Dictatorii pietelor financiare

Criza bugetara din Grecia si temerile privind datoriile Spaniei, Portugaliei sau ale Irlandei demonstreaza inca odata ca atat investitorii, cat si autoritatile din statele dezvoltate nu au reusit sa invete nimic din criza financiara care a pornit din Statele Unite incepand din 2007, iar pietele financiare internationale raman in continuare sub o adevarata dictatura a agentiilor de rating.
Inainte de 2007 bancile de investitii americane au vandut investitorilor, de la orasele din Norvegia pana la fondul de investitii al Universitatii Harvard, hartii de valoare garantate cu ipoteci, fluturandu-le pe sub nas patalamaua de "investment grade" primita de la agentiile de rating. Iar multe dintre aceste hartii, etichetate drept cele mai sigure investitii posibile au ajuns sa nu mai valoreze nimic dupa doi-trei ani.
La fel, pana in 2009 Grecia s-a imprumutat de pe pietele internationale la dobanzi rezonabile, tot bancile de investitii reusind sa vanda bondurile grecesti cu eticheta de "investment grade" primita de la agentiile de rating. Nu mai devreme de inceputul anului trecut Grecia detinea ratingul A+ (A plus), cu sase trepte mai mare decat in prezent, desi datoria publica era tot peste 100% din PIB.
Ce are in comun criza financiara din SUA din 2007-2009 si criza Greciei de acum? Investitorii de pe pietele internationale au renuntat de ceva vreme sa mai gandeasca cu propriul cap si s-au multumit sa inghita nemestecat ce le spun agentiile de rating. Acestea din urma au ajuns atat de importante in cadrul sistemului financiar international incat au ajuns sa inlocuiasca practic pietele, unde pretul este dictat de cerere si oferta, cu un sistem asemanator economiei planificate in care preturile activelor financiare sau cat de mult se poata imprumuta o tara este dictat de decizia unui analist dintr-un birou din Londra sau New York.
Nu mai devreme de saptamana trecuta Banca Centrala Europeana a fost nevoita sa isi modifice propriile reguli - bazate pe opiniile agentiilor de rating - pentru a putea accepta ca garantie bondurile grecesti. Acestea devenisera peste noapte nepotrivite ca garantie din cauza modificarii ratingului, o opinie a unei agentii de rating si care pana la urma poate fi eronata daca nu chiar subiectiva.
Desi a facut cativa pasi gresiti in tot acest timp, de la raportarea unor deficite bugetare mai mici decat cele reale pana la esecul de a ajusta cheltuielile publice, situatia Greciei nu s-a inrautatit peste noapte, asa cum pare sa arate scaderea ratingului cu trei trepte pe 27 aprilie, care a produs cresterea costurilor de finantare ale Greciei pana la aproape 30% la scadenta de doi ani.
"Deja nu este doar sentimentul pietei, acum o agentie de rating de top a retrogradat bondurile Greciei la categoria junk," explica saptamana trecuta pentru Bloomberg Padhraic Garvey, strategist la ING Groep, cresterea costurilor de finantare a Greciei. Practic, desi investitorii aveau indoieli de ceva timp privind capacitatea Greciei de a-si plati datoriile, au "dormit linistiti" atat timp cat ratingul era bun si au realizat ca Grecia chiar are probleme doar dupa ce au auzit asta din gura agentiei de rating.
Daca agentiile de rating nu ar fi existat, iar investitorii ar fi fost obisnuiti sa gandeasca cu propria minte, niciuna dintre cele doua crize din ultimii trei ani nu ar fi avut probabil o amploare atat de mare. Bancile si fondurile de investitii nu ar fi cumparat in toti acesti ani o cantitate atat de mare de de hartii pe care nu le intelegeau si care au capatat ulterior denumirea de "active toxice", iar Grecia nu ar fi ajuns la o datorie publica de 115% din PIB, pentru ca in lipsa unui rating, cel putin unii investitori si-ar fi pus mult mai devreme problema daca Grecia va putea sa isi plateasca datoriile atunci cand acestea reprezentau 50, 70 sau 90% din PIB, iar aceasta nu ar fi ajuns la situatia actuala.