Casa prinţesei Cleopatra Trubeţkoi
Autor:
Emanuel Badescu
20.05.2010
Revin asupra unui personaj care mă fascinează:
prinţesa Cleopatra Trubeţkoi. Prima dată i-am intâlnit numele in
legătură cu vânzarea moşiei sale de la Băicoi către comunitatea de
limbă germană din Bucureşti, mai exact către Societatea
Liedertafel, infiinţată de tapiţerul Friedrich Bossel pe la
mijlocul secolului al XIX-lea (detaliile le rezerv unui articol
dedicat exclusiv acestei societăţi).
A trecut mai bine de un sfert de
veac de atunci, interval in care am reintâlnit destul de frecvent
numele prinţesei, fapt ce mi-a permis intocmirea unui dosar
voluminos de compilaţii din diverşi iubitori ai trecutului
Capitalei, din amintirile unor personalităţi care i-au frecventat
salonul parizian din casa de pe Podul Mogoşoaiei şi din presă.
Cândva, poate, ii voi dedica o micromonografie.
Cauza acestei reveniri este o
fotografie de mici dimensiuni ce reprezintă casa amintită.
Fotografia nu excelează in claritate, insă datează din anii
interbelici şi - sunt convins - este "opera" unui amator. Clădirea
imortalizată, existentă şi astăzi, are un aspect nobil, dar
bătrânicios, etalând un stil neoclasic de factură occidentală,
probabil franceză.
Iarăşi probabil, a aparţinut
iniţial boierului Manolache Faca, fiind vândută prin 1840, când, la
indemnul lui Alexandru D. Ghica, prinţesa a părăsit Parisul şi s-a
stabilit in Bucureşti. A locuit in ea până la moarte, adică până in
anul 1876 (tot atunci a murit şi Faca).
Ulterior, casa a fost vândută
unui craiovean bogat pe nume Nenciu, refugiat cândva din Macedonia
disputată de greci, bulgari, sârbi şi otomani. O cumpărase pentru
fiica lui, Nyka. Mai mult, a pus să fie zidită iniţiala "N" pe
fronton, ca şi cum ar fi voit să şteargă istoria ilustră a casei,
nărav pur românesc. Pe la mijlocul veacului trecut casa a servit ca
sediu al Asistenţei şi Ocrotirilor Sociale, apoi cămin pentru
studente, iar in prezent adăposteşte Centrul de Cercetări Fonetice
şi Dialectologice al Academiei Române.
EMANUEL BADESCU (n. 25 august 1952) este bibliotecar in cadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane. Licentiat in istorie la Universitatea Bucuresti, a colaborat cu peste 1.000 articole la revistele "Formula AS", "Lumea Magazin", "Magazin Istoric" si la "Ziarul de Duminica". A publicat 1 Decembrie 1918 Alba Iulia - Bucureşti si Imnurile nationale la romani. Este şi coautor al volumelor Scurtă istorie a regalităţii in România, Nicolae Ionescu. Bucureştii de altădată, De la Vatican la Ierusalim, Conspiraţia securităţii, Bucurestii in imagini in vremea lui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).