STAMPE/ Povestea unui om mare: Tudor Hagi Theodoraky

Autor: Emanuel Badescu 05.05.2010
Scrutând adâncimile negoţului autohton, nu mică mi-a fost mirarea să intâlnesc oameni de mare caracter şi de o cinste ce a cutreierat Europa. Au fost atât de stimaţi, incât creditul lor la contoarele comerciale de la Lipsca, Viena şi Hamburg era nelimitat, iar cuvântul lor in cine ştie ce pricină atârna cel puţin cât jurământul pe Sfânta Scriptură.
Unul dintre ei, nici primul şi nici ultimul, a fost Tudor Hagi Theodoraky, vestitul neguţător de la finele veacului al XVIII-lea. Născut la Curtea de Argeş in anul 1768 ca fiu al unui localnic instărit, dintr-un motiv numai de el cunoscut a părăsit intr-o zi casa părintească. Timpurile nu erau uşoare, mai cu seamă pentru hoţi şi vagabonzi. Domnul Nicolae Mavrogheni işi propusese să cureţe ţara de oamenii fără căpătâi şi cu năravuri ticăloase.
Ajuns in Bucureşti, tânărul trebuia să-şi găsească repede o slujbă şi să se poarte cinstit, altfel risca să fie biciuit, chiar spânzurat "pentru hiclenii". Şi-a găsit slujbă la un negustor lipscan cu prăvălie la Hanul Sf. Gheorghe, al doilea ca mărime şi importanţă din oraş.
Jupânul Tudorache, cum se numea stăpânul, era un om ursuz, extrem de corect şi foarte preocupat de afaceri, atât de preocupat incât a uitat de sine, neintemeindu-şi o familie. După ani şi ani, presimţind apropierea sfârşitului, jupânul a dăruit in faţa martorilor intreaga avere ucenicului, singura condiţie fiind să-i poarte numele. Ţinuse la el ca la un fiu…
Intrat in posesia unei averi insemnate, noul stăpân al prăvăliei de la Sf. Gheorghe s-a dus in Ţara Sfântă să-i mulţumească lui Hristos. Intors, şi-a adăugat la nume apelativul "Hagi" şi s-a pus pe afaceri. Curând, numele său a făcut inconjurul Valahiei şi al Germaniei ca un etalon pentru cinstea desăvârşită. Recomandarea lui deschidea imediat seifurile băncilor in contul cutărui negustor nou intrat in branşă!
Tudor Hagi Theodoraky făcea faimă ţării şi această calitate l-a indemnat pe Vodă să-l inalţe la rangul de boier de neam. In prejma incendiului din 1847, pictorul Johann Frankenberger l-a imortalizat intr-un tablou care, peste ani, a devenit inima Galeriei de Tablouri a Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti şi pe care il prezentăm aici.