SERIAL ISTORIC/ Carol al II-lea şi Camarila regală (III). Un adversar incomod: Grigore Forţu

Autor: Petre Turlea 05.05.2010
Conform unei definiţii clasice, camarila reprezintă un grup de favoriţi ai unui rege sau ai unui şef de stat, care influenţează din interese personale actele suveranului şi treburile statului. Pentru România, putem vorbi de existenţa unei camarile regale in timpul regilor Ferdinand, Carol al II-lea şi Mihai. Opinia publică românească, insă, cantonează ideea de camarilă doar in timpul domniei lui Carol al II-lea, motivul fiind rolul major, uneori determinant, in evoluţia României, avut de favoriţii acestui rege.
Prioritar nu interesează relaţia dintre Carol şi Elena Lupescu, ci influenţa pe care Elena Lupescu şi anturajul ei au avut-o asupra evoluţiei României. Pe măsura indepărtării in timp a perioadei interbelice, imaginea unei societăţi româneşti conduse in fapt, din umbră, de amanta regelui Carol al II-lea, pare tot mai stranie. Şi, totuşi, imaginea este reală. Pentru o gândire lucidă, este aproape de neinţeles cum in România atâtea energii s-au consumat in jurul Camarilei regale conduse de Elena Lupescu; cum a reuşit aceasta să se menţină timp de zece ani in postura de factor determinant al aducerii la Putere a unor oameni politici sau a altora, de indepărtare a unora sau a altora; cum a reuşit să reziste unei opinii publice care-i era tot mai ostilă. Trebuie avute in vedere pentru răspunsurile la aceste intrebări atât majorele defecte de caracter ale lui Carol, inteligenţa deosebită a amantei sale, cât şi complicităţile interesate din lumea politică şi economică a României, uneori impulsionate de factori externi. Este evident că, privită la scara ansamblului Istoriei românilor, domnia Camarilei regale in frunte cu Elena Lupescu asupra României este un moment ruşinos. Cu atât mai mult trebuie larg cunoscut, in amănunţime, ca să nu se mai repete.
La capitolul adversari ai Camarilei se inscriu foarte multe personalităţi ale epocii, nu numai oameni politici.
Un ecou destul de important in rândurile opiniei publice româneşti l-au avut acţiunile impotriva Camarilei ale lui Grigore Forţu, profesor de limba română la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti şi preşedinte al Blocului Cetăţenesc Pentru Salvarea Patriei, creat in 1930 şi având ca mijloace de presă ziarele "Drumul Drept" şi "Cetăţeanul". Blocul reprezenta diverse categorii de intelectuali, mai ales profesori şi funcţionari, foarte afectaţi de criza economică; aceştia plasau cele mai multe dintre greutăţile cărora trebuiau să le facă faţă pe seama proastei conduceri a Ţării şi a afacerilor oneroase ale Camarilei regale. Asanarea morală a societaţii trebuia, in concepţia Blocului, incepută cu eliminarea Camarilei conduse de Elena Lupescu. Concomitent, s-a pronunţat constant in favoarea principesei Elena, mama principelui moştenitor Mihai. Blocul Cetăţenesc avea, in Statute şi in Program, prevederi radicale, foarte populare: se cerea confiscarea averilor ilicite; o răspundere ministerială reală; infiinţarea unui tribunal extraordinar pentru corupţi; pedeapsa cu moartea pentru cei ce furau de la Stat.
In toamna anului 1932, Blocul s-a făcut remarcat mai ales prin susţinerea publică a principesei Elena şi combaterea Elenei Lupescu. In contextul agitaţiei produse in ţară şi străinătate in jurul disputei Carol - Principesa Elena - Elena Lupescu - Guvern, Grigore Forţu alcatuieşte un manifest, pe care-l tipăreşte fără avizul cenzurii şi-l răspândeşte in Bucureşti. Ecoul a fost foarte puternic, pentru că imbrăţişa ostilitatea opiniei publice faţă de Camarilă. Corespondenţii de presă străini din România au făcut ca ecoul manifestului să fie foarte larg in Europa şi chiar in Statele Unite; legaţiile româneşti atenţionau alarmate asupra acestuia, in octombrie 1932. In principal, manifestul cerea românilor să o ajute pe principesa Elena pentru a-şi redobândi copilul şi drepturile. Din Europa, cele mai interesate s-au arătat ziarele greceşti, cele austriece şi ungureşti; ecouri au fost şi in Franţa şi Anglia. "Estia", ziar din Atena, pe 25 octombrie 1932, anunţa acţiunea profesorului Forţu, dar şi faptul că, pentru aceasta, a fost arestat, Poliţia confiscând multe exemplare ale manifestului; dramatic, ziarul grecesc chema Naţiunea română să sară in ajutorul principesei Elena. Pe larg, problema era tratată in "Magyarosag" din Budapesta sub titlul Poliţia română confiscă manifestul apărut in favoarea reginei Elena. In ziua sosirii la Bucureşti a principesei, "străzile Capitalei au fost inundate de manifeste ale unui profesor foarte activ in ultimul timp in viaţa politică a ţării, Forţu". Acesta cerea Poporului să sară in ajutorul "reginei persecutate pe nedrept şi să nu mai sufere ca ea să fie indepărtată de lângă fiul ei". Poliţia nu numai că a confiscat manifestul, dar l-a şi arestat pe autor. "In cercurile politice, dar mai ales in sânul Camarilei - scria ziarul unguresc -, acest manifest a provocat o mare ingrijorare, prin faptul că era imposibil să fie pregătit şi aruncat in stradă, dacă Forţu şi partidul său nu ar fi avut cunoştiinţă in prealabil de intoarcerea reginei". Nu se ştie cine era in spatele lui Forţu, "dar toţi il bănuiesc pe Titulescu. Căci Titulescu e acela care a asmuţit, mai luna trecută, presa britanică impotriva regelui Carol, şi abia a sosit in Ţară, când, la câteva zile după el a venit şi regina divorţată iar acum un partid se incumetă să redacteze un manifest in favoarea reginei". Se trăgea concluzia că Titulescu avea planuri republicane, fiind un "diplomat balcanic plin de viclenie".
Deşi Blocul Cetăţenesc avea o pondere electorală mică - la alegerile parlamentare din 1932 şi 1933 a obţinut sub 1 la sută dintre voturi -, preşedintele său era foarte vocal, ştia să facă valuri prin discursurile sale şi de aceea toate formaţiunile politice l-au avut in vedere in momentele când abordau tema luptei impotriva Camarilei; iar reacţia impotriva lui Forţu a fost constantă, Siguranţa fiind pusă să-l urmărească permanent.
La inceputul lui 1933, Siguranţa credea că PNL s-a inspirat din campania dusă de Grigore Forţu, amplificându-şi acţiunea impotriva regelui şi a Elenei Lupescu. Cel mai recent, răspândiseră zvonul că amanta regală ar fi dat naştere unui băiat şi "pe această chestie, pregăteau un scandal à la Forţu. Aşa Forţu era cel mai bun prieten al lui Duca. s...t Toată mascarada contra Palatului se aranjează de fruntaşii liberali. Trebuie urmăriţi şi paralizaţi in această criminală agitaţie. Agitaţia profesorilor, sub pretext de a protesta contra arestării lui Forţu, e pregătită tot la Clubul liberal. s...t Pentru această agitaţie, liberalii nu cruţă nici un sacrificiu material. E un complot". In nota din 20 ianuarie 1933, Siguranţa il eticheta pe profesorul Forţu drept "un zăpăcit ambiţios, o unealtă in mâna liberarilor". I.G. Duca şi Tancred Constantinescu interveniseră la "Universul", ca să se dea o mare extindere publicităţii in problema Forţu, cu reproducerea intregului mandat de arestare, cu motivele, articolele şi discursul lui Forţu; "Toate acestea, pentru a-l ponegri pe Suveran si a agita pe proşti şi naivi". In aceeaşi lună, ianuarie 1933, profesorul a fost arestat pentru ofense la adresa regelui şi elogii la adresa principesei Elena. Faptul a avut ecou in presă şi a provocat o manifestaţie de stradă a Blocului Cetăţenesc. "Era - scrie istoricul Ioan Scurtu - pentru prima dată când Camarila işi permitea să priveze de libertate un adversar politic; după câteva săptamâni, Grigore Forţu a fost eliberat, dar faptul rămâne ca atare."
In toamna lui 1933, Blocul Cetăţenesc şi-a publicat un program politic, in vederea alegerilor parlamentare de la sfârşitul anului respectiv, şi şi-a depus candidaturi in 29 judeţe. Ca o noutate, faţă de cererile de până atunci, apare ideea statului corporatist. Forţu intenţionase crearea unui organism politic mai cuprinzător, un Bloc Naţional, impreună cu Partidul Poporului al lui Alexandru Averescu şi Partidul Naţional Agrar al lui Octavian Goga. Rivalitatea dintre cei doi, proaspăt despărţiţi in primăvara lui 1932, şi manevrele Camarilei - care se vedea ca principală ţintă a propusei formaţiuni -, prin intermediul lui Goga, vechi mason, au făcut ca tentativa să eşueze. Are loc şi un atentat impotriva lui Forţu, pe 8 octombrie 1933, pe care acesta il pune pe seama Camarilei; cercetările făcute de Poliţie, cum era de aşteptat, nu au dat rezultate. (Aflăm amănunte dintr-o adresă a lui Forţu, datată 18 septembrie 1936, către Ministerul Justiţiei: casa sa fusese inconjurată de 40 de poliţişti, care incercaseră să-l asasineze. Sesizat, Parchetul a inceput cercetarea, dar abia după trei zile, şi a dat hotărârea de neurmărire. Forţu acuza ca principal autor un membru de frunte al Camarilei, colonelul Gabriel Marinescu, prefectul Poliţiei Capitalei; pe care procurorul a refuzat să-l interogheze. Profesorul intentase proces lui Gabriel Marinescu pe 24 martie 1934; timp de doi ani, se va amâna de şapte ori, nefiind inceput efectiv in 1936.) Era exclusă posibilitatea ratării unui atentat la care participa şi Poliţia; concluzia este că s-a vrut doar sperierea lui Grigore Forţu, pentru a inceta campania impotriva Camarilei, intrucât omorârea acestuia ar fi provocat reacţii prea mari in opinia publică.
In toamna lui 1933, se duce o intensă campanie de presă impotriva lui Forţu, in ziarele de stânga, cu redacţii predominant evreieşti. Mai multe articole semna M. Rottman in "Cuvântul Liber". Cel atacat răspundea cu articolul Atacuri ciudate, răspândit prin foi volante: "Aşadar, d-na Lupescu, care a incercat asasinatul de la 8 octombrie şi n-a izbutit, cere acum concursul coreligionarilor ei." Aceştia "se declaraseră solidari cu crima proiectată, dar neizbutită. Strigătul impotriva asasinei din Camarilă şi pentru demnitatea Coroanei României să fi solidarizat pe toţi evreii in jurul evreicei asasine?" Autorul adăuga: "N.B. Acest articol n-a putut să apară in <<Drumul Drept>>, fiind oprit de Cenzură! Inţeleg, dar, a cui e Cenzura… Inţeleg şi pentru ce ziarele asasinilor din umbră: <<Presa sanitară>>, <<Adevărul>>, <<Dimineaţa>>, <<Lupta >>, <<Cuvântul liber>>, nu sunt niciodată cenzurate. Şi de ce acestea zilnic ne insultă şi noi nu avem voie să le răspundem niciodată, descoperind pe matroana lor".
In 1935, Blocul Cetăţenesc va acţiona pe aceeaşi linie cu Partidul Poporului şi Partidul Liberal georgist impotriva Camarilei. Cele două partide anunţau un Front Constituţional pentru "descătuşarea Ţării"; in principal, se opuneau schimbării prin decret a Constituţiei şi se pronunţau impotriva Camarilei. Intr-o intrunire a liberarilor georgişti la Cluj se ceruse "desfinţarea categoriei care s-a interpus intre Ţară şi Coroană", adică a Camarilei. In septembrie sunt atraşi Grigore Forţu (Blocul Cetăţenesc) şi Mihail Stelescu (Cruciada Românismului). In aceeaşi zonă gravita şi Asociaţia "Cultul Patriei", condusă de profesorul universitar Marin Ştefănescu (filosof), din care făceau parte mulţi ofiţeri superiori in rezervă, unii veterani de război. Pentru spiritul in care acţiona aceasta sunt edificatoare rapoartele Siguranţei de la intrunirile Comitetului Executiv Central al ei. In raportul privind intrunirea din 3 ianuarie 1935, se menţionează că Marin Ştefănescu şi generalul Dragu au făcut "aprecieri defavorabile regelui" şi anturajului său; au comentat pasagii din memoriile lui Maniu, care fuseseră cenzurate, dar circulau clandestin; "Au făcut apologia atitudinii d-lui Iuliu Maniu, exprimându-se in termeni detestabili faţă de rege şi doamna cunoscută, pe care ei o numesc decât jidanca". Asociaţia "Cultul Patriei" se solidariza cu poziţia lui Gheorghe Brătianu. Agentul Siguranţei făcea o relatare stenografică: "Mare impresie a produs relatarea generalului Dragu, cu privire la cumpărarea cadourilor pe care doamna cunoscută le-ar fi făcut cu prilejul sărbătorilor de la un magazin din Calea Victoriei, a căror valoare s-a urcat la 170.000 lei". De la magazin, Elena Lupescu a dat telefon la Palatul Regal: "Ilasievici, tu eşti? Vino, te rog, cu Urdăreanu până aici, unde mă aflu eu". In 15 minute au venit. Elena Lupescu trimite cumpărăturile la Palat, unde ordonă să fie achitate. Marin Ştefănescu comenta: "Auziţi, domnilor, unde se duc şi cine dispune de banii Ţării!"
Desele intervenţii publice ale lui Grigore Forţu impotriva Camarilei erau interpretate ca acţiuni antidinastice şi, ca urmare, i s-au intentat mai multe procese de lezmajestate. In ianuarie 1935, un astfel de proces se judeca la Braşov, prilej pentru membrii Blocului Cetăţenesc de a lansa un manifest şapirografiat (pentru a ocoli Cenzura). Iar "Universul" edita o broşură, semnată I. Glogoveanu, cu titlul Consideraţiuni asupra art. 77 al. 1 din Codul Penal, care, in practică, era o pledoarie pentru Forţu. Cenzura o va interzice. Procesul va fi amânat pentru octombrie 1935 şi mutat la tribunalul Ilfov. Acuzatul cerea ca martori ai apărării pe Mareşalul Averescu, Octavian Goga, Gheorghe Brătianu, colonel Gabriel Marinescu, care "să arate că n-a avut intenţia de a-l jicni pe rege". O nouă amânare va fi pentru ianuarie 1936.
Forţu era foarte dârz. Procesele nu l-au făcut să inceteze acţiunea impotriva Camarilei. Siguranţa aprecia, in februarie 1936, că era foarte activ, incercând să formeze chiar o mişcare cu caracter militar şi civil. Semnala de asemenea colaborarea cu alt oponent cunoscut al Camarilei, doctorul Dimitrie Gerota şi faptul că voia să infiinţeze o nouă revistă, "Calea Nouă". Alcătuise un manifest intitulat Crezul nostru, ce urma a fi tipărit de ziarul "Universul" al lui Stelian Popescu, alt adversar cunoscut al Camarilei; in manifest se anunţa dorinţa de inscăunare a voievodului Mihai ca rege şi numirea "unui Guvern de mână tare", condus de generalul Ion Antonescu, şi acesta cu vederi ostile Elenei Lupescu. Totodată, agenţii Siguranţei care-l urmăreau pas cu pas anunţau că Forţu lansa ştiri "tendenţioase" la adresa lui Carol şi a Elenei Lupescu; cea din urmă era acuzată "in aşa fel, ca să provoace o reacţie a maselor" impotriva ei. Agentul nota că "se vrea asasinarea Elenei Lupescu". Public, Forţu invinovăţea Guvernul Tătărăscu că luptă impotriva celor ce nu plac Elenei Lupescu şi Camarilei. Astfel de acuzaţii veneau şi din partea unor apropiaţi ai preşedintelui Blocului Cetăţenesc. Printre ei, un nume cunoscut, profesorul Simion Mehedinţi, care se declara defavorabil lui Carol, "cauza dezbinărilor dintre partide", afirmând că indreptarea suveranului se putea face doar "prin inlăturarea doamnei Lupescu din anturajul lui".
Având ca ţel lupta impotriva Camrilei, incepând din februarie 1935, Grigore Forţu acţionase pentru crearea altei organizaţii, Frăţia Românească, sperând să adune mai multe forţe de dreapta. In 1936, in acest scop va aborda şi Mişcarea Legionară, dar fără rezultat. Anunţase deja ţinta principală a noii organizaţii: distrugerea Camarilei, pentru că "ţara se găseşte in mâna unei femei care administrează şi dă directive in toată politica noastră de Stat; această femeie a infiinţat starea de asediu şi Cenzura, nu pentru a ascunde secrete de Stat sau pentru a impiedica partidele de la manifestaţii oportuniste, ci pentru a stăvili curentul de dreptate pe care il pune in mişcare o organizaţie ca Garda de Fier, Blocul Cetăţenesc şi Cultul Patriei". De aceea, cele trei trebuiau să lucreze in comun contra Camarilei. Alarmat, agentul Siguranţei anunţa: "Vrea să treacă la fapte".
Cu toate presiunile autorităţilor, campania dusă de Grigore Forţu nu a incetat. In 1937, acţiunea cea mai larg cunoscută de către opinia publică bucureşteană a fost conferinţa ţinută de profesor la Liceul Lazăr, pe 8 aprilie, in faţa a 300 de elevi din clasele mari. Deşi tema era de istorie literară clasică - despre Timotei Cipariu şi George Coşbuc -, in final conferenţiarul a adus in discuţie formula lansată de Alexandru Vlahuţă: "Minciuna stă cu regele la masă" - in care era vorba despre regele Carol I -, lăudând curajul literaţilor de altădată. Forţu adăuga: "Nu se găseşte niciun poet care să ridice şi azi o frunte senină şi indrăzneaţă şi care să scrie, in 1937, incepând cu versul <<Lupeasca stă cu regele la masă>>, stârnind o mişcare de nobilă indicnare şi de restabilire a demnităţii in jurul Tronului? Nimeni? Nici un poet in pustiul laşităţii care ne inconjoară şi ne omoară? Ce tristeţe! Ce dureros! Şi nici o şcoală…? Dar iată, una din aceste şcoli, Liceul Gheorghe Lazăr, a spus-o: Aici şi acum. Aşa ne-am pus pe linia sărbătoriţilor de azi". Elevii au răspândit discursul in tot oraşul. Şi, ca de obicei după asemenea intervenţii publice ale lui Forţu, a urmat un proces, in timpul căruia cel acuzat declara in faţa comisarului regal, lt. col. Enescu (29 septembrie 1927), la Sanatoriul Gerota, unde fusese internat: "Am ţinut să arăt regelui că, dintre mincinoşii care-l inconjoară, cel mai primejdios este Elena Lupescu, pe care nu numai eu, ci o intreagă parte a opiniei publice din ţară o crede cauza celor mai mari ticăloşii. Femeia aceasta, fiind de alt neam decât noi, reprezintă, acolo lângă regele Ţării, interesele neamului ei, călcând in picioare interesele neamului nostru. Numele acestei femei primejdioase e pe toate buzele şi ura impotriva ei in toate inimile româneşti".
Din volumul cu acelaşi titlu, in curs de apariţie la Editura Semne