REPORTAJUL SAPTAMANII/ Ruinele de la Baile Herculane si Borsec nu mai au nimic de oferit

Autori: Carmen Avram , Cosmin Savu 05.05.2010
Dumnezeu da, romanul calca in picioare si mai asteapta si profit pentru ce a distrus. De 20 de ani ne uitam fara reactie la frumuseti care dispar, fara regret la locuri pe care le lasam sa moara, si fara a-i pedepsi pe cei care sint vinovati de toate acestea. Privim peste granita, la straini, si ne intrebam ei de ce pot si noi nu?
Odinioara perle ale Romaniei, Borsec si Herculane au ajuns astazi fantomele statiunilor de odinioara. Imagini socante te intampina in cele doua orase, depopulate si ocolite de turisti. Cu numai 20 de ani in urma, Herculane era rivala statiunii Karlovy Vary, iar la Borsec nu gaseai un bilet de concediu decat daca aveai pile. Astazi cele doua statiuni iti starnesc mila. Privatizarile dubioase, afaceristii fara scrupule, speculantii imobiliari, legislatia permisiva si autoritatile indiferente le-au adus in ultimul grad de degradare. Vinovatii nu au fost pedepsiti niciodata.
In timp ce noi ne laudam ca avem cele mai mari resurse de ape minerale din Europa, dar nu facem nimic cu ele, altii mai putin dotati, dar mai intreprinzatori, fac minuni cu cateva izvoare si multa publicitate. In Austria, statiuni mai tinere decat Herculane sau Borsec investesc zeci de milioane de euro si au planuri de dezvoltare pe multe decenii de-acum incolo. Karlovy Vary a fost vanduta rusilor, care au investit in statiunea ceha, facand din ea paradisul turistilor cu buget mediu si mare. La straini, nici spa-urile de stat nu o duc prea rau. Concurentele noastre de odinioara ne-au luat-o cu mult inainte si sansele sa le ajungem din urma par astazi nule.
Herculane. Pe vremuri i se spunea Perla Banatului. Casa Imperiala austro-ungara ne vizita regulat, iar Imparatul Franz Iosef o gasea cea mai frumoasa statiune din Europa. De dragul ei, austriecii au investit masiv in Herculane, lasandu-ne mostenire cladiri impresionante. Astazi, in statiunea de pe valea Cernei aproape ca nu mai vezi picior de turist, iar in fata hotelurilor construite de austrieci iti vine sa plangi de mila si de rusine. Orasul inchinat lui Hercule s-a transformat in ruina.
Pe Batrinul Continent, Romania ocupa un rol privilegiat. Detinem o treime din izvoarele termale si minerale ale Europei - adica le avem pe cele mai multe. In orice alt loc, aceasta bogatie ar fi fost exploatata, transformand la nevoie intreaga tara intr-un spa imens. Pentru sanatate, prestigiu si bani. Romania, se pare, nu are nevoie de nici una, cu siguranta nu de bani. Altfel e greu de explicat de ce continuam sa distrugem ce ni s-a dat si sa ne sfidam norocul.
Pe valea Cernei, nu departe de Timisoara, sta inca in picioare, trista, umilita si cu un viitor incert Herculane, cunoscuta noua ca prima statiune balneo din tara si probabil cea mai faimoasa din Romania. Primii care au trecut pe aici au fost romanii, care, potrivit inscriptiilor lasate, i-au dedicat locul lui Hercule cand au descoperit ce miracole fac izvoarele termale bogate in tot felul de minarele.
Astazi, de sus, de pe soclul monumentului, turnat din bronzul unui tun pe la 1847, Hercule priveste cu manie parca. Niciuna dintre cele 12 munci ale sale nu a fost probabil atat de grea ca salvarea orasului care ii poarta numele. Herculane nu mai are nici oaspetii, nici viitorul, nici gloria de odinioara si singurul lucru care se poate spune despre el cu certitudine este ca moare cu stil. Stil austro-ungar.
In casa lui de pe o strada romantica din Herculane, profesorul Iancu Fenesan traieste cu amintirile orasului de odinioara. Un fapt extraordinar s-a intamplat in familia lui, pe la mijlocul secolului XIX, pe vremea in care imparatul Franz Iosef poruncise sa se construiasca noi cladiri, pentru a dezvolta Herculane, pe care o considera drept cea mai frumoasa statiune de pe continent. Sotia lui, Sissy, o femeie frumoasa, dar deseori suferinda, era se pare indragostita de Herculane unde legenda spune ca ar fi venit de cateva ori sa se relaxeze si sa scape de soacra ei, care o teroriza. Stramosul lui Iancu Fenesan a salvat-o pe imparateasa dintr-un incident care ar fi putut-o costa viata. "Tatal lui era brigadier silvic si ei stiau ca imparateasa Sissy va urca cu menajera ei. Ei erau cu oile. Cand a vazut doua doamne, cainele Haiduc s-a repezit, dar barbatul a sarit pe caine si le-o aparat ca sa nu le muste, imparateasa a scos inelul de pe deget si i l-a facut cadou." Inelul sta in familia Fenesanu de peste un secol, o mica marturie a distinctiei si elegantei acestui oras, indragit secole de-a randul de romani si straini deopotriva, pentru frumusetea naturala a locului si pentru apele termale despre care se spune ca fac minuni.
Cu nostalgie si tristete, Iancu Fenesanu vorbeste despre vremurile apuse si despre decaderea uluitoare a acestui loc, numit odinioara Perla Banatului.
Peste Herculane au trecut 2000 de ani, romani, otomani, austro-ungari, bombardamente, incendii, cutremure si comunisti. Dar statiunea a rezistat eroic, reconstruita, refacuta, imbunatatita, extinsa, dezvoltata continuu, inclusiv de comunisti. "In anii 70, Herculane - spune Nicusor Vasilescu, primarul din Herculane - a avut parte de renastere, toate aceste imobile din centrul istoric functionau, hotelurile mari s-au construit dupa 70, dar si dupa 1990 era plin, era o mare batalie sa fii aici iti trebuia relatii cum era peste tot. Marile hoteluri erau ocupate de finlandezi, israelieni etc si seriile erau continue tot anul." Pentru comunisti, Herculane a fost o comoara exploatata la maximum, iar in anii premergatori revolutiei aici s-a scris o poveste de succes.
Apoi, peste toate acestea s-a abatut dezastrul: capitalismul salbatic pur romanesc, cu legi haotice, autoritati iresponsabile si personaje dubioase, lipsite de respect si manate de interese obscure. Herculane e astazi de nerecunoscut pentru localnici si turistii de odinioara si un soc pentru orice om care calca in oras pentru pentru prima data. In extrasezon, arata de parca peste el ar fi trecut un razboi nimicitor - pustiu si bantuit de fantoma splendorii de altadata.
"Degradearea a inceput in 2001 - spune primarul Nicusor Vasilescu - cand ministrul turismului de atunci, Agaton, a facut privatizarile in turism in toata Romania. Esecul e total la baile Herculane, activele au fost cumparate de Argirom Int care nu avea obiect de activitate turismul, n-au facut asta, n-au inteles ce inseamna asta. Aceasta societate a cumparat actiuni de la stat, 40 la suta, a facut o majorare de capital ilegala si a ajuns la 60 la suta din Hercules, au control total, dar nu s-a investit nimic."
Peisajul e dezolant. Cladiri catalogate drept monumente istorice de tip A se prabusesc, bucata cu bucata, distruse de neglijenta, de uitare si de vremuri tulburi. Cand a cumparat Herculane, acum 9 ani, societatea Argirom a platit pe statiune 1,3 milioane de dolari. Valoarea adevarata? Inestimabila, spune primarul. Numele asociat cu distrugerea statiunii Herculane este cel al fostului deputat PSD Iosif Armas, personaj controversat, astazi iesit din politica, inglodat in datorii si cu o imagine proprie despre Herculane. Pentru ceea ce se intimpla la Herculane are explicatii multe. Mai pe intelesul nostru, Iosif Armas sustine ca a investit pana acum la Herculane peste 8 milioane de euro in hotelurile comuniste pe care le-a cumparat si care, spune el, sunt functionale, dar si in cladirile istorice din centrul orasului. Primarul din Herculane are insa alta varianta. Razboiul dintre Armas si autoritatile locale e mai vechi si a fost, spune el, motivul principal pentru care societatea pe care o conduce nu a putut investi cele 35 de miliarde de dolari promise initial.
De-a lungul anilor, spune primarul, de la Bucuresti au sosit mai multe echipe de control ale ministerului, toate apartinand unor firme private, care sa verifice stadiul lucrarilor de reabilitare a cladirilor. Raspunsul a fost invariabil: societatea Hercules isi respecta contractul si face investitii in centrul istoric. La fata locului insa, adevarul e evident. Conform unui studiu al ministerului Justitiei, societatea Hercules detine aproape 2700 de locuri de cazare, toate nefunctionale, in hotelurile mari si in cladirile monument istoric. Iosif Armas spune insa ca sunt doar minciuni ale actualului primar, care isi are propriile interese.
La Ministerul Turismului, situatia din Herculane e analizata cu atentie si Elena Udrea pare sa aiba un plan pentru salvarea statiunii. "Una dintre solutii ar fi exproprierea - spune ministrul. Acolo unde nu reusim sa determinam proprietarii sa investeasca sau sa vanda. In cazul de la Herculane, din cate stim, societatea care a privatizat are mari datorii catre stat si este in situatia de a fi executata silit. Am luat legatura cu ANAF-ul sa vedem situatia datoriilor catre stat ale companiei respective si vedem in ce masura suntem in situatia de a executa silit si a trece hotelurile in proprietatea statului sau a expropria sau in situatia de a anula, de a constata nulitatea absoluta a contractelor de privatizare pentru ca sunt obligatii pe care evident, se vede cu ochiul liber ca nu au fost respectate."
Pana atunci insa, la Herculane lucrurile se misca in alta directie. Unele dintre cladirile istorice aflate in proprietarea societatii lui Iosif Armas sunt deja vindute sau pe cale de a fi, desi primaria spune ca, legal, Ministerul Culturii ar fi avut drept de preemtiune, iar astfel imobilele ar fi ajuns la consiliul local. Cladirile vandute au fost insa deja intabulate, motiv pentru care consiliul a facut sesizari la DNA.
Mihail Cionca, membru PRM si presedinte al intreprinzatorilor particulari din Baile Herculane, e unul dintre noii proprietari. Cladirea e in stadiul celorlalte: o ruina. Pentru Mihail Cionca insa, lucrurile sint foarte clare: Iosif Armas nu e de condamnat. Vinovata de dezastru e primaria.
In hotel ti-e frica sa intri. Scarile nu mai au balustrada, coloanele sint pe jumatate prabusite, acoperis aproape ca nu mai exista. Mihai Cionca spune ca policlinica de la parter a fost marul discordiei care a amanat renovarea cladirii.
Disparute sunt vremurile in care aici au stat imparatesele Maria Teresa si mai apoi Sissy, care a avut un apartament al ei, cu mobila masiva si oglinzi venetiene. Toate au disparut insa si nimeni nu stie cand si unde. Tot ce a mai ramas din cladire e un morman de moloz, imprejmuit de ziduri care stau sa cada.
Mihai Cionca spune ca Anca Petrescu, arhitecta Casei Poporului, a vizitat hotelul impreuna cu 3 specialiste care au plans de disperare cand au vazut cladirea. Daca nu va incepe consolidarea in curand, din el nu va mai ramane decat fundatia. Cei care au avut-o in proprietate au fost insensibili la istorie, la frumusete, la semnificatia ei. In oras se vorbeste ca statiunea a fost cumparata nu pentru a fi exploatata, ci ca fiecare cladire sa poata fi folosita ca garantie la banci, pentru credite destinate altor afaceri. De altfel, respect fata de ceea ce au construit altii pentru noi nu exista.
Exemple diferite? Dictatura legii, bun simt si multa responsabilitate. Se vede imediat la Bad Ischl, o statiune austriaca mai tanara cu un mileniu decat Herculane, dar in care nu s-a distrus nimic. Dimpotriva, orasul a crescut constant, atragandu-i pe vizitatori cu apele lui termale, datorita carora se spune ca s-ar fi nascut Franz Iosef. Istoria spune ca parintii lui, Johann si Sofie, nu puteau avea copii si doctorul le-a sugerta sa vina aici pentru o cura, sa faca baie in apa de aici si au avut 3 copii dupa asta, erau numiti printii de sare. Apoi Kaiserul a decis sa faca din Bad Ischl resedinta lui de vacanta si odata cu el a venit toata tara, pentru ca unde se ducea Kaiserul venea si restul lumii.
Povestea de dragoste a cuplului impreial, Franz Iosef si Sissy e exploatata si astazi de orice hotelier care se respecta. Baile termale au fost renovate in permanenta, iar in jurul lor s-a construit un SPA modern, care sa atraga nu doar pensionari ci si oameni mai tineri care au nevoie de relaxare. Statiunea e deschisa intregul an, pentru ca autoritatile locale au avut o strategie inteligenta. In 1930 a fost construit primul SPA din statiune care s-a dezvoltat si s-a modernizat an de an. Tratamentele sint pe baza de apa sarata, buna pentru sistemul respirator si afectiuni locomotorii, pentru regenerare celulara, dar si pentru relaxare. Intreaga statiune apartine landului si nu exista nici o intentie de privatizare. In schimb, guvernul local are un plan ambitios, pe care l-a gandit in urma cu 4 ani si pe care il respecta.
In zona, baile termale si turismul sint singurele surse de venit. Autoritatile locale fac deci tot posibilul sa ofere servicii ireprosabile si sa fie mai buni decat concurenta, locala sau straina, intr-un domeniu in care competitia e tot mai dura. Tocmai de aceea, la Bad Ischl nici o resursa nu e neglijata. Frumusetea peisajului e intretinuta cu grija, cladirile vechi sunt renovate permanent, iar sarea e peste tot. De la piscina incalzita, pana la impachetari si aerosoli, si de la sauna, pana la ornamentele din camere. Preturile intr-un hotel de patru stele sunt acceptabile pentru austrieci: 120 de euro pe zi cazare, demipensiune, gustari si cafele, plus intrarile la SPA. Bad Ischl nu s-a limitat la a primi pensionari si sindicate. Strategia este sa atraga clienti care sa cheltuiasca din banii proprii, macar o saptamana din cele 3 considerate a fi sederea optima. Multi vin insa prin sistemul de asigurari, care le permite decontarea tratamentelor o data la doi ani.
E frumos, civilizat si popular, desi la Bad Ischl nu se vorbeste despre ape miraculoase, cum se spune ca ar exista la Herculane.
Vechile bai din Herculane sunt dezafectate. Au ramas doar peretii, care se sprijina parca in termopanele cu rame albe si geamuri mate, ca pentru a ascunde paragina vechilor bazine cu apa medicinala. Asa ca oamenii fac baie intr-un strand mic, amenajat langa statiune, inghesuindu-se cu randul in piscine inguste si incomode. Vara, cei mai indrazneti se imbaiaza in Cerna, desi daca si-ar arunca privirea in susul raului, ar renunta probabil.
La Herculane esti intr-adevar foarte departe de orice. Chelnerii si personalul hotelier calificat au parasit de mult orasul, din lipsa de perspective, si au plecat spre tari mai calde. Erno Tauber e printre putinii care mai rezista aici, din patriotism local, spune el. Dragostea fata de statiune o mosteneste de la tatal sau si tot ca el a inceput sa colectioneze carti postale, pentru a-si reaminti constant ce loc plin de viata era orasul in care traieste de o viata. Are propriile explicatii pentru degradarea bailor, pe care ti le impartaseste cu tristete si pesimism. "S-au instapanit in Herculane oameni fara aplecare si simtaminte fata de oras, s-au facut proprietari pe bunuri si le distrug."
Se putea si altfel? Exemplul statiunii Karlovy Vary. In anii premergatori democratiei, statiunea Karlovy Vary fusese faimoasa in Europa comunista si chiar si occidentalii prinsesera drag de oras, datorita apelor termale, a arhitecturii si a reclamei pe care i-o facusera nobilii imperiului austro-ungar. In anii 90 a saracit insa si multe dintre cladiri erau amenintate de ruina. Si atunci, guvernul ceh a avut ideea salvatoare: au lansat oferte pe plan international. Cei mai hotarati investitori au fost rusii, pentru care Karlovy Vary insemna, in vremuri sovietice, maximum de lux admisibil. Din nostalgie sau pur si simplu sesizand oportunitatea, au inceput sa cumpere hoteluri din oras, pe care le-au renovat imediat, redandu-le luxul de odinioara. Azi, rusii detin mai mult de jumatate din statiune si se simt atat de stapani pe ea, incat pot emite pretentii. In Karlovy Vary proprietatile sunt impartite echitabil: majoritatea hotelurilor si a SPA-urilor apartin particularilor, infrastructura si apele minerale - statului, caruia investitorii ii platesc taxe, in total 20 de coroane, adica in jur de 90 de eurocenti de persoana, pe zi. Jumatate dintre hoteluri au un SPA al lor, restul isi indruma oaspetii spre unul dintre ele. In ultimii ani, datorita reclamei agresive, in Karlovy Vary au inceput sa apara masiv arabii si asiaticii.
Cu apa celor 12 izvoare pe care le are statiunea si din tot ce a avut de oferit orasul in materie de natura, istorie si arhitectura, cehii si investitorii rusi au facut in Karlovy Vary raiul turistilor cu buget mediu si mare. Intr-unul dintre SPA-urile de lux ale statiunii, platesti 20 de euro pentru o ora in care beneficiezi de 20 de minute de oxigenoterapie, 10 minute de masaj la talpi in bazinul cu pietre si de restul inot in piscina cu apa medicinala, la temperatura de 31 de grade. Celelalte tratamente costa cite 10-20 de euro in plus. Desi e al doilea an de criza, SPA-ul e foarte cautat. Datorita investitiilor, orasul a inceput sa infloreasca. Ministerul turismului din Cehia are o strategie pe termen lung pentru Karlovy Vary, cea mai cunoscuta statiune din Cehia. Sunt ajutati si de reclama facuta de turistii rusi, dar si de festivalul de film din Karlovy Vary, care le aduce anual in statiune zeci de vedete si personalitati din toata lumea. Cei care nu au vrut sa vinda rusilor, au accesat fonduri europene.
"Se spune ca Dumnezeu cand a facut Borsecul era in toane bune - spune Joszef Mik, primarul din Borsec. Ne-a dat izvoare de ape minerale, ne-a dat aurul verde, padurile din jurul Borsecului si ne-a dat aerul curat." Dumnezeu a dat, omul a luat. Pana si Borsecul, fost blazon al Romaniei si concurent al statiunii Karlovy Vary in vremuri de mult apuse, se infatiseaza astazi ca un loc parasit in graba de oameni, dupa o epidemie devastatoare. In statiune nu au mai ramas decat 2-3000 de suflete, care traiesc din amintiri si pentru care singurele evenimente memorabile intr-un an sunt vizitele jurnalistilor interesati de soarta oraselului.
Acum, parca si vantul se teme sa intre printre cladirile darapanate, cazute si degradate intr-un hal greu de imaginat. O pala mai puternica risca sa le darame.
Daca inainte de 89, sezonul turistic era non-stop si nu gaseai cazare decat cu greu, acum, din cele 100 de vile pentru turisti, daca mai rezista demne 5-6.
La sfarsitul secolului al XIX-lea si in secolul XX, timpul parea ca e darnic cu Borsecul. Aici se ridicau cladiri impunatoare, baze de tratament cum nu se gaseau in toata Europa. Acum, centrul istoric s-a transformat intr-un decor demn de filmele de groaza. Un virus letal - nepasarea - a patruns in statiune, ucigand tot ce era frumos. Lui i s-au adaugat reaua vointa, interesele financiare meschine si lipsa de imaginatie. Astfel Borsecul a devenit ruina de astazi. O statiune obligata sa iasa la pensie cu mult inainte de vreme.
Ca si in cazul Bailor Herculane, revolutia a schimbat totul si a grabit sfarsitul.
"A urmat o privatizare esuata in care statul a vandut toate imobilele - spune primarul. Banii nu au mai fost investiti in Borsec. Aproape 80 de cladiri au fost revandute la diferite persoane fizice, persoane juridice, din tara si din strainatate." De-a lungul anilor, vilele au trecut pe mainile unor speculanti imobiliari. Primarul asista neputincios la degradarea lor. Legal, nu-i poate pedepsi decat cu amenzi derizorii de 500 de lei pe cei care asteapta sa dea tunuri imobiliare si nu au investit nici un leu in renovare sau intretinere. Dimpotriva, au fost lasate prada ploilor si ninsorilor parca intr-o furie turbata de a distruge ce a fost odata frumos.
Optimistii sunt rari in Borsec. Inexplicabil, Csongor Petho e unul dintre ei, un fel de cronicar al acestor meleaguri, stabilit in zona doar de 3 ani. Cu incapatanare, dar si mult respect pentru locul in care traieste, colectioneaza ilustrate despre Borsec. O face de doua decenii si a ajuns sa stie istoria fiecarui coltisor din statiune.
Chiar daca cele 11 izvoare au fost punct de atractie pentru turisti, astazi, in Borsec nu se mai cazeaza mai mult de 300 de vizitatori. La inceputul lui aprilie, pe aici sunt doar cateva persoane razlete care vin, se uita si pleaca in cautarea altor locuri mai prietenoase.
Acum 10 ani s-a inchis baza de tratament balnear. Pentru Borsec, asta a fost lovitura finala. A pierdut statutul de statiune balneo-climaterica, dar si pe acela de statiune turistica de interes national. Un singur lucru mai functioneaza astazi in oras: fabrica de imbuteliere a apei minerale.
Anii 2000 au fost dezastruosi pentru statiune. Inainte, 85 la suta din populatie lucra in turism si 15 la suta la fabrica. Acum procentul s-a inversat. Daca nu ar fi fabrica, localnicii ar muri de foame. Si desi, in ciuda faptului ca intreprinderea are venituri de invidiat si plateste statului roman redevente de 12 milioane de lei anual, din acesti bani nici un leu nu se intoarce la Borsec. Fara bani, primarul a apelat la voluntari ca sa mai schimbe fata statiunii.
"Au venit la noi in Borsec 50 de persoane, din tara si din strainatate - spune primarul. Impreuna cu localnicii am inceput reconstructia acestei zone. Aici erau niste izvoare de ape minerale parasite, asa mlastinos. Si am facut o minioaza. Cum vedeti, am facut un izvor de apa minerala, am facut un bazin, hai sa zicem, nu de inot, dar de spalat, tot din apa minerala. Sunt bazine mai mici de spalat, cu vestiare. Asa frumos, rustic."
O varianta care l-ar putea salva e accesarea de fonduri europene. Are si promisiuni de la ministerul Turismului ca va putea construi o noua baza de tratament, va amenaja 3 partii de ski si va reface drumurile din statiune. Toata speranta e in revenirea din criza si in... Elena Udrea, care i-a promis ca salveaza turismul balnear. In 10 ani spera ca Borsecul sa revina in circuitul turistic...

In final insa, vor fi trecut trei decenii devastatoare peste statiuni ca Herculane si Borsec. Sansele ca ele sa se impuna din nou in circuitul balnear european sunt foarte mici, iar drumul pana acolo pare acum imposibil. Statiuni ca Bad Ischl si Karlovy Vary nu au pierdut timpul. Au sesizat trendul, au investit, au construit si astazi au o singura preocupare: sa atraga tot mai multi turisti. Desi detinem cele mai mari resurse din Europa in turism balnear, i-am lasat pe altii sa ne depaseasca si ne-am exclus singuri de pe piata, batandu-ne joc de tot ce avem.