Romania pierde 3 mld € anual din subventiile necontorizate pentru agricultori si din piata neagra a alimentelor

Exportam vaci, dar apoi platim peste 30 de milioane de euro pe carnea de vita din import, iar pentru a avea un miel pe masa de Paste trebuie sa apelam la abatoarele din Bulgaria. Lanturile de hipermarketuri prefera rosiile din Turcia, in timp ce produsele locale se strica pe ta­rabele din piete, pentru ca agricultorii nu au linii de sor­tare si ambalare, iar producatorii de cereale isi vand marfa la negru la preturi foarte mici din lipsa de spatii de depozitare. Lucrata in "photoshop", imaginea agriculturii romanesti poate fi corectata in cateva clipe, dar in realitate ne trebuie cel putin 10 ani pentru ca 60% din produsele pe care le consumam sa fie romanesti.
Strategia pe termen mediu si lung a sectorului agricol trebuie sa cuprinda comasarea terenurilor, investitii masive in productia agricola si cea zootehnica si mai ales in valorificarea acestora pentru ca rezultatul, cel asteptat de intreaga eco­no­mie, sa se vada in cresterea Produsului Intern Brut (PIB). Primul segment, cel al terenurilor agri­cole, a fost trecut deja pe lista de prioritati a mi­nistrului agriculturii. "Pentru rentabilizarea agri­culturii este mai importanta comasarea exploatarii decat a proprietatii. In primul rand vrem sa incu­rajam darea in arenda pe termen lung a tere­nurilor, asa cum se practica in multe tari europene si ne gandim sa subventionam costurile de inre­gistrare a terenurilor in cartea funciara in cazul schim­burilor de teren sau al tranzactiilor funciare in scopul comasarii", a declarat pentru ZF Mihail Dumitru, ministrul agriculturii. Mai mult de atat, auto­ritatile vor sa incurajeze asocierea in pro­ductia agricola si reorganizarea teritoriului la nivel comunal pentru regruparea parcelelor in loturi compacte cu sustinere de catre stat a costurilor de organizare. O schema de ajutor de stat care sa sprijine cumpararea de teren in scopul comasarii sau chiar vanzarea terenurilor aflate in proprie­tatea statului pentru marirea dimensiunii fermelor fa­miliale sunt alte masuri luate de autoritati pentru ca terenul agricol sa devina rentabil.

Se cern agricultorii
In ultimii ani, mai multi antreprenori au anticipat potentialul mare al agriculturii si au inceput sa investeasca in agricultura, acestora alaturandu-li-se companii straine care nu au mai cumparat teren in interes speculativ, cum se intampla in urma cu 10-15 ani, ci pentru a infiinta culturi agricole.
"In ultimii cinci-sase ani, calitatea productiei agricole s-a imbunatatit. Deja au inceput sa fie agricultori mai mari, ceea ce e bine pentru produc­tie. Mai mult, o parte dintre agri­cultori sunt mult mai atenti la cerintele proce­satorilor. Trebuie pom­pati insa in continuare bani in agricultura pana cand nu va mai ramane un metru de teren agri­col necultivat", este de parere Constantin Boromiz, presedintele si unul dintre cei cinci actio­nari ai grupului de panificatie Boromir din Ram­nicul Valcea, care in 2008 a rulat afaceri de aproa­pe 150 mil. euro. Una dintre masurile pe care statul trebuie sa le ia, dupa parerea lui Boromiz, este acordarea creditelor cu dobanda mica strict pen­tru centralizarea pamanturilor care de­mon­streaza ca vor folosi banii in scop agricol. Si re­gle­mentarea legii mostenirii, in sensul ca pa­mantul sa nu mai fie impartit intre cinci moste­nitori, este o varianta data de omul de afaceri.
In acest moment, trei sferturi din terenul agricol este lucrat de gospodarii cu o medie de 3 hectare de teren pe gospodarie si doar un sfert de fer­me mari care detin mii sau zeci de mii de hec­tare. Acesta este si motivul pentru care mare parte din productie se tranzactioneaza la negru, micii agricultori, decapitalizati, preferand sa o vanda imediat ce au recoltat, direct de pe camp.
"Pentru a stimula consumul si a diminua piata neagra ar trebui diminuat TVA-ul la produsele din intreg lantul industriei alimentare la 5%, atat la lapte, carne, panificatie, cat si la fructe, castraveti sau loboda. Pe agricultorul roman il sperie TVA-ul de 19% si atunci prefera sa nu mai produca sau sa nu declare ce produce. Garantat veniturile vor creste daca evaziunea va scadea, va creste baza de impozitare si vor scadea si preturile, ceea ce va determina o crestere a consumului. Pare o idee perimata, dar statul trebuie sa isi asume acest risc", crede Boromiz. In timp ce fermierii cer in continuare subventii, ministrul agriculturii spune ca statul nu trebuie sa investeasca decat in infrastructura publica si sa intervina doar acolo unde este o nevoie reala de dezvoltare sau unde exista un esec al pietei. "La noi, nivelul de competitivitate mai trebuie sa creasca, dar cred ca sunt sectoare unde se poate functiona cu nivelul subventiilor actuale", afirma Dumitru, care sustine ca in domeniul agro-alimentar statul poate interveni numai in sistemele publice de infra­structura care sa faciliteze atragerea si dezvoltarea sectorului agro-alimentar. Spre exemplu, statul trebuie sa pompeze bani in infrastructura mare de management al apei (irigatii, desecari, protectia impotriva inundatiilor, drumuri agricole si forestiere). Trebuie dezvoltata si infrastructura de cercetare agricola si de control (laboratoare de control, testare etc.), in timp ce sectorul privat trebuie sa investeasca in agricultura si in sectorul de procesare, pentru ca "agricultura nu inseamna doar productie de cereale", dupa cum spune Stefan Poienaru, administratorul Agrofam Holding din Fetesti, unul dintre cei mai importanti jucatori agricoli dupa cifra de afaceri si suprafata de teren exploatata.

Suntem departe de restul Europei
"Nu ar trebui sa exportam grau, ci sa facem fabrici de prelucrare. Este la moda bio-com­bus­tibilul. Trebuie stimulati financiar cei care in­vestesc in domeniu, in energie verde, in fabrici de bioetanol sau biodiesel. Asta duce la dinamizarea pietei. In prezent, cand recoltam, in iulie-august ofer­ta mare se suprapune peste cererea mica, ceea ce duce la un pret denaturat. Daca am avea 10 fabrici, cum a facut Ioan Niculae, am vinde doua milioane jumatate de tone de porumb cu randa­mente superioare si costuri mai bune. De ase­menea, nu am mai vinde floarea-soarelui si rapita, ci biocombustibil."
Romania are probleme si la capitolul zo­oteh­nie, anual apeland la importuri masive de carne de pui, porc sau vita. Secretarul de stat din cadrul Ministerului Agriculturii, Adrian Radulescu, a anuntat ca tara ar putea incepe sa exporte carne de porc din aceasta vara, dupa ce Comunitatea Europeana i-a interzis timp de peste trei ani acest lucru din cauza depistarii unor focare de pesta porcina.
"Trebuie sa valorificam zooteh­nia, dar nu neaparat prin mari, complexe industriale, ci prin par­teneriate cu locuitorii satelor", spune Poienaru. Acelasi lucru se intampla si la legume si fructe unde producatorii nu au unde sa vanda marfa.
"Din Turcia vin 10 tiruri cu rosii in per­ma­nen­ta, acesta este motivul pentru care hiper­marketurile aleg ca furnizori companiile turcesti si nu pe cele romanesti. Noi nu putem furniza cantitati atat de mari pentru ca nu avem depozite, nu avem unde sa ambalam produsele", com­ple­teaza Poienaru, care spune ca trebuie recon­siderata ideea de "magazin de proximi­ta­te", daca fabricutele pe care trebuie sa se puna accent ar incepe sa produca mult si ieftin. "Daca am respecta toate aceste masuri, in 10 ani vom avea pe masa circa 60% produse romanesti", concluzioneaza Stefan Poienaru.

Costuri mari, productie mica
Lipsa actuala a necesarului de materie prima pentru produsele alimentare obtureaza insa canalul de comunicare dintre producatori si procesatorii locali. "Deocamdata nu reusim sa producem pe plan local necesarul de materie prima pentru procesare", declara Radu Timis, presedintele si actionarul CrisTim, producator de mezeluri cu o cifra de afaceri de peste 90 mil. euro doar din businessul de mezeluri. In acest moment, pro­ducatorii de mezeluri importa 70% din ma­teria prima necesara productiei, iar CrisTim 90%.
Acest fenomen este determinat de decalajul tehnologic dintre Romania si tarile din Vest, dar si de diferentele dintre subventiile acordate altor state europene si cele acordate fermierilor romani, potrivit companiilor din domeniu.
"Cum poti sa te bati cu pietele europene cand cumperi marfa mai scumpa decat in Uniunea Eu­ro­peana? Statul ar putea ajuta agricultorii si chiar si producatorii daca ar crea o bursa a cerealelor, in care sa cumpere intreaga productie si apoi sa mentina constant pretul cerealelor tot timpul anului. Acum, preturile la cereale sunt foarte ieftine in toamna si foarte scumpe in primavara. Daca un agricultor cumpara cereale cu 0,4 lei/kg si le vinde ulterior cu 0,3 lei/kg, nu mai poate face nici profit, nici nu mai poate reincepe productia in anul urmator", exemplifica Timis doar una dintre problemele din agricultura

Marfa nedeclarata, frana productivitatii
"Relansarea nu se poate face fara investitii con­crete, fara credite cu dobanzi reduse si infuzie de capital serios", este de parere Culita Tarata ca­re administreaza circa 60.000 de hectare de te­ren agricol prin intermediul companiei TCE 3 Brazi. Un ajutor real, spu­ne el este taxarea inversa a TVA, care ar mic­so­ra semnificativ piata la negru. Tranzactiile pro­duselor agricole fara declaratii la stat este unul din­tre motivele pentru care Romania ocupa ulti­me­le locuri in ceea ce priveste volumele pro­duse. In 2009, de exemplu, Romania apare ca avand o pro­ductie medie de grau de 2,3 tone/ha, in timp ce Franta, Germania si Marea Britanie au recoltat in­tre 7 si 8 tone/ha. Marii fermieri romani reu­sesc sa scoata la hectar si sase tone de grau, mult peste me­dia statelor din Europa ca Spania, Ungaria, Bulgaria sau Italia, in timp ce micii agricultori re­usesc sa produca doua-trei tone la hectar. Cu toa­te acestea, lipsa decla­ratiilor din par­tea per­soa­ne­lor fizice care produc cereale, de tea­ma im­po­zi­tarii, scade productia medie anuntata la hectar.

Cat avem si pe ce cheltuim?

Gradul de utilizare a sumelor alocate de UE pana in ianuarie 2010

8,8 mld. euro - a alocat Uniunea Europeneana Romaniei pentru dezvoltare rurala din 2007 pana in 2013
1,5 mld. euro - cea mai mare suma destinata renovarii si modernizarii satelor

13,5% - a fost absorbtia banilor pe masura de modernizare a exploatatiilor agricole pentru care sunt puse la bataie 884 de milioane de euro
977 mil euro - este suma pentru procesare si industria alimentara pe care fermierii o pot primi

6 mil. euro - au fost pana acum investiti de tineri pentru crearea de noi ferme dintr-un total de 337 de milioane de euro.
534 mil. euro - este suma alocata turismului in mediul rural, atrasa pana acum in proportie de 0,16%.
Sursa: APDR

Ce propun oamenii de afaceri?

Masuri de relansare a agriculturii

• comasarea exploatarii mai mult decat cea a proprietatii, darea in arenda pe termen lung a terenurilor
• asocierea in productia agricola si reorganizarea teritoriului la nivel comunal pentru crearea loturilor compacte
• pomparea banilor in scopul diminuarii suprafetelor de teren agricol nelucrate
• legea mostenirii care sa interzica impartirea terenului intre mostenitori
• credite agricole cu dobanda preferentiala
• diminuarea TVA la 5% pentru produsele de pe intreg lantul industriei alimentare sau taxarea inversa.
• stimularea financiara a jucatorilor care investesc in procesare
• crearea de parteneriate intre sateni si marile complexuri zootehnice
• crearea unei burse a cerealelor care sa mentina constant pretul produselor pe tot parcursul anului

In agricultura s-au investit miliarde de euro in ultimii ani, dar rezultatele se lasa asteptate, efectele injectiei de capital nefiind cunoscute inca.

Strategia pe termen mediu si lung a sectorului agricol trebuie sa cuprinda comasarea terenurilor, investitii masive in productia agricola si cea zootehnica si mai ales in valorificarea acestora pentru ca rezultatul, cel asteptat de intreaga econo­mie, sa se vada in cresterea PIB-ului.

In prezent, trei sferturi din terenul agricol este lucrat de gospodarii cu o medie
de 3 hectare de teren pe gospodarie si doar un sfert de fer­me mari care detin mii sau zeci de mii de hec­tare. Acesta este si motivul pentru care mare parte din productie se tranzactioneaza la negru, micii agricultori, decapitalizati, preferand sa o vanda imediat ce au recoltat, direct de pe camp.