SPIRITUALIA/ BOR şi intelectualii europeni

Un fapt aproape deloc sesizat in presa ultimelor zile a fost scrisoarea trimisă de o serie de intelectuali europeni la adresa Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Pe data de 11 februarie 2010 ierarhii Sf. Sinod al BOR semnau o scrisoare adresată diasporei româneşti prin care se arăta că istoria (dureroasă) poate fi depăşită prin revenire la unitate a românilor de pretutindeni. Cu alte cuvinte erau invitaţi să reintre in BOR toţi cei care se indepărtaseră din motive politice. Arătându-se raţiunile ecleziologice şi canonice, iată cum se incheia acest "Apel la unitate şi demnitate românească": "Acum, la 20 de ani de la căderea regimului comunist in Europa Răsăriteană, când România este membră a Uniunii Europene şi a NATO şi in condiţiile in care Biserica Ortodoxă Română dezvoltă o activitate fără precedent in afara graniţelor ţării prin reorganizarea şi infiinţarea de numeroase eparhii in intreaga lume, apreciem că nu mai sunt motive intemeiate de a respinge chemarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la unitate şi comuniune ortodoxă românească. Suntem incredinţaţi că această atitudine de reinviere şi reconciliere ortodoxă românească va consolida şi va intensifica lucrarea pastoral-misionară, social-filantropică şi cultural-educaţională a Bisericii Ortodoxe Române de pretutindeni, intărind in acelaşi timp demnitatea ortodoxă românească, prin eliberarea unora dintre românii ortodocşi de complexul de a fi <<căutători de umbrele canonice>> la străini.

Regretăm că din motive multiple, unii dintre fraţii noştri ortodocşi români s-au indreptat spre alte jurisdicţii ortodoxe, in timpul comunismului, insă ceea ce a fost scuzabil in trecut a devenit nejustificabil şi chiar regretabil in prezent, adică instrăinarea românilor unii de alţii, până la dezbinarea lor bisericească. Incredinţaţi fiind că apelul nostru la unitate şi demnitate ortodoxă românească va fi receptat cu bucurie şi responsabilitate, ca dorinţă de comuniune şi cooperare frăţească, vă impărtăşim tuturor aleasă preţuire şi părintească binecuvântare."

De cealaltă parte, semnată (cu tâlc răstălmăcit?) in Duminica Tomii, 11 aprilie 2010, scrisoarea-replică se intitulează "Apel la unitatea şi demnitatea Bisericii Ortodoxe", fiind adresată Adunării Episcopilor Ortodocşi din Franţa (AEOF) şi, evident, indirect, Bisericii Ortodoxe Române.

Printre puţinii oameni de presă de la noi care au fost atenţi la cele de mai sus sunt autorii site-ului românesc de ştiri www.LacasuriOrtodoxe.ro - de unde am preluat aici şi traducerea replicii europene. Iată-i şi pe semnatari, un număr de 28 de remarcabile personalităţi provenite din Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Marea Britanie membri, cu toţii, ai Frăţiei Ortodoxe a Europei de Vest: Nicolas Behr, Paris, P. Boris Bobrinskoi, decan emerit al Institutului de Teologie Ortodoxă Sf. Serghie, Paris, P. Hildo Bos, preot paroh Saint-Nicolas-de-Myre, Amsterdam, P. Jean Breck, profesor la Institutul de Teologie Ortodoxă Sf. Serghie - Paris, Denis Clement, Franţa, Sophie Clement Stavrou, lector la Institutul de Teologie Ortodoxă "Sf. Serge", P. Christophe D'Aloisio, paroh al Bisericii Sfintei Treimi şi a sfinţilor Cosma şi Damian, Bruxelles, preşedinte al Syndesmos - Organizaţia Mondială a Tineretului Ortodox, P. Michel Evdokimov, profesor emerit al Universităţii Poitiers, paroh al Bisericii Sfinţilor Petru şi Pavel, Châtenay-Malabry, Franţa, P. Fostiropoulos Alexandru, paroh al Bisericii Sfinţilor Petru şi Pavel, Clapham, Londra, P. Jean Gueit, protopop pentru parohiile din sud-estul Franţei (Arhiepiscopia Bisericilor Ruseşti din Europa de Vest), capelan al Frăţiei Ortodoxe din Europa Occidentală, Jean-Marie Gourvil, profesor, Franţa, P. Claude Hiffler, rector al parohiei Sfinţilor Cosma şi Damian Avignon, Franţa, Jean-Jacques Laham, co-organizator al Festivalului Tineretului Ortodox la Paris, Daniel Lossky, profesor, Belgia, P. Nicolas Lossky, profesor la Institutul de Teologie Ortodoxă Sf. Serghie, paroh al bisericii Maicii Domnului din Paris şi Sainte Genevieve, Ana Palanciuc, profesor la Universitatea Paris VII, P. Ignatie Peckstadt, paroh al Parohiei Sf. Andrei, Gent, Belgia, Jean-Claude Polet, profesor la Universitatea din Louvain-la-Neuve, Belgia, Noel Ruffieux, responsabil de curs la Universitatea din Fribourg, Elveţia, Chiril Sologub, profesor la Conservatorul Naţional de Arte şi Meserii, Paris, preşedintele Acţiunii Creştine a Studenţilor Ruşi, Matei Sologub, profesor la Universitatea Paris VI, Michel Stavrou, profesor la Institutul Teologic Universitar din Saint Serge Paris, P. Alexis Struve, paroh Sfânta Treime, Paris, Daniel Struve, lector la Universitatea Paris VII-Diderot, Anca Vasiliu, director de cercetare la CNRS (Centre Léon Robin, Paris-Sorbonne), P. Dominique Verbecke, preot paroh al Sfântului Andrei, Gand, Inspector de Invăţământ Ortodox in Belgia, Bertrand Vergely, lector la Institutul de Teologie Ortodoxă Sf. Serghie, P. Vladimir Zelinsky, paroh al Notre-Dame-Joies des Affliges, Brescia, Italia…

Mesajul acestora susţine, principii "ale ecleziologiei ortodoxe, centrate pe Euharistie şi teritorialitate" şi aminteşte "condamnările Consiliului de la Constantinopol din 1872, faţă de naţionalismul eclesial" adică filetismul. De asemenea se subliniază că "Biserica lui Hristos nu poate fi instrument al unităţii şi demnităţii unei naţiuni". Iată şi finalul mesajului celor 28: "Deschizând calea către Impărăţia lui Dumnezeu, Biserica fiind corabia mântuirii, nu aparţine niciunei naţiuni. Ne străduim, in ciuda nevredniciei noastre, să demonstrăm realitatea mântuirii, facem apel la unitatea tuturor creştinilor ortodocşi din Occident, şi de pretutindeni, in apărarea demnităţii Bisericii Ortodoxe care incepe cu respectul pentru eclesiologia apostolică: după Pogorârea Duhului Sfânt, <<nu este elin şi iudeu, tăiere imprejur şi netăiere imprejur, barbar, scit, rob, liber, ci Hristos, totul in toţi>> (cf. Coloseni 3, 11). Hristos a inviat!"…

Câteva consideraţii personale:

(1) Ai fi tentat să spui din start că fiecare parte are dreptatea ei: pe de-o parte acei clerici şi intelectuali europeni conştienţi de noile condiţii istorice ale UE dar, şi de dimensiunea catolică, universală, a creştinismului, indiferent de confesiune şi care vizează o reală unitate intre ortodocşi, indiferent de etnia acestora; pe de altă parte BOR care este indreptăţită să se străduie să vindece rănile trecutului, fie şi târziu, la 20 de ani de la căderea comunismului.

(2) Se poate observa rapid preponderenţa rusească printre semnăturile de mai sus, iată de ce au fost voci care susţin - iar ipoteza nu poate fi nicidecum ignorată - că nu este decât o replică a Moscovei la acţinile in diaspora din ce in ce mai viguroase ale BOR. A existat oare vreo replică similară a Frăţiei Ortodoxe a Europei de Vest atunci când ruşii au inceput şi, in bună măsură, chiar au reuşit unificarea diasporei ortodoxe ruse?

(3) Intr-o frază, nu tocmai elegantă, membrii Frăţiei Ortodoxe a Europei de Vest acuză BOR că mesajul său ar fi "lipsit de orice referire la Dumnezeu, la Hristos şi Duhul Sfânt ". Aparent, aşa este… Numai că se face referire la litera iar nu la spiritul a ceea ce au scris şi semnat ierarhii români - un mesaj smerit şi inteligent tocmai prin aceea că nu se face paradă de cunoaştere teologică, mesaj adresat oamenilor simpli inainte de toate. Membrii Frăţiei Ortodoxe uită, astfel, spusa evanghelică: "Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra in impărăţia cerurilor, ci acela care face voia tatălui Meu Celui din ceruri" (Matei 7, 21). Dar eleganţa retorică din alte timpuri, "jocurile de meşteşug" nu mai sunt cultivate de multă vreme, nicăieri in Europa…

(4) Dacă ar fi să contăm pe buna credinţă a fiecărei părţi - şi avem toate motivele, ţinând cont de calitatea excepţională a unor personalităţi semnatare, precum Anca Vasiliu, bunăoară - ar trebui să spunem astfel: timpul va aşeza lucrurile pe făgaşul firesc. Este absurd ca actuala conducere a Sf. Sinod al BOR să fie acuzată in Europa de filetism iar in ţară de excese ecumenice. Asta inseamnă că graba iniţială cheamă la o mai inţeleaptă apreciere a "mişcărilor" tuturor părţilor implicate.

Cât despre "mişcările" Duhului care bate intru, prin şi peste toate acestea, cine poate a le vedea şi povesti?

MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la Gura Humorului, Bucovina) are o licenţă in filosofie (Universitatea Bucureşti) şi un master in antropologia spaţiului sacru (Universitatea de Arhitectură ''Ion Mincu''). Este doctorand al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Litere, cu o temă interdisciplinară in care continuă studiile de antropologie a religiei. A fost director al Editurii Muzicale şi profesor de istorie a religiilor in invăţământul preuniversitar. A susţinut o bogată activitate in presă: studii, articole, eseuri, recenzii, proză scurtă, editoriale, interviuri - in jurnale, reviste culturale şi cu profil spiritual -, producator şi realizator de emisiuni radio, numeroase colaborări la principalele televiziuni centrale. In ultimii ani a fost editorialist şi editor coordonator (departamentul cultură-religie) la ziarul ''Adevărul'' si redactor-şef al revistei ''Adevărul literar şi artistic''; ulterior a fost senior editor la agenţia de presă ''NewsIn'', coordonând departamentele de cultură-religie şi media-publicitate. Actualmente semnează o rubrică săptămânală in suplimentul ''Aldine'' al ziarului ''România liberă'' şi predă istoria religiilor la Universitatea Bucureşti.