REPORTAJUL SAPTAMANII/ Ruinele de la Baile Herculane si Borsec nu mai au nimic de oferit
Autori:
Carmen Avram
,
Cosmin Savu
05.05.2010
Dumnezeu da, romanul calca in
picioare si mai asteapta si profit pentru ce a distrus. De 20 de
ani ne uitam fara reactie la frumuseti care dispar, fara regret la
locuri pe care le lasam sa moara, si fara a-i pedepsi pe cei care
sint vinovati de toate acestea. Privim peste granita, la straini,
si ne intrebam ei de ce pot si noi nu?
Odinioara perle ale Romaniei,
Borsec si Herculane au ajuns astazi fantomele statiunilor de
odinioara. Imagini socante te intampina in cele doua orase,
depopulate si ocolite de turisti. Cu numai 20 de ani in urma,
Herculane era rivala statiunii Karlovy Vary, iar la Borsec nu
gaseai un bilet de concediu decat daca aveai pile.
Astazi cele doua
statiuni iti starnesc mila. Privatizarile dubioase, afaceristii
fara scrupule, speculantii imobiliari, legislatia permisiva si
autoritatile indiferente le-au adus in ultimul grad de degradare.
Vinovatii nu au fost pedepsiti niciodata.
In timp ce noi ne laudam ca avem
cele mai mari resurse de ape minerale din Europa, dar nu facem
nimic cu ele, altii mai putin dotati, dar mai intreprinzatori, fac
minuni cu cateva izvoare si multa publicitate. In Austria, statiuni
mai tinere decat Herculane sau Borsec investesc zeci de milioane de
euro si au planuri de dezvoltare pe multe decenii de-acum incolo.
Karlovy Vary a fost vanduta rusilor, care au investit in statiunea
ceha, facand din ea paradisul turistilor cu buget mediu si mare. La
straini, nici spa-urile de stat nu o duc prea rau. Concurentele
noastre de odinioara ne-au luat-o cu mult inainte si sansele sa le
ajungem din urma par astazi nule.
Herculane. Pe vremuri i se
spunea Perla Banatului. Casa Imperiala austro-ungara ne vizita
regulat, iar Imparatul Franz Iosef o gasea cea mai frumoasa
statiune din Europa. De dragul ei, austriecii au investit masiv in
Herculane, lasandu-ne mostenire cladiri impresionante. Astazi, in
statiunea de pe valea Cernei aproape ca nu mai vezi picior de
turist, iar in fata hotelurilor construite de austrieci iti vine sa
plangi de mila si de rusine. Orasul inchinat lui Hercule s-a
transformat in ruina.
Pe Batrinul Continent, Romania
ocupa un rol privilegiat. Detinem o treime din izvoarele termale si
minerale ale Europei - adica le avem pe cele mai multe. In orice
alt loc, aceasta bogatie ar fi fost exploatata, transformand la
nevoie intreaga tara intr-un spa imens. Pentru sanatate, prestigiu
si bani. Romania, se pare, nu are nevoie de nici una, cu siguranta
nu de bani. Altfel e greu de explicat de ce continuam sa distrugem
ce ni s-a dat si sa ne sfidam norocul.
Pe valea Cernei, nu departe de
Timisoara, sta inca in picioare, trista, umilita si cu un viitor
incert Herculane, cunoscuta noua ca prima statiune balneo din tara
si probabil cea mai faimoasa din Romania. Primii care au trecut pe
aici au fost romanii, care, potrivit inscriptiilor lasate, i-au
dedicat locul lui Hercule cand au descoperit ce miracole fac
izvoarele termale bogate in tot felul de minarele.
Astazi, de sus, de pe soclul
monumentului, turnat din bronzul unui tun pe la 1847, Hercule
priveste cu manie parca. Niciuna dintre cele 12 munci ale sale nu a
fost probabil atat de grea ca salvarea orasului care ii poarta
numele. Herculane nu mai are nici oaspetii, nici viitorul, nici
gloria de odinioara si singurul lucru care se poate spune despre el
cu certitudine este ca moare cu stil. Stil
austro-ungar.
In casa lui de pe o strada
romantica din Herculane, profesorul Iancu Fenesan traieste cu
amintirile orasului de odinioara. Un fapt extraordinar s-a
intamplat in familia lui, pe la mijlocul secolului XIX, pe vremea
in care imparatul Franz Iosef poruncise sa se construiasca noi
cladiri, pentru a dezvolta Herculane, pe care o considera drept cea
mai frumoasa statiune de pe continent. Sotia lui, Sissy, o femeie
frumoasa, dar deseori suferinda, era se pare indragostita de
Herculane unde legenda spune ca ar fi venit de cateva ori sa se
relaxeze si sa scape de soacra ei, care o teroriza. Stramosul lui
Iancu Fenesan a salvat-o pe imparateasa dintr-un incident care ar
fi putut-o costa viata. "Tatal lui era brigadier silvic si ei stiau
ca imparateasa Sissy va urca cu menajera ei. Ei erau cu oile. Cand
a vazut doua doamne, cainele Haiduc s-a repezit, dar barbatul a
sarit pe caine si le-o aparat ca sa nu le muste, imparateasa a scos
inelul de pe deget si i l-a facut cadou." Inelul sta in familia
Fenesanu de peste un secol, o mica marturie a distinctiei si
elegantei acestui oras, indragit secole de-a randul de romani si
straini deopotriva, pentru frumusetea naturala a locului si pentru
apele termale despre care se spune ca fac minuni.
Cu nostalgie si tristete, Iancu
Fenesanu vorbeste despre vremurile apuse si despre decaderea
uluitoare a acestui loc, numit odinioara Perla
Banatului.
Peste Herculane au trecut 2000
de ani, romani, otomani, austro-ungari, bombardamente, incendii,
cutremure si comunisti. Dar statiunea a rezistat eroic,
reconstruita, refacuta, imbunatatita, extinsa, dezvoltata continuu,
inclusiv de comunisti. "In anii 70, Herculane - spune Nicusor
Vasilescu, primarul din Herculane - a avut parte de renastere,
toate aceste imobile din centrul istoric functionau, hotelurile
mari s-au construit dupa 70, dar si dupa 1990 era plin, era o mare
batalie sa fii aici iti trebuia relatii cum era peste tot. Marile
hoteluri erau ocupate de finlandezi, israelieni etc si seriile erau
continue tot anul." Pentru comunisti, Herculane a fost o comoara
exploatata la maximum, iar in anii premergatori revolutiei aici s-a
scris o poveste de succes.
Apoi, peste toate acestea s-a
abatut dezastrul: capitalismul salbatic pur romanesc, cu legi
haotice, autoritati iresponsabile si personaje dubioase, lipsite de
respect si manate de interese obscure. Herculane e astazi de
nerecunoscut pentru localnici si turistii de odinioara si un soc
pentru orice om care calca in oras pentru pentru prima data. In
extrasezon, arata de parca peste el ar fi trecut un razboi
nimicitor - pustiu si bantuit de fantoma splendorii de
altadata.
"Degradearea a inceput in 2001
- spune primarul Nicusor Vasilescu - cand ministrul turismului de
atunci, Agaton, a facut privatizarile in turism in toata Romania.
Esecul e total la baile Herculane, activele au fost cumparate de
Argirom Int care nu avea obiect de activitate turismul, n-au facut
asta, n-au inteles ce inseamna asta. Aceasta societate a cumparat
actiuni de la stat, 40 la suta, a facut o majorare de capital
ilegala si a ajuns la 60 la suta din Hercules, au control total,
dar nu s-a investit nimic."
Peisajul e dezolant. Cladiri
catalogate drept monumente istorice de tip A se prabusesc, bucata
cu bucata, distruse de neglijenta, de uitare si de vremuri tulburi.
Cand a cumparat Herculane, acum 9 ani, societatea Argirom a platit
pe statiune 1,3 milioane de dolari. Valoarea adevarata?
Inestimabila, spune primarul. Numele asociat cu distrugerea
statiunii Herculane este cel al fostului deputat PSD Iosif Armas,
personaj controversat, astazi iesit din politica, inglodat in
datorii si cu o imagine proprie despre Herculane. Pentru ceea ce se
intimpla la Herculane are explicatii multe. Mai pe intelesul
nostru, Iosif Armas sustine ca a investit pana acum la Herculane
peste 8 milioane de euro in hotelurile comuniste pe care le-a
cumparat si care, spune el, sunt functionale, dar si in cladirile
istorice din centrul orasului. Primarul din Herculane are insa alta
varianta. Razboiul dintre Armas si autoritatile locale e mai vechi
si a fost, spune el, motivul principal pentru care societatea pe
care o conduce nu a putut investi cele 35 de miliarde de dolari
promise initial.
De-a lungul anilor, spune
primarul, de la Bucuresti au sosit mai multe echipe de control ale
ministerului, toate apartinand unor firme private, care sa verifice
stadiul lucrarilor de reabilitare a cladirilor. Raspunsul a fost
invariabil: societatea Hercules isi respecta contractul si face
investitii in centrul istoric. La fata locului insa, adevarul e
evident. Conform unui studiu al ministerului Justitiei, societatea
Hercules detine aproape 2700 de locuri de cazare, toate
nefunctionale, in hotelurile mari si in cladirile monument istoric.
Iosif Armas spune insa ca sunt doar minciuni ale actualului primar,
care isi are propriile interese.
La Ministerul Turismului,
situatia din Herculane e analizata cu atentie si Elena Udrea pare
sa aiba un plan pentru salvarea statiunii. "Una dintre solutii ar
fi exproprierea - spune ministrul. Acolo unde nu reusim sa
determinam proprietarii sa investeasca sau sa vanda. In cazul de la
Herculane, din cate stim, societatea care a privatizat are mari
datorii catre stat si este in situatia de a fi executata silit. Am
luat legatura cu ANAF-ul sa vedem situatia datoriilor catre stat
ale companiei respective si vedem in ce masura suntem in situatia
de a executa silit si a trece hotelurile in proprietatea statului
sau a expropria sau in situatia de a anula, de a constata nulitatea
absoluta a contractelor de privatizare pentru ca sunt obligatii pe
care evident, se vede cu ochiul liber ca nu au fost
respectate."
Pana atunci insa, la Herculane
lucrurile se misca in alta directie. Unele dintre cladirile
istorice aflate in proprietarea societatii lui Iosif Armas sunt
deja vindute sau pe cale de a fi, desi primaria spune ca, legal,
Ministerul Culturii ar fi avut drept de preemtiune, iar astfel
imobilele ar fi ajuns la consiliul local. Cladirile vandute au fost
insa deja intabulate, motiv pentru care consiliul a facut sesizari
la DNA.
Mihail Cionca, membru PRM si
presedinte al intreprinzatorilor particulari din Baile Herculane, e
unul dintre noii proprietari. Cladirea e in stadiul celorlalte: o
ruina. Pentru Mihail Cionca insa, lucrurile sint foarte clare:
Iosif Armas nu e de condamnat. Vinovata de dezastru e
primaria.
In hotel ti-e frica sa intri.
Scarile nu mai au balustrada, coloanele sint pe jumatate prabusite,
acoperis aproape ca nu mai exista. Mihai Cionca spune ca
policlinica de la parter a fost marul discordiei care a amanat
renovarea cladirii.
Disparute sunt vremurile in care
aici au stat imparatesele Maria Teresa si mai apoi Sissy, care a
avut un apartament al ei, cu mobila masiva si oglinzi venetiene.
Toate au disparut insa si nimeni nu stie cand si unde. Tot ce a mai
ramas din cladire e un morman de moloz, imprejmuit de ziduri care
stau sa cada.
Mihai Cionca spune ca Anca
Petrescu, arhitecta Casei Poporului, a vizitat hotelul impreuna cu
3 specialiste care au plans de disperare cand au vazut cladirea.
Daca nu va incepe consolidarea in curand, din el nu va mai ramane
decat fundatia. Cei care au avut-o in proprietate au fost
insensibili la istorie, la frumusete, la semnificatia ei. In oras
se vorbeste ca statiunea a fost cumparata nu pentru a fi
exploatata, ci ca fiecare cladire sa poata fi folosita ca garantie
la banci, pentru credite destinate altor afaceri. De altfel,
respect fata de ceea ce au construit altii pentru noi nu
exista.
Exemple diferite? Dictatura
legii, bun simt si multa responsabilitate. Se vede imediat la Bad
Ischl, o statiune austriaca mai tanara cu un mileniu decat
Herculane, dar in care nu s-a distrus nimic. Dimpotriva, orasul a
crescut constant, atragandu-i pe vizitatori cu apele lui termale,
datorita carora se spune ca s-ar fi nascut Franz Iosef. Istoria
spune ca parintii lui, Johann si Sofie, nu puteau avea copii si
doctorul le-a sugerta sa vina aici pentru o cura, sa faca baie in
apa de aici si au avut 3 copii dupa asta, erau numiti printii de
sare. Apoi Kaiserul a decis sa faca din Bad Ischl resedinta lui de
vacanta si odata cu el a venit toata tara, pentru ca unde se ducea
Kaiserul venea si restul lumii.
Povestea de dragoste a cuplului
impreial, Franz Iosef si Sissy e exploatata si astazi de orice
hotelier care se respecta. Baile termale au fost renovate in
permanenta, iar in jurul lor s-a construit un SPA modern, care sa
atraga nu doar pensionari ci si oameni mai tineri care au nevoie de
relaxare. Statiunea e deschisa intregul an, pentru ca autoritatile
locale au avut o strategie inteligenta. In 1930 a fost construit
primul SPA din statiune care s-a dezvoltat si s-a modernizat an de
an. Tratamentele sint pe baza de apa sarata, buna pentru sistemul
respirator si afectiuni locomotorii, pentru regenerare celulara,
dar si pentru relaxare. Intreaga statiune apartine landului si nu
exista nici o intentie de privatizare. In schimb, guvernul local
are un plan ambitios, pe care l-a gandit in urma cu 4 ani si pe
care il respecta.
In zona, baile termale si
turismul sint singurele surse de venit. Autoritatile locale fac
deci tot posibilul sa ofere servicii ireprosabile si sa fie mai
buni decat concurenta, locala sau straina, intr-un domeniu in care
competitia e tot mai dura. Tocmai de aceea, la Bad Ischl nici o
resursa nu e neglijata. Frumusetea peisajului e intretinuta cu
grija, cladirile vechi sunt renovate permanent, iar sarea e peste
tot. De la piscina incalzita, pana la impachetari si aerosoli, si
de la sauna, pana la ornamentele din camere. Preturile intr-un
hotel de patru stele sunt acceptabile pentru austrieci: 120 de euro
pe zi cazare, demipensiune, gustari si cafele, plus intrarile la
SPA. Bad Ischl nu s-a limitat la a primi pensionari si sindicate.
Strategia este sa atraga clienti care sa cheltuiasca din banii
proprii, macar o saptamana din cele 3 considerate a fi sederea
optima. Multi vin insa prin sistemul de asigurari, care le permite
decontarea tratamentelor o data la doi ani.
E frumos, civilizat si popular,
desi la Bad Ischl nu se vorbeste despre ape miraculoase, cum se
spune ca ar exista la Herculane.
Vechile bai din Herculane sunt
dezafectate. Au ramas doar peretii, care se sprijina parca in
termopanele cu rame albe si geamuri mate, ca pentru a ascunde
paragina vechilor bazine cu apa medicinala. Asa ca oamenii fac baie
intr-un strand mic, amenajat langa statiune, inghesuindu-se cu
randul in piscine inguste si incomode. Vara, cei mai indrazneti se
imbaiaza in Cerna, desi daca si-ar arunca privirea in susul raului,
ar renunta probabil.
La Herculane esti intr-adevar
foarte departe de orice. Chelnerii si personalul hotelier calificat
au parasit de mult orasul, din lipsa de perspective, si au plecat
spre tari mai calde. Erno Tauber e printre putinii care mai rezista
aici, din patriotism local, spune el. Dragostea fata de statiune o
mosteneste de la tatal sau si tot ca el a inceput sa colectioneze
carti postale, pentru a-si reaminti constant ce loc plin de viata
era orasul in care traieste de o viata. Are propriile explicatii
pentru degradarea bailor, pe care ti le impartaseste cu tristete si
pesimism. "S-au instapanit in Herculane oameni fara aplecare si
simtaminte fata de oras, s-au facut proprietari pe bunuri si le
distrug."
Se putea si altfel? Exemplul
statiunii Karlovy Vary. In anii premergatori democratiei, statiunea
Karlovy Vary fusese faimoasa in Europa comunista si chiar si
occidentalii prinsesera drag de oras, datorita apelor termale, a
arhitecturii si a reclamei pe care i-o facusera nobilii imperiului
austro-ungar. In anii 90 a saracit insa si multe dintre cladiri
erau amenintate de ruina. Si atunci, guvernul ceh a avut ideea
salvatoare: au lansat oferte pe plan international. Cei mai
hotarati investitori au fost rusii, pentru care Karlovy Vary
insemna, in vremuri sovietice, maximum de lux admisibil. Din
nostalgie sau pur si simplu sesizand oportunitatea, au inceput sa
cumpere hoteluri din oras, pe care le-au renovat imediat,
redandu-le luxul de odinioara. Azi, rusii detin mai mult de
jumatate din statiune si se simt atat de stapani pe ea, incat pot
emite pretentii. In Karlovy Vary proprietatile sunt impartite
echitabil: majoritatea hotelurilor si a SPA-urilor apartin
particularilor, infrastructura si apele minerale - statului, caruia
investitorii ii platesc taxe, in total 20 de coroane, adica in jur
de 90 de eurocenti de persoana, pe zi. Jumatate dintre hoteluri au
un SPA al lor, restul isi indruma oaspetii spre unul dintre ele. In
ultimii ani, datorita reclamei agresive, in Karlovy Vary au inceput
sa apara masiv arabii si asiaticii.
Cu apa celor 12 izvoare pe care
le are statiunea si din tot ce a avut de oferit orasul in materie
de natura, istorie si arhitectura, cehii si investitorii rusi au
facut in Karlovy Vary raiul turistilor cu buget mediu si mare.
Intr-unul dintre SPA-urile de lux ale statiunii, platesti 20 de
euro pentru o ora in care beneficiezi de 20 de minute de
oxigenoterapie, 10 minute de masaj la talpi in bazinul cu pietre si
de restul inot in piscina cu apa medicinala, la temperatura de 31
de grade. Celelalte tratamente costa cite 10-20 de euro in plus.
Desi e al doilea an de criza, SPA-ul e foarte cautat. Datorita
investitiilor, orasul a inceput sa infloreasca. Ministerul
turismului din Cehia are o strategie pe termen lung pentru Karlovy
Vary, cea mai cunoscuta statiune din Cehia. Sunt ajutati si de
reclama facuta de turistii rusi, dar si de festivalul de film din
Karlovy Vary, care le aduce anual in statiune zeci de vedete si
personalitati din toata lumea. Cei care nu au vrut sa vinda
rusilor, au accesat fonduri europene.
"Se spune ca Dumnezeu cand a
facut Borsecul era in toane bune - spune Joszef Mik, primarul din
Borsec. Ne-a dat izvoare de ape minerale, ne-a dat aurul verde,
padurile din jurul Borsecului si ne-a dat aerul curat." Dumnezeu a
dat, omul a luat. Pana si Borsecul, fost blazon al Romaniei si
concurent al statiunii Karlovy Vary in vremuri de mult apuse, se
infatiseaza astazi ca un loc parasit in graba de oameni, dupa o
epidemie devastatoare. In statiune nu au mai ramas decat 2-3000 de
suflete, care traiesc din amintiri si pentru care singurele
evenimente memorabile intr-un an sunt vizitele jurnalistilor
interesati de soarta oraselului.
Acum, parca si vantul se teme sa
intre printre cladirile darapanate, cazute si degradate intr-un hal
greu de imaginat. O pala mai puternica risca sa le
darame.
Daca inainte de 89, sezonul
turistic era non-stop si nu gaseai cazare decat cu greu, acum, din
cele 100 de vile pentru turisti, daca mai rezista demne
5-6.
La sfarsitul secolului al
XIX-lea si in secolul XX, timpul parea ca e darnic cu Borsecul.
Aici se ridicau cladiri impunatoare, baze de tratament cum nu se
gaseau in toata Europa. Acum, centrul istoric s-a transformat
intr-un decor demn de filmele de groaza. Un virus letal - nepasarea
- a patruns in statiune, ucigand tot ce era frumos. Lui i s-au
adaugat reaua vointa, interesele financiare meschine si lipsa de
imaginatie. Astfel Borsecul a devenit ruina de astazi. O statiune
obligata sa iasa la pensie cu mult inainte de vreme.
Ca si in cazul Bailor Herculane,
revolutia a schimbat totul si a grabit sfarsitul.
"A urmat o privatizare esuata in
care statul a vandut toate imobilele - spune primarul. Banii nu au
mai fost investiti in Borsec. Aproape 80 de cladiri au fost
revandute la diferite persoane fizice, persoane juridice, din tara
si din strainatate." De-a lungul anilor, vilele au trecut pe
mainile unor speculanti imobiliari. Primarul asista neputincios la
degradarea lor. Legal, nu-i poate pedepsi decat cu amenzi derizorii
de 500 de lei pe cei care asteapta sa dea tunuri imobiliare si nu
au investit nici un leu in renovare sau intretinere. Dimpotriva, au
fost lasate prada ploilor si ninsorilor parca intr-o furie turbata
de a distruge ce a fost odata frumos.
Optimistii sunt rari in Borsec.
Inexplicabil, Csongor Petho e unul dintre ei, un fel de cronicar al
acestor meleaguri, stabilit in zona doar de 3 ani. Cu incapatanare,
dar si mult respect pentru locul in care traieste, colectioneaza
ilustrate despre Borsec. O face de doua decenii si a ajuns sa stie
istoria fiecarui coltisor din statiune.
Chiar daca cele 11 izvoare au
fost punct de atractie pentru turisti, astazi, in Borsec nu se mai
cazeaza mai mult de 300 de vizitatori. La inceputul lui aprilie, pe
aici sunt doar cateva persoane razlete care vin, se uita si pleaca
in cautarea altor locuri mai prietenoase.
Acum 10 ani s-a inchis baza de
tratament balnear. Pentru Borsec, asta a fost lovitura finala. A
pierdut statutul de statiune balneo-climaterica, dar si pe acela de
statiune turistica de interes national. Un singur lucru mai
functioneaza astazi in oras: fabrica de imbuteliere a apei
minerale.
Anii 2000 au fost dezastruosi
pentru statiune. Inainte, 85 la suta din populatie lucra in turism
si 15 la suta la fabrica. Acum procentul s-a inversat. Daca nu ar
fi fabrica, localnicii ar muri de foame. Si desi, in ciuda faptului
ca intreprinderea are venituri de invidiat si plateste statului
roman redevente de 12 milioane de lei anual, din acesti bani nici
un leu nu se intoarce la Borsec. Fara bani, primarul a apelat la
voluntari ca sa mai schimbe fata statiunii.
"Au venit la noi in Borsec 50 de
persoane, din tara si din strainatate - spune primarul. Impreuna cu
localnicii am inceput reconstructia acestei zone. Aici erau niste
izvoare de ape minerale parasite, asa mlastinos. Si am facut o
minioaza. Cum vedeti, am facut un izvor de apa minerala, am facut
un bazin, hai sa zicem, nu de inot, dar de spalat, tot din apa
minerala. Sunt bazine mai mici de spalat, cu vestiare. Asa frumos,
rustic."
O varianta care l-ar putea salva
e accesarea de fonduri europene. Are si promisiuni de la ministerul
Turismului ca va putea construi o noua baza de tratament, va
amenaja 3 partii de ski si va reface drumurile din statiune. Toata
speranta e in revenirea din criza si in... Elena Udrea, care i-a
promis ca salveaza turismul balnear. In 10 ani spera ca Borsecul sa
revina in circuitul turistic...
In final insa, vor fi trecut trei decenii devastatoare peste statiuni ca Herculane si Borsec. Sansele ca ele sa se impuna din nou in circuitul balnear european sunt foarte mici, iar drumul pana acolo pare acum imposibil. Statiuni ca Bad Ischl si Karlovy Vary nu au pierdut timpul. Au sesizat trendul, au investit, au construit si astazi au o singura preocupare: sa atraga tot mai multi turisti. Desi detinem cele mai mari resurse din Europa in turism balnear, i-am lasat pe altii sa ne depaseasca si ne-am exclus singuri de pe piata, batandu-ne joc de tot ce avem.