STAMPE/ Povestea unui om mare: Tudor Hagi Theodoraky
Autor:
Emanuel Badescu
05.05.2010
Scrutând adâncimile negoţului autohton, nu mică
mi-a fost mirarea să intâlnesc oameni de mare caracter şi de o
cinste ce a cutreierat Europa. Au fost atât de stimaţi, incât
creditul lor la contoarele comerciale de la Lipsca, Viena şi
Hamburg era nelimitat, iar cuvântul lor in cine ştie ce pricină
atârna cel puţin cât jurământul pe Sfânta
Scriptură.
Unul dintre ei, nici primul şi
nici ultimul, a fost Tudor Hagi Theodoraky, vestitul neguţător de
la finele veacului al XVIII-lea. Născut la Curtea de Argeş in anul
1768 ca fiu al unui localnic instărit, dintr-un motiv numai de el
cunoscut a părăsit intr-o zi casa părintească.
Timpurile nu erau
uşoare, mai cu seamă pentru hoţi şi vagabonzi. Domnul Nicolae
Mavrogheni işi propusese să cureţe ţara de oamenii fără căpătâi şi
cu năravuri ticăloase.
Ajuns in Bucureşti, tânărul
trebuia să-şi găsească repede o slujbă şi să se poarte cinstit,
altfel risca să fie biciuit, chiar spânzurat "pentru hiclenii".
Şi-a găsit slujbă la un negustor lipscan cu prăvălie la Hanul Sf.
Gheorghe, al doilea ca mărime şi importanţă din oraş.
Jupânul Tudorache, cum se numea
stăpânul, era un om ursuz, extrem de corect şi foarte preocupat de
afaceri, atât de preocupat incât a uitat de sine, neintemeindu-şi o
familie. După ani şi ani, presimţind apropierea sfârşitului,
jupânul a dăruit in faţa martorilor intreaga avere ucenicului,
singura condiţie fiind să-i poarte numele. Ţinuse la el ca la un
fiu…
Intrat in posesia unei averi
insemnate, noul stăpân al prăvăliei de la Sf. Gheorghe s-a dus in
Ţara Sfântă să-i mulţumească lui Hristos. Intors, şi-a adăugat la
nume apelativul "Hagi" şi s-a pus pe afaceri. Curând, numele său a
făcut inconjurul Valahiei şi al Germaniei ca un etalon pentru
cinstea desăvârşită. Recomandarea lui deschidea imediat seifurile
băncilor in contul cutărui negustor nou intrat in
branşă!
Tudor Hagi Theodoraky făcea
faimă ţării şi această calitate l-a indemnat pe Vodă să-l inalţe la
rangul de boier de neam. In prejma incendiului din 1847, pictorul
Johann Frankenberger l-a imortalizat intr-un tablou care, peste
ani, a devenit inima Galeriei de Tablouri a Camerei de Comerţ şi
Industrie din Bucureşti şi pe care il prezentăm aici.