, la ATELIER 030202 (Sala Nouă a Teatrului de Comedie din Bucureşti, strada Sfânta Vineri nr. 11)

cipariu@yahoo.com