Adrian Vasilescu, BNR: Romanul mediu cu cipilica de investitor

Recent, Institutul National de Statistica a publicat un tablou tulburator: structura veniturilor si cheltuielilor gospodariilor populatiei din ultimul trimestru al anului trecut. Ambele talere ale balantei cuprind informatii care ne atentioneaza, fara echivoc, cat de ampla se cuvine sa fie reforma noastra structurala, atat de mult intarziata. Fiindca va fi de restructurat nu doar economia mare, intinsa de la averile statului pana la companiile private, ci si mica economie din gospodariile populatiei; nu doar bugetul tarii, ci si bugetele de familii; nu doar starea financiara a natiunii, ci si finantele fiecarei gospodarii.

Becul rosu se aprinde cu deosebire in dreptul uneia dintre cele mai alarmante pozitii din tabloul cheltuielilor gospodariilor populatiei: investitiile. Ce aflam? Ca in Romania sfarsitului celui dintai deceniu al secolului XXI - intr-o vreme in care investitiile se democratizeaza pe spatii largi de pe planeta, in sensul ca oamenilor de afaceri li se alatura ca investitori grupuri mari din toate straturile sociale - sumele investite, raportate la totalul cheltuielilor gospodariilor, nu depasesc... 1,2 la suta. Ridicol de putin.

Desigur, unele gospodarii investesc cu toptanul, altele investesc putin, foarte multe nu investesc deloc. Procentajul de 1,2 la suta reprezinta o medie. Daca vrem sa avem o imagine cat de cat relevanta si cat mai aproape de adevar a investitiilor, indicatorul cel mai semnificativ si cel mai subtil pe care il putem folosi drept reper este romanul mediu. Nu, sintagma nu exprima o realitate naturala, ci o speranta matematica, o oglinda in care, privindu-ne, sa ne analizam cu luciditate si sa ne vedem asa cum suntem. Concluziile fiind desprinse, bineinteles, cu ajutorul observatiilor statistice. Dar ce anume reflecta aceasta oglinda statistica - romanul mediu?

Intai si intai, in imagine sunt cuprinse munca si agoniseala tuturor celor ce reprezinta populatia activa a tarii, in jur de 9,7 milioane de suflete. Suma ce-i include si pe concetatenii nostri calatori prin lume, de la care continuam sa asteptam, cu speranta naturala si nu matematica, de-acum vestitele "remiteri" - cont din balanta de plati in care sunt inregistrati banii trimiti de ei acasa.

Dincolo insa de aceasta varianta relativ restransa, populatia activa, indicatorul romanul mediu oglindeste si adevaruri proprii intregii populatii. Cand statisticienii de la INS scriu "PIB pe locuitor" au in vedere, de fapt, cata valoare adaugata si cat din formarea bruta de capital fix ii revin romanului mediu. El duce in spate media pe locuitor a productiei de automobile, de otel, de cauciucuri, de vagoane, a consumului, a scolilor si spitalelor sau a celor catorva kilometri de autostrazi. Si, mai cu seama, a investitiilor.

Pe la jumatatea anilor 1990, desi erau timpuri grele, se facea simtit in tara un usor avant al investitiilor. Pregatirile pentru deschiderea bursei de valori se apropiau de finalizare, cateva subscriptii publice facusera valva, iar fondurile mutuale erau in voga. Socrul meu, care la 85 de ani isi mutase economiile de la CEC la un fond mutual, inainte de a fi cunoscut gustul amar pe care i l-a produs crahul acelui fond traia in fiecare zi bucuria castigului in salturi mari. Se obisnuise sa treaca, dimineata de dimineata, pe la vitrina fondului, unde se afisau noile valori, si venea acasa incantat ca banii lui se inmultesc necontenit. L-am sfatuit, glumind, sa-si scrie pe palarie "INVESTITOR". Dupa ce, in presa, a inceput o polemica legata de definitii, starnita de un politician - care se simtise jignit ca a fost facut "depunator", ca oricare alt roman de rand ce statea cu min te la coada la CEC sa-si deschida un depozit, cand de fapt el isi risca banii investindu-i - am spus, intr-o dezbatere televizata, ca in sfarsit romanul mediu are "palarie de investitor". Adaugand apoi: "E drept ca inca n-are si costum, nici macar baston n-are, dar se faleste cu palaria lui noua".

Impresia, larg raspandita atunci, ca investitiile ar fi intrat intr-un proces de democratizare, nu era intemeiata pe date statistice. Pentru ca nu existau. Acum, dupa multi ani, fata in fata cu tabloul statistic publicat recent de INS, ma vad nevoit sa notez ca am gresit; si ca nici macar astazi romanul mediu nu poarta palarie de investitor. Abia daca i se vede, pe crestetul capului, o biata cipilica. Fiindca, iata, investitia medie la nivelul intregii populatii a tarii, din totalul cheltuielilor, este infima. Desi aici intra atat casele pe care oamenii le cumpara sa locuiasca in ele, cat si cele achizitionate in scopuri speculative; atat cumpararile de terenuri si de echipamente pentru productia din gospodarii, cat si achizitionarile de actiuni sau participarile la diferite fonduri de investitii.

Avand in vedere faptul ca importanta problemei este cardinala, pentru ca acolo unde investitii nu sunt nici bunastare nu are cum sa fie, nu pun punct aici. Voi reveni.