Cum se prabuseste sistemul public de sanatate, dar banii alocati cresc de la an la an

In aceste conditii se ridica intrebarea de ce nu a crescut si calitatea actului medical in aceeasi proportie in care au crescut si fondurile? De ce nu exista afise in spitale care sa indemne pacientii sa nu ofere "atentii"? De ce se plange mediul privat de situatia "catastrofala" din sanatate cand afacerile lor au crescut de cinci ori in ultimii sase ani, iar patru companii farmaceutice se afla in top 20 al firmelor care au facut afaceri cu statul, valoarea cumulata a contractelor trecand de 100 mil. euro?

Barbu admite ca in ultimii ani a existat o crestere a calitatii serviciilor, dar nu cat ar fi trebuit si aminteste ca unele investitii s-au facut, dar nu toti pacientii au acces la ele. "Spagile", eterna durere a sistemului public de sanatate, nu au fost niciodata transate de catre nicio conducere din Sanatate, iar un pacient care ajunge intr-un spital de stat din Capitala realizeaza ca "atentiile" pentru o operatie la un chirurg ajung si la 3.000 de lei (714 euro), dupa cum spune chiar Barbu. Suma reprezinta dublul salariului mediu net din economie si prima pentru o asigurare privata pe care o platesti timp de doi ani.

"Daca nu dai, mori cu zile", recunoaste chiar Ion Albu, membru al Consiliului de Administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS) din partea Confederatiei Sindicale Nationale Meridian.

Cresteri salariale fara nicio baza de calitate

Din fondurile totale ale CNAS de 15,7 mld. lei (3,7 mil. euro), peste 45% merg catre spitale, procente care nu au variat semnificativ din 2000. In aceste conditii, spitalele au beneficiat in aceeasi masura de cresterea fondurilor alocate sanatatii.

Potrivit unei analize a ZF, cele mai mari cheltuieli ale primelor zece spitale publice din Bucuresti sunt cu personalul, adica 40% din total. Procentul este unul bun, in conditiile in care in tara ponderea poate sa ajunga si la 80%.

"Problema nu este cu cat au crescut salariile, ci ce inseamna acestea in pondere. Este ingrozitor de mult. Daca salariile sunt de 70-80%, ce loc mai este pentru calitate ?" afirma Ion Albu, membru al Consiliului de Administratie al CNAS din partea Confederatiei Sindicale Nationale Meridian.

Intrebat in ce masura s-a implicat CNAS in verificarea calitatii actului medical, Albu a precizat ca institutia nu este politie. "Daca dvs sunteti contabil, faceti si munca medicala? Pentru ca asta face si Casa. Este contabil", mai spune Albu.

Vasile Barbu, reprezentantul pacientilor, afirma ca majorarea fondurilor a mers in salarii, in investitii paraclinice si in medicamente.

"Si celelalte preturi au crescut. Nu putem spune ca viata medicului s-a imbunatatit pentru ca si consumul s-a modificat", spune Vasile Barbu.

Reprezentantii mediului privat sunt de parere insa ca orice majorare ar fi trebuit sa vina pe fondul unor cerinte de calitate. "Au fost cresteri salariale fara nicio baza de calitate. S-au dat medicilor sporuri de stres, de fidelitate fara sa se ceara nimic in schimb. Marirea sumelor ar fi trebuit sa vina cu o cerinta de calitate. Aceasta este meteahna romanilor. Lacrimam ca nu sunt bani la buget, dar nimeni nu intreaba ce facem cu banii pe care ii avem", spune Robert Serban care impreuna cu sotia sa controleaza operatorul Gral Medical. Serban a fost si seful Casei de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti la inceputul anilor 2000.

Reprezentantii CNAS si cei ai Ministerului Sanatatii nu au raspuns pana la inchiderea editiei intrebarilor ZF trimise in cursul zilei de luni.

1.400 de lei brut, salariul de medic rezident

Calitatea actului medical, care ar trebui in primul rand sa inceapa chiar de la medic, nu este cu nimic stimulata de salariile medicilor care se mentin reduse in pofida cresterilor din anii anteriori. Salariul mediu brut al unui medic rezident este de circa 1.400 de lei (333 de euro) in primul an si poate ajunge la 2.500 de lei (595 de euro) in anul 6 sau 7. Dupa zece ani de experienta ca specialist la stat salariul unui medic nu depaseste 2.000 de lei (476 de euro), insa mai poate obtine diverse sporuri si isi poate mari veniturile facand garzi de noapte, potrivit medicilor.

In multe dintre cazuri aceiasi medici care luceaza la stat ofera si consultatii in regim part time unde castiga considerabil mai bine.

Unii actionari ai clinicilor private sunt de parere ca o concurenta a sistemului privat ar putea fi "leacul" si pentru sistemul privat, care intr-o situatie ideala ar putea sa fie fortat sa concureze pentru aceiasi pacienti cu clinicile private.

Chiar si fostii manageri ai spitalelor de stat au inceput sa lucreze la privat.

"In spitalele de stat nu sunt dotari, materiale de lucru, si ajungi sa te deprofesionalizezi, nu ai cu ce lucra. Un spital privat dispune de tehnologii noi, moderne, te ajuta sa te dezvolti profesional", spune Gheorghe Iana, 48 de ani, care din aprilie este si directorul medical al primului centru medical Elim, deschis in Bucuresti in urma unei investitii de 3 mil. euro si specializat in imagistica. Anterior el a fost managerul Spitalului de Urgenta Bucuresti, cel mai mare din Capiatla dupa nivelul chletuielilor anul trecut.

"Lucrez cu jumatate de norma si la Spitalul Universitar, pentru ca fiind profesor am obligatia de a lucra cel putin trei ore pe zi in spital. Daca situatia nu se imbunatateste in sistemul de stat, este posibil sa ma orientez sa lucrez doar in mediul privat", spune Gheorghe Iana.

Ce ar face managerii de la privat daca ar conduce un spital de stat

Doi oameni din sfera de business intrebati de ZF sunt de parere ca ar incepe printr-o analiza a cheltuielilor.

"Control mai strict al achizitiilor, responsabilizarea personalului. O schimbare de sistem care sa reflecte un managament bazat pe evidente si control strict. Trebuie facuta o schimbare de mentalitate", spune Catalin Popa, CEO al Euroclinic Hospital & Medical Centers, companie care opereaza primul spital de mari dimensiuni din Capitala.El adauga ca ar pune afise prin care sa indemne pacientii sa nu ofere spaga.

La randul sau, Robert Serban, seful Gral Medical, afirma ca in ceea ce priveste ponderea cheltuielilor, un nivel de 10-15% pentru medicamente intr-un spital generalist este "bun", in timp ce pentru un institut oncologic ar trebui sa ajun-ga la 20-25%. In ceea ce priveste utilitatile, acestea ar putea sa fie de 3-4% maximum 10% pentru o cladire monobloc.

"Daca un medic ar face o operatie la doua zile atunci ar fi o problema. Ar fi nevoie de minimum 2-4 operatii pe zi", afirma Robert Serban.

De ce nu fac si managerii de la stat aceste lucruri? Serban admite ca sunt si manageri care nu se pricep si nici nu sunt stimulati pentru ca sistemul de evaluare nu pune baza pe pricepere. El explica faptul ca la inceputul unui an un manager isi asuma un anumit buget care poate fi ajustat in noiembrie. Pe de alta parte, nici sistemul nu permite investitii care sa poata aduce economii.

"Sa poti sa umbli la personal este o intreaga chestie in sistemul public. Reduceri de costuri inseamna pe de alta parte investitii, iar managerul nu are fonduri", afirma Serban.
Catalin Popa de la Euroclinic este de parere ca s-ar putea gasi solutii pentru cresterea finantarii cum sunt coplata sau serviciile pentru care clientul plateste.
Vasile Barbu, reprezentantul pacientilor este de parere ca totul ar trebui sa inceapa cu o educare atat a pacientilor cat si a medicilor.
"Ne trebuie in primul rand educatia pentru sanatate: de a preveni si de a ne cunoaste drepturile. Ar trebui sa eliminam aceasta atitudine prin care pe de o parte pacientul este umilit, iar pe de alta parte medicul este imbogatit", este de parere Barbu.
El adauga si ca exista o tendinta in randul medicilor tineri, in special cei cardiologi, de a nu primi "atentii".

Privatii, business de sute de milioane de euro cu statul
Vanzarile de medicamente s-au marit de patru ori in intervalul 2000 - 2009 pana la 1,9 mld. euro, iar circa 70% din aceasta valoare este generata de medicamente gratuite si compensate, adica medicamente suportate de stat intr-un anumit procent. Cele mai mari firme din domeniul farmaceutic care au facut afaceri cu statul sunt Relad, Polisano, Mediplus si Actavis. Cumulat acesta au facut in 2008 afaceri de peste 100 mil. euro cu autoritatile publice.
"Cred ca toata lumea si in mediul privat recunoaste ca a existat o crestere de resurse si de finantare in zona de sanatate. Insa in primul rand intrebarea este daca se finanteaza medicamentul si nu marjele distribuitorilor iar in ultima instanta si ale producatorilor. A doua intrebare este daca banul este suficient in conditiile in care mare parte din populatie nu este acoperita cu servicii medicale. A treia intrebare este de ce scade utilizarea de medicamente generice", spune Dragos Damian, CEO al producatorului Terapia Ranbaxy.
Damian adauga faptul ca farmaceuticele sunt 20% din chletuielile din sanatate in conditiile sunt extrem de reglementate dar pentru restul de 75% din fonduri nu exista control.
"Cred ca in ultima perioada s-au finantat mai mult marjele", este de parere Damian, care apoi adauga ca aceste castiguri sunt de fapt doar pe hartie pentru ca datoriile acumulate ar determina multi jucatori sa renunta la aceste marje pentru finantare.
El mai spune ca 80% din fondurile pentru medicamente merg catre programele nationale, in care sunt incluse produse scumpe care trateaza boli serioase, dar unde sunt foarte putini pacienti.
O alta tendinta remarcata de Damian este ca in ultimii ani a scazut piata de medicamente generice, adica de medicamente ieftine (produse dupa ce au expirat patentele medicamentelor originale), pe fondul cresterii medicamentelor scumpe.
Jucatorii cu cele mai mari rulaje din industria de medicamente sunt distribuitorii ei avand si cea mai mare putere financiara. Majoritatea distribuitorilor de pe piata locala sunt detinuti de oameni de afaceri locali. In prezent unul singur, Montero, a solicitat insolventa.