MISTERELE CUVINTELOR/ Copiator sau xerox? Aceasta e dilema…
Autor:
Alexandru Ciolan
12.05.2010
In prima jumătate a
secolului XX, multiplicarea documentelor se făcea cu ajutorul
mimeografului: se dactilografia, fără panglică, textul pe o matriţă
folosită apoi la imprimarea cu cerneală pe hârtie
obişnuită.
Era o modalitate
ieftină de tipărire in tiraje mici, dar avea dezavantajul că nu
reproducea decât text, nu şi imagini. Marele salt inainte spre
apariţia reprografiei (cuvânt-valiză format in engleză, prin
1960, din repro(duction) + (photo)graphy pentru a
desemna totalitatea tehnicilor de multiplicare a documentelor) l-a
reprezentat aplicarea efectului fotoelectric (emisia de electroni
sub acţiunea luminii).
Drumul a fost
deschis de experimentele unui fizician bulgar, Gheorghi Nadjakov
(1896-1981), care, prin 1937, a observat că, plasate intr-un câmp
electric şi luminate, unele materiale rău conducătoare de
electricitate (numite dielectrice) se polarizează electric şi că
polarizarea se păstrează pe intuneric. Un fizician american,
Chester Carlson (1906-1968), funcţionar la Biroul american de
patente, obligat să alerge incontinuu pentru a face nenumărate
copii după nenumărate documente, şi-a propus să găsească o soluţie
comodă (era, nefericitul, bolnav de artrită) pentru realizarea
copiilor.
Şi-a transformat,
prin urmare, bucătăria in laborator şi a continuat experimentele in
domeniul fotoconductivităţii. In 1938 a patentat electrofotografia.
Era, insă, prea devreme… Firmele vremii se mulţumeau cu copii la
indigo sau mimeografice. Intre 1939 şi 1944, se spune, douăzeci de
mari companii, printre care IBM şi General Electric, l-au dat pe
uşă afară ori de câte ori le prezenta descoperirea - invenţia lui
nu era cerută de piaţă. Abia in 1944 a fost băgat in seamă de o
organizaţie nonprofit care, intuind potenţialul invenţiei, i-a
incurajat cercetările.
In 1947, Haloid, o
firmă de buzunar producătoare de hârtie fotografică, s-a arătat
interesată de producerea unei maşini de electrofotografiat
documente. Simţind că procedeul avea un nume prea complicat pentru
memoria oamenilor de afaceri cărora li se adresa noul aparat,
Haloid a consultat un specialist in limbi clasice care să propună
un nume mai potrivit. Aşa s-a născut, prin 1948, termenul
xerografie (din gr. xeros "uscat" şi graphia
"scriere", deci: "scriere uscată", pentru a o deosebi de scrierea
"udă" care se folosea de cerneală pentru obţinerea
copiilor).
Firma Haloid a
inregistrat numele, a creat prima "maşină xerox" şi s-a rebotezat
"Xerox Company". Succesul a fost fulgerător. Maşina de fotocopiat a
fost identificată cu marca inregistrată Xerox, care a devenit nume
comun. In zadar s-a străduit firma, care creştea tot mai mult şi se
temea să nu fie identificată cu un singur produs al ei, să
impiedice, prin costisitoare campanii mediatice, folosirea mărcii
Xerox ca nume generic pentru aparatul de xerografiat.
In română, in
pofida campaniei publicitare de după 1990, avem substantivul neutru
xerox, care desemnează şi aparatul de copiat ("dolari traşi
la xerox", R.l. 7 VIII 93 p. 1), şi copia ("Imi tragi un
xerox", 7 seri 22 / 99 p. 16) şi care intră in componenţa sintagmei
a trage la xerox ("să tragă la xerox pagini de carte
sau de revistă", Sc. 8 X 78 p. 4). Şi avem şi verbul a
xeroxa ("Oamenii aceştia formidabili care ne «xeroxează»
cărţile", R.lit. 14 X 82 p. 4), care a căpătat chiar sensul figurat
"a copia" ("Este interesant de văzut dacă exemplul va fi urmat şi
de către români, care se grăbesc a xeroxa mai toate modelele",
Evenimentul 16 III 02).
Spre satisfacţia
firmei Xerox, româna are insă la indemână şi verbul a
xerografia ("Mai multe cărţi pe care el credea că le deţine in
exclusivitate s...t xerografiindu-le «subversiv» inainte de
1989", Lit. 32-34 / 95 p. 2) şi substantivul xerocopie
("După un proces-fulger, 14 apartamente şi un teren din Braşov,
făcute cadou unei moarte pe baza xerocopiei unui contract măsluit",
G. 27 VII 06 p. 15), ambele, insă, mult mai rare in limbajul
colocvial decât xerox şi a xeroxa.
Aparatul de
multiplicat mai este numit şi fotocopiator, substantiv
format după fr. photocopieur ("achiziţii de echipamente IT
şi de comunicaţii, respectiv computer, laptop, fotocopiator...",
Adev. 21 VIII 08), şi fotocopier, din engl.
photocopier ("firma japoneză Canon a creat un
fotocopier in culori, dotat cu scanner şi laser.", Fl. 10 II
89 p. 21), dar şi, abreviat, copiator ("cele mai noi modele
de: copiatoare de birou...", R.l. 30-31 V 92 p.
8).
Nu putem incheia
aceste rânduri fără a evidenţia originea modestă a copiatorului:
marile firme i-au refuzat venirea pe lume pentru că nu i-au inţeles
utilitatea, iar părinţii comerciali sunt o fundaţie nonprofit şi o
microintreprindere care a crescut tocmai datorită lui - ceea ce
contrazice aserţiunea că inovaţia este apanajul exclusiv al
firmelor mari, care având putere financiară pot incuraja
cercetarea.
Exemplificări şi
datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi
găsi in ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente),
aflat in pregătire la Editura Logos.
ALEXANDRU
CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de
spaniolă-romană al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist
(Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi
redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la
Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991),
editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi
publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia.
Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela
Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Făramiţă Lambru, Dire
Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă
nepoţi.