ATELIER/ Institutul Blecher

Autor: Claudiu Komartin 12.05.2010
In septembrie 2009 s-au implinit o sută de ani de la naşterea lui Max Blecher. Cu excepţia câtorva reviste culturale care continuă să se menţină la inălţime (in special "Observator cultural"), n-am auzit vorbindu-se prea mult despre ceea ce ar fi trebuit să fie e o aniversare importantă pentru literatura română.
In plus, contextul dezastruos al unei "scene literare" bucureştene ce părea in moarte clinică şi constatarea destul de tristă că mulţi dintre tinerii mei colegi (in care cred) nici nu auziseră de Blecher, ce să mai vorbim despre superbele sale cărţi, m-au convins să pornesc o serie de intâlniri şi lecturi-atelier unde să citească, in tandem, câte un autor confirmat (dintre cei incă tineri, dar activi după 2000) şi un june aflat incă la inceput (de obicei, nedebutat in volum).
Păstrez, desigur, in minte perioada extraordinară a anilor 2002-2004 (după 2005 a venit, inevitabil, declinul), cu lucrurile foarte importante pentru noi, cei pe atunci foarte tineri, care s-au intâmplat in cenaclul "Euridice" condus de către Marin Mincu. Cenaclul "Euridice" a existat cât a existat Marin Mincu, găzduit in ultima perioadă de Biblioteca Metropolitană Bucureşti, insă ajunsese doar o rămăşiţă a cenaclului exploziv in care, de-a lungul a trei ani, ceea ce avea să fie numit Generaţia 2000 s-a manifestat cu ce avea mai bun, in compania unor scriitori consacraţi, care n-au fost mai niciodată cruţaţi de "lupii tineri" incurajaţi cu răutatea sa specifică de către criticul-protector.
Pentru a ne aminti de un scriitor exemplar (şi, mai ales, pentru ca aceia care incă nu l-au citit să o facă!), am numit această serie de intâlniri (la care mă gândeam de mai bine de o jumătate de an) Institutul Blecher. Prima ediţie a avut loc duminică, 20 septembrie 2009, şi i-a avut ca invitaţi pe Dan Coman şi Sorin Despot. Au urmat, in săptămânile următoare, alte şapte ediţii, in care publicul - tot mai numeros, mai implicat şi mai dornic să comenteze ceea ce s-a citit - i-a putut auzi pe Vasile Leac şi Mihai Duţescu, pe Vasile Ernu şi Ilieş Gorzo, pe Dumitru Bădiţa şi Andrei Ruse, pe Adela Greceanu şi Adrian Diniş, pe Ştefan Manasia şi Gabriela Toma, Mugur Grosu şi Stoian G. Bogdan, Cosmin Perţa şi Moni Stănilă. Intâlnirile au fost găzduite de Dharma Bar, str. Blănari, nr. 9, nu departe de un alt loc cu o frumoasă istorie pentru scriitorii de după 2000 (şi nu numai): Club A, unde Răzvan Ţupa şi-a ţinut "Poeticile cotidianului" (care există şi astăzi, deşi imi vine greu să intuiesc spre ce le va orienta Ţupa in viitor) intre 2005 şi 2010.
Din februarie 2010, noua gazdă a intâlnirilor de la "Blecher" a devenit Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor din România, organizaţie care a venit, prin vocea lui Gabriel Chifu, cu propunerea de a primi in celebra incăpere, pentru prima oară, un desant de scriitori care nu fac parte din USR. Ceea ce, fireşte, nu a rămas netrecut cu vederea de unii membri, care ar fi preferat starea de letargie şi dolce far niente cu care establishmentul ne-a obişnuit in ultimii ani.

Până acum, prin cele nouăsprezece ediţii ale sale, Institutul Blecher (cu o arhivă pe care o actualizez după fiecare "rundă" şi care poate fi găsită la adresa de internet institutulblecher.blogspot.com) a devenit locul in care cei mai tineri poeţi şi prozatori işi pot verifica ultimele producţii şi unde, pentru prima dată, scriitorii debutaţi la sfârşitul anilor '90 şi inceputul anilor 2000 se supun unei probe dificile - nu mai sunt ei ultimii veniţi, iar poziţia pe care o ocupă este, din punctul de vedere al celor nedebutaţi, una centrală, aşa incât nu mai pot fi invocate argumentele (dar nici acuzele) vehiculate frecvent in prima parte a deceniului. In plus, pe lângă (incă) tinerii "douămiişti" (Radu Vancu, Ioana Bogdan, Teodor Dună, Augustin Cupşa, Marin Mălaicu Hondrari, Gabriel Daliş, Alexandru Potcoavă, Felix Nicolau, Silviu Gherman, Aurelia Borzin) şi scriitorii incă nedebutaţi (Andrei Dosa, Livia Ştefan, Ioana Miron, Aura Maru), au inceput să citească la Blecher scriitori din cam toate generaţiile, care nu se sfiesc să-şi arunce in joc literatura, pe care să o supună unei probe deloc de neglijat: au citit la Institut Radu Aldulescu şi Ionel Ciupureanu, Octavian Soviany şi Ioan Pintea, vor citi Constantin Abăluţă şi Nichita Danilov, aşa că nu poate spune nimeni că intâlnirile de la Uniune, sub semnul lui Blecher, sunt o intâmplare doar pentru scriitorii cei mai tineri şi mai dornici de afirmare.