IASII LUI CRETU/ „Nu poţi să ajungi la esenţa lucrurilor fără a nu fi pedepsit”
Autor:
Cretu Bogdan
12.05.2010
Pe Nichita Danilov cam toată
lumea il ia drept poet şi, de câţiva ani, drept romanicer harnic
(doar ce i-a apărut, de sub teascurile Editurii Polirom, un nou
roman, Ambasadorul invizibil, pe care il cred cel mai bun
din intreaga serie inaugurată in 2004).
Şi totuşi, eu unul il citesc de
ani de zile şi in pagina de opinii a "Ziarului de Iaşi", aşa că nu
am ocolit, când mi-a picat in mână, o culegere de eseuri, articole,
portrete literare, intitulată, enigmatic-jucăuş, Capete de
rând. Cum insăşi compoziţia cărţii este eteroclită, am să sar
senin de la una la alta, sperând să pot aproxima măcar variaţia ce
impune un ritm alert lecturii.
Să remarc, mai intâi, că e un lucru
firesc ca un poet care are conştiinţa vocaţiei sale să fie
preocupat de domeniul său; unii o fac implicit, chiar in poezia
scrisă, alţii se exprimă explicit, imbrăcând straie, nu neapărat
impecabile, de critic. Cine a citit Apocalipsa de carton ori
Urechea de cârpă ştie la ce să se aştepte; cine nu, se poate
lămuri parcurgând culegerea de eseuri.
Autorul Arlechinilor la
marginea câmpului nu are ambiţia de a-şi supune imaginaţia
rigorilor strâmte ale criticii propriu-zise, cu toate că nu-i
lipsesc flerul şi nici măcar disponibilitatea de a lua act de tot
ce se petrece pe scena literaturii contemporane. Mai curând
schiţează, pornind de la autori actuali, o galerie de portrete,
deturnând exerciţiul speculativ, analitic, către zona ficţiunii.
Aceasta este formula cea mai potrivită eseisticii lui Nichita
Danilov: el scrie ficţiuni critice sau, ca să reiau o sintagmă
care-mi face cu ochiul, "critificţiuni". Cu alte cuvinte, el
ţinteşte să aproximeze scriitorul din spatele textului: nu pe acela
empiric, ci acea instanţă creatoare pe care opera şi-o
construieşte, conform unor celebre teorii. Dan Sociu, Constantin
Acosmei, fraţii Vakulovski, dintre tineri, O. Nimigean şi Aurel
Ştefanachi, Emil Brumaru şi Daniel Corbu, Matei Călinescu şi Noemi
Bomher, Mihai Ursachi şi Varujan Vosganian (cuplările imi aparţin
şi se doresc arbitrare), Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu, Ioanid
Romanescu, Nichita Stănescu şi atâţia alţii devin personaje
pestriţe, fiecare cu ticurile, gesturile ori atitudinile
caracteristice.
Tocmai apropiind textul exegetic
de proză autorul reuşeşte să surprindă optim ceea ce, de fapt,
reprezintă nota distinctă a fiecărui scriitor in parte. Uneori
crochiul este executat "in manieră uşor suprarealistă", cum se
intâmplă in cazul pictorului Val Gheorghiu, iar atunci textul nu
mai face nici un efort să se păstreze in limitele scrobite ale
eseisticii curente. Alteori ironia cordială ii slujeşte ca mijloc
elegant de a da in vileag câte ceva din temperamentul, desluşit in
scriitură, al celui luat in cătare. Iată, de pildă, surprins ceva
din histrionismul retractil, protocolar, niţel timid, dar tuşant
când e cazul, asumat obligatoriu cu umor, al lui Florin Faifer:
"Inainte de a ieşi pe uşă, totuşi dl. Faifer avu tăria să poarte cu
sine următorul dialog: «Poftiţi, vă rog». «După dumneavoastră».
«Nu, după dumneavoastră». «Insist». «Nu insistaţi: treceţi
dumneavoastră mai intâi şi apoi voi trece eu. Aşa se cade». «Dar
dumneavoastră sunteţi totuşi mai in vârstă!». «Dar, apropo,
dumneavoastră ce vârstă imi daţi?». «Dar hai, ieşiţi odată,
domnule!» «Pardon, nu domnule, ci domnilor. Suntem doar doi!»".
Personajul e, după cum se vede, gata, coborât parcă dintr-o proză
cu iz fantastic a lui Danilov, apt să se dedubleze instantaneu,
asemenea lui Bikinski din romanul său Tălpi.
In afara acestor cuceritoare
exerciţii ce imbină ironia, graţia, dar şi intuiţia sigură, există
in carte destule eseuri pe care nu avem motive să le citim in cheie
ludică, ci dimpotrivă. Intrebându-se, bunăoară, Câtă ficţiune
există intr-un text poetic, autorul ajunge la concluzia,
convingător susţinută, că materialul pe care il modelează nu e
deloc neutru: "Cuvintele se intorc impotriva celui care le-a emis".
"Când te apropii de poezie, adaugă el, trebuie să fii cu trupul şi
cu sufletul curate". E o naivitate să crezi in potenţialul magic al
cuvântului? Are limbajul nu numai capacitatea de a numi lumea, de a
o descrie, ci şi pe aceea de a o influenţa? Nichita Danilov crede
cu tărie că da: "Cuvintele păstrează inăuntrul lor latenţe ascunse
şi printr-o anumită aşezare, printr-o anumită ordine, intuită de
poet, pot aduce binele sau răul". Atenţie, e vorba doar de cuvântul
esenţializat, al poeziei autentice. Nu e cazul să fim
sceptici: realul se lasă manipulat de text, iar poetul devine un
fel de taumaturg. Este aici semnul unei religii a poeziei, al unei
credinţe in propriul har, care nu se mai lasă explicat prin hazard,
ci devine o datorie ce trebuie indeplinită cu maximă
responsabilitate. Cine nu crede acest lucru nu e poet adevărat, ci
un inginer conştiincios al textului, un meşteşugar, un
artifex care confecţionează cu răceală un obiect lipsit de
spiritualitate. Nu e cazul lui Nichita Danilov, care susţine,
impăcat cu sine, că "nu poţi să ajungi la esenţa lucrurilor fără a
nu fi pedepsit". Prin urmare, poezia, arta in genere schimbă lumea,
nu micile nemernicii, jocuri, ambiţii, interese politice sau de alt
fel. Dar pentru asta e nevoie ca cei aleşi, puţini, foarte puţini,
să aibă conştiinţa misiunii lor.
Capete de rând nu e o
carte de critică literară, chiar dacă surprinde, din interiorul
fenomenului, multe aspecte ale literaturii contemporane,
contemplată nu numai la vârfurile sale; e mai mult decât atât: o
confesiune prelungită, sub mască eseistică, a unuia dintre cei mai
importanţi poeţi actuali. O lectură intru totul agreabilă, datorită
aliajului de gravitate şi joc, de ironie şi cordialitate, de
polemică şi politeţe.
BOGDAN CRETU (nascut la 21
ianuarie 1978, in judetul Constanta) este lector la Catedra de
Literatura Romana din cadrul Facultatii de Litere, Universitatea
"Al.I. Cuza" din Iasi. Doctor in filologie, cu distinctia magna
cum laudae, din iulie 2006. Volume publicate: Arpegii
critice. Explorari in critica si eseistica actuale (Premiul
pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania; Premiul pentru
debut al revistei "Convorbiri literare"); Matei Visniec - un
optzecist atipic (Premiul pentru debut al "Ziarului de Iasi",
nominalizat la Premiul pentru debut al revistei "Romania
literara"), Lecturi actuale. Pagini despre literatura romana
contemporana (Premiul pentru critica al revistei "Ateneu"),
Utopia negativa in literatura romana. Cronicar literar,
eseist; a publicat in jur de 500 de articole in diferite reviste
culturale. Semneaza prefete la numeroase volume, antologii etc.
Redactor al revistei "Paradigma". Membru al Uniunii Scriitorilor
din Romania si al Asociatiei pentru Literatura Generala si
Comparata. Din 2006, semneaza o rubrica saptamanala in "Ziarul de
Iasi". Colaborator la emisiunea "Convorbiri literare" a Radio Iasi,
din 2006.