MISTERELE CUVINTELOR/ Copiator sau xerox? Aceasta e dilema…

Autor: Alexandru Ciolan 12.05.2010

In prima jumătate a secolului XX, multiplicarea documentelor se făcea cu ajutorul mimeografului: se dactilografia, fără panglică, textul pe o matriţă folosită apoi la imprimarea cu cerneală pe hârtie obişnuită.
Era o modalitate ieftină de tipărire in tiraje mici, dar avea dezavantajul că nu reproducea decât text, nu şi imagini. Marele salt inainte spre apariţia reprografiei (cuvânt-valiză format in engleză, prin 1960, din repro(duction) + (photo)graphy pentru a desemna totalitatea tehnicilor de multiplicare a documentelor) l-a reprezentat aplicarea efectului fotoelectric (emisia de electroni sub acţiunea luminii).
Drumul a fost deschis de experimentele unui fizician bulgar, Gheorghi Nadjakov (1896-1981), care, prin 1937, a observat că, plasate intr-un câmp electric şi luminate, unele materiale rău conducătoare de electricitate (numite dielectrice) se polarizează electric şi că polarizarea se păstrează pe intuneric. Un fizician american, Chester Carlson (1906-1968), funcţionar la Biroul american de patente, obligat să alerge incontinuu pentru a face nenumărate copii după nenumărate documente, şi-a propus să găsească o soluţie comodă (era, nefericitul, bolnav de artrită) pentru realizarea copiilor.
Şi-a transformat, prin urmare, bucătăria in laborator şi a continuat experimentele in domeniul fotoconductivităţii. In 1938 a patentat electrofotografia. Era, insă, prea devreme… Firmele vremii se mulţumeau cu copii la indigo sau mimeografice. Intre 1939 şi 1944, se spune, douăzeci de mari companii, printre care IBM şi General Electric, l-au dat pe uşă afară ori de câte ori le prezenta descoperirea - invenţia lui nu era cerută de piaţă. Abia in 1944 a fost băgat in seamă de o organizaţie nonprofit care, intuind potenţialul invenţiei, i-a incurajat cercetările.
In 1947, Haloid, o firmă de buzunar producătoare de hârtie fotografică, s-a arătat interesată de producerea unei maşini de electrofotografiat documente. Simţind că procedeul avea un nume prea complicat pentru memoria oamenilor de afaceri cărora li se adresa noul aparat, Haloid a consultat un specialist in limbi clasice care să propună un nume mai potrivit. Aşa s-a născut, prin 1948, termenul xerografie (din gr. xeros "uscat" şi graphia "scriere", deci: "scriere uscată", pentru a o deosebi de scrierea "udă" care se folosea de cerneală pentru obţinerea copiilor).
Firma Haloid a inregistrat numele, a creat prima "maşină xerox" şi s-a rebotezat "Xerox Company". Succesul a fost fulgerător. Maşina de fotocopiat a fost identificată cu marca inregistrată Xerox, care a devenit nume comun. In zadar s-a străduit firma, care creştea tot mai mult şi se temea să nu fie identificată cu un singur produs al ei, să impiedice, prin costisitoare campanii mediatice, folosirea mărcii Xerox ca nume generic pentru aparatul de xerografiat.
In română, in pofida campaniei publicitare de după 1990, avem substantivul neutru xerox, care desemnează şi aparatul de copiat ("dolari traşi la xerox", R.l. 7 VIII 93 p. 1), şi copia ("Imi tragi un xerox", 7 seri 22 / 99 p. 16) şi care intră in componenţa sintagmei a trage la xerox ("să tragă la xerox pagini de carte sau de revistă", Sc. 8 X 78 p. 4). Şi avem şi verbul a xeroxa ("Oamenii aceştia formidabili care ne «xeroxează» cărţile", R.lit. 14 X 82 p. 4), care a căpătat chiar sensul figurat "a copia" ("Este interesant de văzut dacă exemplul va fi urmat şi de către români, care se grăbesc a xeroxa mai toate modelele", Evenimentul 16 III 02).
Spre satisfacţia firmei Xerox, româna are insă la indemână şi verbul a xerografia ("Mai multe cărţi pe care el credea că le deţine in exclusivitate s...t xerografiindu-le «subversiv» inainte de 1989", Lit. 32-34 / 95 p. 2) şi substantivul xerocopie ("După un proces-fulger, 14 apartamente şi un teren din Braşov, făcute cadou unei moarte pe baza xerocopiei unui contract măsluit", G. 27 VII 06 p. 15), ambele, insă, mult mai rare in limbajul colocvial decât xerox şi a xeroxa.
Aparatul de multiplicat mai este numit şi fotocopiator, substantiv format după fr. photocopieur ("achiziţii de echipamente IT şi de comunicaţii, respectiv computer, laptop, fotocopiator...", Adev. 21 VIII 08), şi fotocopier, din engl. photocopier ("firma japoneză Canon a creat un fotocopier in culori, dotat cu scanner şi laser.", Fl. 10 II 89 p. 21), dar şi, abreviat, copiator ("cele mai noi modele de: copiatoare de birou...", R.l. 30-31 V 92 p. 8).
Nu putem incheia aceste rânduri fără a evidenţia originea modestă a copiatorului: marile firme i-au refuzat venirea pe lume pentru că nu i-au inţeles utilitatea, iar părinţii comerciali sunt o fundaţie nonprofit şi o microintreprindere care a crescut tocmai datorită lui - ceea ce contrazice aserţiunea că inovaţia este apanajul exclusiv al firmelor mari, care având putere financiară pot incuraja cercetarea.
Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi in ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregătire la Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-romană al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Făramiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi.