SERIAL ISTORIC/ Carol al II-lea şi Camarila regală (III). Un adversar incomod: Grigore Forţu
Autor:
Petre Turlea
05.05.2010
Conform unei definiţii
clasice, camarila reprezintă un grup de favoriţi ai unui rege sau
ai unui şef de stat, care influenţează din interese personale
actele suveranului şi treburile statului. Pentru România, putem
vorbi de existenţa unei camarile regale in timpul regilor
Ferdinand, Carol al II-lea şi Mihai. Opinia publică românească,
insă, cantonează ideea de camarilă doar in timpul domniei lui Carol
al II-lea, motivul fiind rolul major, uneori determinant, in
evoluţia României, avut de favoriţii acestui rege.
Prioritar nu interesează
relaţia dintre Carol şi Elena Lupescu, ci influenţa pe care Elena
Lupescu şi anturajul ei au avut-o asupra evoluţiei României.
Pe
măsura indepărtării in timp a perioadei interbelice, imaginea unei
societăţi româneşti conduse in fapt, din umbră, de amanta regelui
Carol al II-lea, pare tot mai stranie. Şi, totuşi, imaginea este
reală. Pentru o gândire lucidă, este aproape de neinţeles cum in
România atâtea energii s-au consumat in jurul Camarilei regale
conduse de Elena Lupescu; cum a reuşit aceasta să se menţină timp
de zece ani in postura de factor determinant al aducerii la Putere
a unor oameni politici sau a altora, de indepărtare a unora sau a
altora; cum a reuşit să reziste unei opinii publice care-i era tot
mai ostilă. Trebuie avute in vedere pentru răspunsurile la aceste
intrebări atât majorele defecte de caracter ale lui Carol,
inteligenţa deosebită a amantei sale, cât şi complicităţile
interesate din lumea politică şi economică a României, uneori
impulsionate de factori externi. Este evident că, privită la scara
ansamblului Istoriei românilor, domnia Camarilei regale in frunte
cu Elena Lupescu asupra României este un moment ruşinos. Cu atât
mai mult trebuie larg cunoscut, in amănunţime, ca să nu se mai
repete.
La capitolul adversari ai
Camarilei se inscriu foarte multe personalităţi ale epocii, nu
numai oameni politici.
Un ecou destul de important in
rândurile opiniei publice româneşti l-au avut acţiunile impotriva
Camarilei ale lui Grigore Forţu, profesor de limba română la Liceul
"Gheorghe Lazăr" din Bucureşti şi preşedinte al Blocului Cetăţenesc
Pentru Salvarea Patriei, creat in 1930 şi având ca mijloace de
presă ziarele "Drumul Drept" şi "Cetăţeanul". Blocul reprezenta
diverse categorii de intelectuali, mai ales profesori şi
funcţionari, foarte afectaţi de criza economică; aceştia plasau
cele mai multe dintre greutăţile cărora trebuiau să le facă faţă pe
seama proastei conduceri a Ţării şi a afacerilor oneroase ale
Camarilei regale. Asanarea morală a societaţii trebuia, in
concepţia Blocului, incepută cu eliminarea Camarilei conduse de
Elena Lupescu. Concomitent, s-a pronunţat constant in favoarea
principesei Elena, mama principelui moştenitor Mihai. Blocul
Cetăţenesc avea, in Statute şi in Program, prevederi
radicale, foarte populare: se cerea confiscarea averilor ilicite; o
răspundere ministerială reală; infiinţarea unui tribunal
extraordinar pentru corupţi; pedeapsa cu moartea pentru cei ce
furau de la Stat.
In toamna anului 1932, Blocul
s-a făcut remarcat mai ales prin susţinerea publică a principesei
Elena şi combaterea Elenei Lupescu. In contextul agitaţiei produse
in ţară şi străinătate in jurul disputei Carol - Principesa Elena -
Elena Lupescu - Guvern, Grigore Forţu alcatuieşte un manifest, pe
care-l tipăreşte fără avizul cenzurii şi-l răspândeşte in
Bucureşti. Ecoul a fost foarte puternic, pentru că imbrăţişa
ostilitatea opiniei publice faţă de Camarilă. Corespondenţii de
presă străini din România au făcut ca ecoul manifestului să fie
foarte larg in Europa şi chiar in Statele Unite; legaţiile
româneşti atenţionau alarmate asupra acestuia, in octombrie 1932.
In principal, manifestul cerea românilor să o ajute pe principesa
Elena pentru a-şi redobândi copilul şi drepturile. Din Europa, cele
mai interesate s-au arătat ziarele greceşti, cele austriece şi
ungureşti; ecouri au fost şi in Franţa şi Anglia. "Estia", ziar din
Atena, pe 25 octombrie 1932, anunţa acţiunea profesorului Forţu,
dar şi faptul că, pentru aceasta, a fost arestat, Poliţia
confiscând multe exemplare ale manifestului; dramatic, ziarul
grecesc chema Naţiunea română să sară in ajutorul principesei
Elena. Pe larg, problema era tratată in "Magyarosag" din Budapesta
sub titlul Poliţia română confiscă manifestul apărut in favoarea
reginei Elena. In ziua sosirii la Bucureşti a principesei,
"străzile Capitalei au fost inundate de manifeste ale unui profesor
foarte activ in ultimul timp in viaţa politică a ţării, Forţu".
Acesta cerea Poporului să sară in ajutorul "reginei persecutate pe
nedrept şi să nu mai sufere ca ea să fie indepărtată de lângă fiul
ei". Poliţia nu numai că a confiscat manifestul, dar l-a şi arestat
pe autor. "In cercurile politice, dar mai ales in sânul Camarilei -
scria ziarul unguresc -, acest manifest a provocat o mare
ingrijorare, prin faptul că era imposibil să fie pregătit şi
aruncat in stradă, dacă Forţu şi partidul său nu ar fi avut
cunoştiinţă in prealabil de intoarcerea reginei". Nu se ştie cine
era in spatele lui Forţu, "dar toţi il bănuiesc pe Titulescu. Căci
Titulescu e acela care a asmuţit, mai luna trecută, presa britanică
impotriva regelui Carol, şi abia a sosit in Ţară, când, la câteva
zile după el a venit şi regina divorţată iar acum un partid se
incumetă să redacteze un manifest in favoarea reginei". Se trăgea
concluzia că Titulescu avea planuri republicane, fiind un "diplomat
balcanic plin de viclenie".
Deşi Blocul Cetăţenesc avea o
pondere electorală mică - la alegerile parlamentare din 1932 şi
1933 a obţinut sub 1 la sută dintre voturi -, preşedintele său era
foarte vocal, ştia să facă valuri prin discursurile sale şi de
aceea toate formaţiunile politice l-au avut in vedere in momentele
când abordau tema luptei impotriva Camarilei; iar reacţia impotriva
lui Forţu a fost constantă, Siguranţa fiind pusă să-l urmărească
permanent.
La inceputul lui 1933, Siguranţa
credea că PNL s-a inspirat din campania dusă de Grigore Forţu,
amplificându-şi acţiunea impotriva regelui şi a Elenei Lupescu. Cel
mai recent, răspândiseră zvonul că amanta regală ar fi dat naştere
unui băiat şi "pe această chestie, pregăteau un scandal à la Forţu.
Aşa Forţu era cel mai bun prieten al lui Duca. s...t Toată
mascarada contra Palatului se aranjează de fruntaşii liberali.
Trebuie urmăriţi şi paralizaţi in această criminală agitaţie.
Agitaţia profesorilor, sub pretext de a protesta contra arestării
lui Forţu, e pregătită tot la Clubul liberal. s...t Pentru această
agitaţie, liberalii nu cruţă nici un sacrificiu material. E un
complot". In nota din 20 ianuarie 1933, Siguranţa il eticheta pe
profesorul Forţu drept "un zăpăcit ambiţios, o unealtă in mâna
liberarilor". I.G. Duca şi Tancred Constantinescu interveniseră la
"Universul", ca să se dea o mare extindere publicităţii in problema
Forţu, cu reproducerea intregului mandat de arestare, cu motivele,
articolele şi discursul lui Forţu; "Toate acestea, pentru a-l
ponegri pe Suveran si a agita pe proşti şi naivi". In aceeaşi lună,
ianuarie 1933, profesorul a fost arestat pentru ofense la adresa
regelui şi elogii la adresa principesei Elena. Faptul a avut ecou
in presă şi a provocat o manifestaţie de stradă a Blocului
Cetăţenesc. "Era - scrie istoricul Ioan Scurtu - pentru prima dată
când Camarila işi permitea să priveze de libertate un adversar
politic; după câteva săptamâni, Grigore Forţu a fost eliberat, dar
faptul rămâne ca atare."
In toamna lui 1933, Blocul
Cetăţenesc şi-a publicat un program politic, in vederea alegerilor
parlamentare de la sfârşitul anului respectiv, şi şi-a depus
candidaturi in 29 judeţe. Ca o noutate, faţă de cererile de până
atunci, apare ideea statului corporatist. Forţu intenţionase
crearea unui organism politic mai cuprinzător, un Bloc Naţional,
impreună cu Partidul Poporului al lui Alexandru Averescu şi
Partidul Naţional Agrar al lui Octavian Goga. Rivalitatea dintre
cei doi, proaspăt despărţiţi in primăvara lui 1932, şi manevrele
Camarilei - care se vedea ca principală ţintă a propusei formaţiuni
-, prin intermediul lui Goga, vechi mason, au făcut ca tentativa să
eşueze. Are loc şi un atentat impotriva lui Forţu, pe 8 octombrie
1933, pe care acesta il pune pe seama Camarilei; cercetările făcute
de Poliţie, cum era de aşteptat, nu au dat rezultate. (Aflăm
amănunte dintr-o adresă a lui Forţu, datată 18 septembrie 1936,
către Ministerul Justiţiei: casa sa fusese inconjurată de 40 de
poliţişti, care incercaseră să-l asasineze. Sesizat, Parchetul a
inceput cercetarea, dar abia după trei zile, şi a dat hotărârea de
neurmărire. Forţu acuza ca principal autor un membru de frunte al
Camarilei, colonelul Gabriel Marinescu, prefectul Poliţiei
Capitalei; pe care procurorul a refuzat să-l interogheze.
Profesorul intentase proces lui Gabriel Marinescu pe 24 martie
1934; timp de doi ani, se va amâna de şapte ori, nefiind inceput
efectiv in 1936.) Era exclusă posibilitatea ratării unui atentat la
care participa şi Poliţia; concluzia este că s-a vrut doar
sperierea lui Grigore Forţu, pentru a inceta campania impotriva
Camarilei, intrucât omorârea acestuia ar fi provocat reacţii prea
mari in opinia publică.
In toamna lui 1933, se duce o
intensă campanie de presă impotriva lui Forţu, in ziarele de
stânga, cu redacţii predominant evreieşti. Mai multe articole semna
M. Rottman in "Cuvântul Liber". Cel atacat răspundea cu articolul
Atacuri ciudate, răspândit prin foi volante: "Aşadar, d-na
Lupescu, care a incercat asasinatul de la 8 octombrie şi n-a
izbutit, cere acum concursul coreligionarilor ei." Aceştia "se
declaraseră solidari cu crima proiectată, dar neizbutită. Strigătul
impotriva asasinei din Camarilă şi pentru demnitatea Coroanei
României să fi solidarizat pe toţi evreii in jurul evreicei
asasine?" Autorul adăuga: "N.B. Acest articol n-a putut să apară in
<<Drumul Drept>>, fiind oprit de Cenzură! Inţeleg, dar,
a cui e Cenzura… Inţeleg şi pentru ce ziarele asasinilor din umbră:
<<Presa sanitară>>, <<Adevărul>>,
<<Dimineaţa>>, <<Lupta >>, <<Cuvântul
liber>>, nu sunt niciodată cenzurate. Şi de ce acestea zilnic
ne insultă şi noi nu avem voie să le răspundem niciodată,
descoperind pe matroana lor".
In 1935, Blocul Cetăţenesc va
acţiona pe aceeaşi linie cu Partidul Poporului şi Partidul Liberal
georgist impotriva Camarilei. Cele două partide anunţau un Front
Constituţional pentru "descătuşarea Ţării"; in principal, se
opuneau schimbării prin decret a Constituţiei şi se pronunţau
impotriva Camarilei. Intr-o intrunire a liberarilor georgişti la
Cluj se ceruse "desfinţarea categoriei care s-a interpus intre Ţară
şi Coroană", adică a Camarilei. In septembrie sunt atraşi Grigore
Forţu (Blocul Cetăţenesc) şi Mihail Stelescu (Cruciada
Românismului). In aceeaşi zonă gravita şi Asociaţia "Cultul
Patriei", condusă de profesorul universitar Marin Ştefănescu
(filosof), din care făceau parte mulţi ofiţeri superiori in
rezervă, unii veterani de război. Pentru spiritul in care acţiona
aceasta sunt edificatoare rapoartele Siguranţei de la intrunirile
Comitetului Executiv Central al ei. In raportul privind intrunirea
din 3 ianuarie 1935, se menţionează că Marin Ştefănescu şi
generalul Dragu au făcut "aprecieri defavorabile regelui" şi
anturajului său; au comentat pasagii din memoriile lui Maniu, care
fuseseră cenzurate, dar circulau clandestin; "Au făcut apologia
atitudinii d-lui Iuliu Maniu, exprimându-se in termeni detestabili
faţă de rege şi doamna cunoscută, pe care ei o numesc decât
jidanca". Asociaţia "Cultul Patriei" se solidariza cu poziţia lui
Gheorghe Brătianu. Agentul Siguranţei făcea o relatare
stenografică: "Mare impresie a produs relatarea generalului Dragu,
cu privire la cumpărarea cadourilor pe care doamna cunoscută le-ar
fi făcut cu prilejul sărbătorilor de la un magazin din Calea
Victoriei, a căror valoare s-a urcat la 170.000 lei". De la
magazin, Elena Lupescu a dat telefon la Palatul Regal: "Ilasievici,
tu eşti? Vino, te rog, cu Urdăreanu până aici, unde mă aflu eu". In
15 minute au venit. Elena Lupescu trimite cumpărăturile la Palat,
unde ordonă să fie achitate. Marin Ştefănescu comenta: "Auziţi,
domnilor, unde se duc şi cine dispune de banii Ţării!"
Desele intervenţii publice ale
lui Grigore Forţu impotriva Camarilei erau interpretate ca acţiuni
antidinastice şi, ca urmare, i s-au intentat mai multe procese de
lezmajestate. In ianuarie 1935, un astfel de proces se judeca la
Braşov, prilej pentru membrii Blocului Cetăţenesc de a lansa un
manifest şapirografiat (pentru a ocoli Cenzura). Iar "Universul"
edita o broşură, semnată I. Glogoveanu, cu titlul Consideraţiuni
asupra art. 77 al. 1 din Codul Penal, care, in practică, era o
pledoarie pentru Forţu. Cenzura o va interzice. Procesul va fi
amânat pentru octombrie 1935 şi mutat la tribunalul Ilfov. Acuzatul
cerea ca martori ai apărării pe Mareşalul Averescu, Octavian Goga,
Gheorghe Brătianu, colonel Gabriel Marinescu, care "să arate că n-a
avut intenţia de a-l jicni pe rege". O nouă amânare va fi pentru
ianuarie 1936.
Forţu era foarte dârz. Procesele
nu l-au făcut să inceteze acţiunea impotriva Camarilei. Siguranţa
aprecia, in februarie 1936, că era foarte activ, incercând să
formeze chiar o mişcare cu caracter militar şi civil. Semnala de
asemenea colaborarea cu alt oponent cunoscut al Camarilei, doctorul
Dimitrie Gerota şi faptul că voia să infiinţeze o nouă revistă,
"Calea Nouă". Alcătuise un manifest intitulat Crezul nostru,
ce urma a fi tipărit de ziarul "Universul" al lui Stelian Popescu,
alt adversar cunoscut al Camarilei; in manifest se anunţa dorinţa
de inscăunare a voievodului Mihai ca rege şi numirea "unui Guvern
de mână tare", condus de generalul Ion Antonescu, şi acesta cu
vederi ostile Elenei Lupescu. Totodată, agenţii Siguranţei care-l
urmăreau pas cu pas anunţau că Forţu lansa ştiri "tendenţioase" la
adresa lui Carol şi a Elenei Lupescu; cea din urmă era acuzată "in
aşa fel, ca să provoace o reacţie a maselor" impotriva ei. Agentul
nota că "se vrea asasinarea Elenei Lupescu". Public, Forţu
invinovăţea Guvernul Tătărăscu că luptă impotriva celor ce nu plac
Elenei Lupescu şi Camarilei. Astfel de acuzaţii veneau şi din
partea unor apropiaţi ai preşedintelui Blocului Cetăţenesc. Printre
ei, un nume cunoscut, profesorul Simion Mehedinţi, care se declara
defavorabil lui Carol, "cauza dezbinărilor dintre partide",
afirmând că indreptarea suveranului se putea face doar "prin
inlăturarea doamnei Lupescu din anturajul lui".
Având ca ţel lupta impotriva
Camrilei, incepând din februarie 1935, Grigore Forţu acţionase
pentru crearea altei organizaţii, Frăţia Românească, sperând să
adune mai multe forţe de dreapta. In 1936, in acest scop va aborda
şi Mişcarea Legionară, dar fără rezultat. Anunţase deja ţinta
principală a noii organizaţii: distrugerea Camarilei, pentru că
"ţara se găseşte in mâna unei femei care administrează şi dă
directive in toată politica noastră de Stat; această femeie a
infiinţat starea de asediu şi Cenzura, nu pentru a ascunde secrete
de Stat sau pentru a impiedica partidele de la manifestaţii
oportuniste, ci pentru a stăvili curentul de dreptate pe care il
pune in mişcare o organizaţie ca Garda de Fier, Blocul Cetăţenesc
şi Cultul Patriei". De aceea, cele trei trebuiau să lucreze in
comun contra Camarilei. Alarmat, agentul Siguranţei anunţa: "Vrea
să treacă la fapte".
Cu toate presiunile
autorităţilor, campania dusă de Grigore Forţu nu a incetat. In
1937, acţiunea cea mai larg cunoscută de către opinia publică
bucureşteană a fost conferinţa ţinută de profesor la Liceul Lazăr,
pe 8 aprilie, in faţa a 300 de elevi din clasele mari. Deşi tema
era de istorie literară clasică - despre Timotei Cipariu şi George
Coşbuc -, in final conferenţiarul a adus in discuţie formula
lansată de Alexandru Vlahuţă: "Minciuna stă cu regele la masă" - in
care era vorba despre regele Carol I -, lăudând curajul literaţilor
de altădată. Forţu adăuga: "Nu se găseşte niciun poet care să
ridice şi azi o frunte senină şi indrăzneaţă şi care să scrie, in
1937, incepând cu versul <<Lupeasca stă cu regele la
masă>>, stârnind o mişcare de nobilă indicnare şi de
restabilire a demnităţii in jurul Tronului? Nimeni? Nici un poet in
pustiul laşităţii care ne inconjoară şi ne omoară? Ce tristeţe! Ce
dureros! Şi nici o şcoală…? Dar iată, una din aceste şcoli, Liceul
Gheorghe Lazăr, a spus-o: Aici şi acum. Aşa ne-am pus pe linia
sărbătoriţilor de azi". Elevii au răspândit discursul in tot
oraşul. Şi, ca de obicei după asemenea intervenţii publice ale lui
Forţu, a urmat un proces, in timpul căruia cel acuzat declara in
faţa comisarului regal, lt. col. Enescu (29 septembrie 1927), la
Sanatoriul Gerota, unde fusese internat: "Am ţinut să arăt regelui
că, dintre mincinoşii care-l inconjoară, cel mai primejdios este
Elena Lupescu, pe care nu numai eu, ci o intreagă parte a opiniei
publice din ţară o crede cauza celor mai mari ticăloşii. Femeia
aceasta, fiind de alt neam decât noi, reprezintă, acolo lângă
regele Ţării, interesele neamului ei, călcând in picioare
interesele neamului nostru. Numele acestei femei primejdioase e pe
toate buzele şi ura impotriva ei in toate inimile româneşti".
Din volumul cu acelaşi titlu,
in curs de apariţie la Editura Semne