Theodor Herzl şi evreii din România
Autor:
Lucian-Zeev Herscovici
20.05.2010
La 2 mai s-au implinit 150 de
ani de la naşterea lui Theodor (Beniamin Zeev) Herzl, vizionarul
care a propus reintemeierea statului evreu pe teritoriul Palestinei
("Eretz Israel"). Această aniversare a fost o ocazie pentru
reluarea dezbaterilor publice asupra sionismului şi a poziţiei
actuale a acestui curent ideologic in statul Israel şi in
lume.
A reuşit oare sionismul herzlian
şi dacă da in ce măsură? A inţeles Theodor Herzl realitatea? Este
potrivită ideologia sionistă realităţii israeliene contemporane?
Punctele de vedere afirmate au fost diferite. Nu putem insista
asupra lor; unii istorici şi politicieni israelieni au afirmat că
acest curent continuă să existe in unele forme, alţii au respins
acest punct de vedere.
Totuşi, dezbaterile au avut un caracter
general, nefiind reanalizate aspecte istorice specifice din
gândirea şi din biografia scriitorului şi publicistului
vizionar.
Unul dintre aceste aspecte este
cel al influenţei lui asupra contemporanilor săi. Printre altele, e
interesant a se relua cercetarea legăturii lui Theodor Herzl cu
evreii din România. Această temă este insuficient cunoscută
publicului cititor de limba română. Trebuie să menţionăm şi cauza
acestei cunoaşteri insuficiente. Ideologia sionistă a fost
interzisă mult timp in România. După aşa-zisa "autodizolvare"
forţată a Organizaţiei Sioniste din România, in anul 1949, a urmat
interzicerea literaturii sioniste. După aceasta, a venit arestarea
foştilor lideri şi a multor foşti activişti sionişti, alături de
alţi foşti lideri politici din România, in anul 1951. Memoriile
unora dintre ei (Theodor Loewenstein-Lavi, Shlomo Shitnovitzer,
Shmaia Avni) sunt grăitoare in acest sens.
Se ajunsese chiar la un paradox.
La un proces politic, unuia dintre acuzaţi i s-a adus invinuirea că
susţine tezele lui Theodor Herzl, un duşman al Uniunii Sovietice.
Grotescul şi absurdul au fost dovedite de un martor şi de avocatul
apărării, care au avut curajul să spună că aşa ceva nu era posibil:
Theodor Herzl a murit in anul 1904, iar Marea Revoluţie Socialistă
din Octombrie a avut loc in anul 1917. Bineinţeles insă că
rezultatul procesului a fost acelaşi, fiind decis dinainte.
Ulterior, după obsedantul deceniu stalinist, "reabilitarea"
sioniştilor din România şi prezentarea sionismului intr-o lumină
mai favorabilă nu a avut loc: ea nu era necesară in condiţiile
"comunismului naţional" ceauşist. In schimb, comerţul cu evrei
intre România ceauşistă şi Israel a inflorit, dar fără a se vorbi
despre ideologia sionistă in mod oficial, cu mici excepţii, de
exemplu menţionarea lui Theodor Herzl şi a primului congres sionist
de la Basel in cartea "Istoria lumii in date".
Inaintea prezentării istorice
propriu-zise, menţionez câteva amintiri personale. Cu mulţi ani in
urmă, când eram copil, am văzut o ilustrată din Israel in casa unei
mătuşi. Am intrebat ce este. Ea mi-a răspuns că acesta este
mormântul lui Theodor Herzl, de la Ierusalim. Am intrebat cine era
Theodor Herzl. Cu multă prudenţă, ea mi-a răspuns că este omul care
a iniţiat sionismul. Atunci când i-am povestit bunicii mele despre
ilustrată văzută, ea mi-a explicat că Theodor Herzl propusese
intemeierea unui stat evreiesc şi pentru aceasta s-a străduit mult,
a convocat un congres sionist, s-a dus la sultanul turc, a
desfăşurat o activitate publică şi diplomatică bogată. Nu mi-a spus
prea multe; eram copil şi se gândea că nu voi inţelege. Ulterior,
am inceput să citesc ceea ce am găsit despre el, poate din
curiozitate, pentru că nu fusese pomenit niciodată in cursurile
universitare audiate la facultatea de istorie. Mai târziu, când am
urmat un curs de limba ebraică, la Bucureşti, intr-una dintre
lecţii, predată după un manual israelian, se vorbea despre
"Beniamin Zeev Herzl". Unul dintre cursanţi, un elev de liceu, a
intrebat-o pe profesoară cine era acest om. Profesoara s-a
fâstâcit; ştia, dar nu ştia cum să explice. In cele din urmă, a
spus in clasă că Herzl a fost paralel cu Marx: ceea ce a făcut Marx
pentru comunism, a făcut Herzl pentru sionism... Nici măcar elevii
şi studenţii evrei care invăţau limba ebraică şi mulţi dintre ei se
pregăteau pentru emigrare in Israel nu ştiau nimic despre
vizionarul care a avut ideea intemeierii acestui stat. Nici nu ştiu
in ce măsură ii interesa un trecut devenit materie de istorie. De
fapt, am văzut oameni care nu ştiau prea multe despre Herzl. In
Israel, atunci când tatăl meu vitreg povestea despre cartea
"Altneuland" (a Ţara veche, Ţara nouă) pe care o citise in lagăr in
timpul celui de al doilea război mondial şi al Holocaustului, erau
unii care se uitau la el miraţi, li se părea ciudat şi,
bineinţeles, necunoscut.
Theodor (Beniamin Zeev) Herzl
s-a născut la 2 mai 1860 la Pesta, intr-o familie de evrei sefarzi,
ai cărei strămoşi locuiseră la Semlin, Belgrad şi Timişoara.
Persoane din familia lui s-au aflat la Timişoara şi ulterior. S-a
afirmat că ar fi fost o familie de evrei asimilaţi. Totuşi,
cercetările au demonstrat că tatăl lui Theodor Herzl, Jacob Herzl,
fusese departe de a fi un evreu asimilat: el era un adept al
rabinului Yehuda Alcalay din Sarajevo, unul dintre precursorii
ideii revenirii evreilor in patria lor istorică.
Theodor Herzl a urmat liceul şi
facultatea de drept in cadrul Universităţii din Viena. Ca student,
a manifestat impotriva antisemitismului. Devenit doctor in drept
(1884), s-a indreptat spre cariera jurnalistică şi literară,
colaborând la diferite publicaţii in limba germană. In anul 1889
s-a căsătorit cu Julie Naschauer, căsătorie din care s-au născut
trei copii - Hans, Trude şi Paula. In anul 1891, ziarul "Neue Freie
Presse" din Viena i-a oferit un post permanent, de corespondent
acreditat la Paris. Era in perioada "afacerii
Dreyfus".
Herzl a văzut reacţiile
antisemite şi a hotărât să lupte impotriva lor, atât in scris, cât
şi prin intermediul activităţii publice. Prima sa lucrare pe
această temă a fost "Noul ghettou", o piesă de teatru apărută la
Viena in anul 1894. A urmat broşura "Judenstaat" ("Statul Iudeu").
Herzl a scris această broşură in anul 1895 şi a publicat-o la 14
februarie 1896, tot la Viena. Broşura a stârnit senzaţie şi
dispute, dar ulterior a devenit biblia mişcării sioniste. Ulterior,
Herzl a convocat primul congres sionist, la Basel (29-31 august
1897), unde a fost adoptat programul devenit ulterior baza
sionismului politic. Herzl a fost ales preşedinte al comitetului
executiv, de la Viena. Au urmat congrese sioniste in fiecare
an.
Sionismul, curent apărut incă de
la inceputul anilor 80 ai secolului al XIX-lea, a căpătat o formă
nouă. Nu mai era vorba numai de colonizare agricolă evreiască in
Palestina, ci de ideea intemeierii unui cămin naţional evreiesc in
această ţară, patria istorică a evreilor, de care aceştia erau
ataşaţi. Acest cămin naţional evreiesc trebuia să existe in
limitele normelor dreptului public. După părerea lui Herzl, scopul
sionismului era dublu. Pe de o parte, era vorba de salvarea fizică
a evreilor din Europa Răsăriteană şi pe de altă parte era vorba de
salvarea iudaismului, de oprirea asimilării evreilor din Europa
Occidentală. Ideea lui Herzl era aceea a necesităţii revenirii la
iudaism inaintea revenirii in patria istorică, a creării unei
conştiinţe naţionale evreieşti moderne. Termenul "sionism"
(Zionismus) fusese născocit de Nathan Birenbaum, devenit iniţial un
adept al său, care deţinuse un ziar in limba idiş la Cernăuţi,
dornic fiind să cunoască evreii din răsărit ("Ostjuden"). In anul
1902, Herzl a publicat romanul "Altneuland" (Ţara veche, ţara
nouă), in care işi imagina cum va arăta Palestina după 20 de ani,
in urma unei imigrări evreieşti masive. Deoarece mulţi evrei
asimilişti, precum şi unii rabini, atât reformişti, cât şi
ultraortodocşi, considerau că planul lui Herzl reprezintă o utopie,
o poveste, iar unii chiar il ironizau, Herzl a scris fraza "Dacă
veţi voi, nu va fi o poveste" ca motto al acestui roman. El vedea
Palestina viitorului ca o ţară dezvoltată, un fel de centru al
lumii civilizate. El credea că imigrarea evreiască va fi bine
primită de arabii locali, care se vor bucura de dezvoltarea ţării.
De asemenea, credea că va exista o colaborare intre evrei,
musulmani şi creştini in Palestina: Herzl nu a prevăzut conflictul
israelo-palestinian. Obosit de eforturile diplomatice grele, care
nu aduseseră mare lucru in acea perioadă, Herzl a incetat din viaţă
la 3 iulie 1904.
Care au fost legăturile lui
Theodor Herzl cu evreii din România? In afară de originea parţială
a familiei lui din oraşul Timişoara şi de preluarea termenului
"Zionismus" propus de Nathan Birenbaum, putem menţiona influenţa de
care s-a bucurat Herzl in România veche. Trebuie să menţionăm că in
România au existat sionişti incă din anii 80 ai secolului al
XIX-lea. Era vorba despre sionişti practici, susţinători ai
colonizării evreieşti agricole in Palestina, dar nu şi adepţi ai
sionismului politic. Sionismul a apărut in România ca urmare a
decepţiei provocate de respingerea emancipării evreilor in această
ţară: fuseseră acceptate numai naturalizările individuale, ca
urmare a modificării vestitului articol 7 din constituţie, impusă
de Congresul de la Berlin din anul 1878. Sioniştii din "generaţia
de la 1878" erau foşti adepţi ai mişcării de Haskala, care anterior
luptaseră numai pentru emancipare. Activitatea lor se desfăşurase
in cadrul mişcărilor "Chowewe Zion", "Chibat Zion", "Ischub Erez
Israel". Acestor oameni li s-au alăturat şi câţiva rabini
ortodocşi. Conferinţa de la Focşani a organizaţiilor "Ischub Erez
Israel", de la 30 decembrie 1881 - 1 ianuarie 1882, este prima
incercare de organizare pe ţară a sioniştilor din România.
Ulterior, unii dintre aceşti sionişti au devenit adepţi ai tezelor
lui Theodor Herzl sau cel puţin au fost influenţaţi de ele. Un
exemplu este cel al lui Samuel Pineles (1843-1928), om de afaceri,
activist comunitar şi publicist din Galaţi. In amintirile sale,
publicate in ziarul "Opinia Sionistă" din Galaţi in anul 1928,
Pineles povesteşte despre influenţa puternică pe care a exercitat-o
Herzl asupra lui. Pineles a intreţinut o corespondentă bogată cu
Herzl, incepând din anul 1896, in urma apariţiei broşurii "Statul
Iudeu". Această corespondenţă a fost publicată de istoricul
israelian Moshe Sharf in originalul german şi in traducere ebraică
in volumul "Ha'avukah hudlekah beRomania" (Făclia a fost aprinsă in
România), apărută la Ierusalim in limba ebraică in anul 1986.
Anterior, in anul 1968, o biografie a lui Samuel Pineles (cu
referiri asupra relaţiilor lui cu Theodor Herzl) a fost publicată
la Iafo in limba română de către istoricul israelian originar din
România Eliezer Ilan (Lazăr Rosenbaum), in volumul "Din trecutul
sionismului in România: contribuţii la o istorie a sionismului in
România". Samuel Pineles a fost de-a dreptul fascinat de tezele lui
Theodor Herzl, cu care a devenit prieten, precum şi de
personalitatea puternică şi charismatică, a acestuia. Pineles a
participat la primul congres sionist şi a continuat să meargă pe
această cale. El a luat parte şi la următoarele congrese sioniste,
iar la congresul al şaselea (Londra, 1903), in cadrul căruia a fost
dezbătut "Planul Uganda", Pineles, care şedea alături de Herzl, i-a
scris acestuia (cu litere latine) fraza din Psalmi: "De te voi uita
Ierusalime, să mi se usuce dreapta". Era la cererea lui Herzl
insuşi, ca o formă de jurământ.
Alt sionist din România care a
fost profund influenţat de Herzl era medicul ieşean Karpel (Nathan
Pethahyah) Lippe (1830-1915). Deşi avea o clientelă mare, Lippe era
cunoscut şi ca filantrop, medic al sărăcimii din Iaşi, oferind
chiar şi consultaţii gratuite celor nevoiaşi, indiferent de etnie
şi de religie. Doctor in medicină, dar şi publicist influenţat de
mişcarea de Haskalah şi activist comunitar, precum şi bun
cunoscător al limbii ebraice şi al izvoarelor iudaismului, Karpel
Lippe era şi un bun analist politic. In broşuri şi articole in
limbile germană, ebraică şi română, el polemizase importiva
antisemitismului, militase pentru incetăţenirea evreilor in
România, prezentase aspecte din Talmud publicului cititor
necunoscător. Lippe este şi autorul primei lucrări de embriologie
in limba ebraică şi omul care a reuşit să determine mişcarea
sionistă să adopte limba ebraică drept limbă oficială. In volumul
lui memorialistic in limba germană, scris la implinirea a 25 de ani
de activitate sionistă personală şi publicat la Iaşi in anul 1902
("Meine fuenfundzwaenzigjaerige zionistische Agitation"), Lippe
povesteşte atât despre activitatea sa sionistă in cadrul mişcării
"Ischub Erez Israel", cât şi despre apropierea lui de tezele lui
Herzl. Totuşi, Lippe nu a adoptat tezele lui Herzl in totalitatea
lor. El a rămas adeptul ideii colonizării evreieşti in Palestina,
propunând ca evreii colonizaţi in această ţară să trăiască sub
protecţia sultanului turc in cadrul unui regim autonom, aşa cum
evreii din Galiţia se bucurau de autonomie in cadrul acestei
provincii sub protecţia impăratului austriac. Lippe a participat la
primul congres sionist şi a fost preşedinte de vârstă al primei
şedinţe: dintre participanţi, el avea vârsta cea mai inaintată, 66
de ani. Ulterior a luat parte şi la următoarele congrese sioniste.
Lippe a fost nu numai adept al lui Herzl, ci şi prieten al
acestuia. Totodată, a devenit preşedintele Federaţiei Sioniştilor
din România. La cererea lui Herzl, Lippe a acceptat să publice
articole in ediţia in limba idiş a ziarului "Die Welt", ziarul
mişcării sioniste, precum şi să conferenţieze in limba idiş asupra
sionismului in faţa tinerilor evrei din pătura socială săracă din
Iaşi, deşi nu era adept al idişismului. In cadrul societăţii
"Chowewe Zion", impreună cu prietenul său Menahem-Mendel Braunstein
(Mibashan), profesor de limba ebraică şi scriitor in această limbă,
Lippe a incercat să cumpere un teren agricol in Palestina, pe care
să cultive chitre ("etroghim") necesare ceremonialului de Sucot
(Sărbătoarea mozaică a Colibelor) şi să le aducă in România pentru
a le vinde evreilor din această ţară. Credem că personajul
Brownstone din romanul "Altneuland" de Theodor Herzl, despre care
autorul afirmă că acesta "cunoştea Iaşii, in România" şi era
conducătorul departamentului insărcinat cu cumpărarea de vite de
tracţiune din această ţară este Menahem-Mendel Braunstein din Iaşi,
prietenul lui Lippe, care de asemenea devenise apropiat de Herzl şi
de ideologia acestuia. Să ne amintim de faptul că atât Lippe, cât
şi Braunstein apăruseră anterior ca personaje cu nume anagramatice
in romanul ebraic "Dimaat ashukym o hayehudym beRomania"
("Lăcrimarea oropsiţilor sau evreii din România", 1891), al cărui
autor, David Yeshayahu Silberbusch, locuise o perioadă de timp la
Botoşani şi era influenţat de tezele lui Herzl.
Trebuie să menţionăm şi prima
traducere a cărţii "Judenstaat" ("Statul Iudeu") in limba română.
Ea a fost făcută de studentul Martin Spiner şi publicată la
Botoşani in anul 1896, deci inaintea primului congres sionist. Au
urmat şi alte traduceri, mai târzii, una fiind realizată de
scriitorul şi publicistul I. Ludo, publicată de Organizaţia
Sionistă din România fără dată, probabil in a doua jumătate a
anilor 30 ai secolului al XX-lea. Romanul "Altneuland" a fost
tradus in limba română de Moţi Moscovici (ulterior, in Israel,
Moshe Imanuel) şi L.B. Wechsler, in anul 1937, fiind publicat in
acelaşi cadru. Ulterior, traducerea românească a acestui roman a
fost republicată la Ierusalim in anul 1974, de către Comitetul
pentru activitate culturalo-iudaică in rândurile evreimii române,
cu prefaţa istoricului Shlomo Leibovici-Laish.
Primul congres sionist s-a
bucurat de ecouri in presă romană. Au fost prezente atât puncte de
vedere favorabile, cât şi puncte de vedere critice. Istoricul
Eliezer Ilan (Lazăr Rosenbaum), menţionat de noi mai sus, citează
ziarele "Evenimentul" (Iaşi), "Noutatea" (Iaşi), "Universul",
"Românul", "L'Independence Roumaine", "Bukarester Tagblatt".
Autorul studiului subliniază că unele ziare nu au publicat
referinţe asupra acestui eveniment, iar altele au publicat doar
simple notiţe informative. Ziarul de limba română care a publicat
informaţii mai largi, printre care o corespondenţă specială trimisă
de la congres şi semnată J.H. (probabil J. Hirschensohn, ieşean,
cel de-al treilea dintre participanţii din România la congresul de
la Basel), precum şi prezentări ale dezbaterilor, a fost
"Evenimentul" din Iaşi. Acest ziar a căutat să păstreze o linie
obiectivă, publicând şi reacţia antisionistă a unui lider al
Alianţei Israelite Universale, J. Behar, precum şi reacţiile unor
activişti evrei asimilişti moderaţi din România, precum A.
Steurman-Rodion. Totuşi, orientarea acestui ziar a fost favorabilă
lui Herzl şi sionismului. El a publicat fragmente din discursurile
ţinute la congres de către Theodor Herzl, Max Nordau, Samuel
Pineles, Karpel Lippe şi alţii. Ziarul "Noutatea", tot din Iaşi, a
reprodus şi un portret al lui Theodor Herzl. De asemenea, a salutat
evenimentul, menţionând totuşi şi indoielile asupra reuşitei
intemeierii unui stat evreu. In privinţa ziarelor "L'Independence
Roumaine" şi "Bukarester Tagblatt", acestea erau mai puţin citite
in România, cititorii lor posibili fiind din rândul
intelectualităţii şi burgheziei, atât liberale româneşti, cât şi
evreieşti: primul era de limba franceză, iar al doilea de limba
germană. Tendinţa ambelor era de a păstra o poziţie obiectivă,
echilibrată. Pe de o parte ele prezintă programul şi congresul de
la Basel, pe de altă parte publică şi argumente contrare lui,
vorbind despre integrarea evreilor in ţările lor natale şi de
reşedinţă. După congres, ziarele romaneşti au publicat unele
comentarii asupra noului aspect. Ziarul de limba română "Tribuna",
care apărea la Sibiu, a menţionat că evreii din Ungaria se opun
programului, adăugând că "ideea domnului Herzl e naivă şi
nerealizabilă". Articolul a fost reprodus de ziarul "Noutatea" din
Iaşi, menţionat mai sus. Spre deosebire de ele, ziarul "Opinia" a
publicat un interviu cu doctorul Karpel Lippe, revenit de la
congresul de la Basel. Ziarul liberal "Drapelul" s-a arătat
favorabil programului, deşi a atras atenţia că majoritatea evreilor
occidentali i se opun. Ziarele "Universul" şi "Românul", care
anterior publicaseră scurte notiţe, au revenit cu articole in care
au căutat să ofere poziţii echilibrate, arătând atât punctul de
vedere sionist, cât şi pe cel antisionist. Intrebarea era dacă
programul va fi incununat de succes sau va rămâne o utopie,
deoarece "visul este mare şi pronosticurile nu se pot face fără
hazard". Trebuie să menţionăm că unii oameni politici români,
precum Vasile Kogălniceanu, se opuneau ideii sioniste. De asemenea,
trebuie să spunem că mulţi evrei din România, adepţii integrării
totale in ţară, oameni modernizaţi, cu tendinţa asimilistă
moderată, i se opuneau de asemenea.
Disputa a continuat in anii
următori, dar presa română şi cea evreiască din România nu i-au mai
acordat aceeaşi atenţie. O reluare a atenţiei presei faţă de
Theodor Herzl, de ideea şi de mişcarea sionistă a urmat in anul
1904, la incetarea din viaţă a acestuia. Telegrame şi informaţii,
precum şi corespondenţe au apărut in ziarele "Adevărul de
Dimineaţă" şi "Universul". Primul dintre ele a publicat şi o
biografie a lui Theodor Herzl, precum şi o convorbire cu Karpel
Lippe şi Samuel Pineles asupra lui. Ziarul "Universul" a publicat
informaţii asupra serviciului religios special organizat la
Sinagoga Mare şi la Templul Neuschatz din Iaşi. Era in zilele de 20
şi 21 iunie 1904. "Herzl ajunsese idolul evreilor sionişti, care-l
zeificau şi aveau siguranţă că el are să-i intoarcă pe malurile
Iordanului, in vechea lor ţară... Cu statura lui inaltă şi
impunătoare, cu talentul lui pronunţat de orator, el făcea un efect
profund asupra sioniştilor veniţi din toate părţile lumii să
asculte cuvântul lui mântuitor pentru dânşii". Ziarele opuse ideii
sioniste au preferat să nu se refere la eveniment, pentru a nu
profana memoria unui decedat şi pentru a nu-i jigni pe cititorii
lor adepţi ai acestei ideologii.
Vorbind despre influenţa lui
Theodor Herzl asupra evreilor din România, trebuie să ne referim şi
la câţiva oameni influenţaţi de el, care locuiau in provincii
aflate in afară fruntariilor României in acea perioadă: rabinul
doctor Elazar Gruenhut din Timişoara; rabinul Jacob Fischman
(Maimon), născut la Mărculeşti, Basarabia; rabinul Iehuda Leib
Tzirelson din Chişinău. Mai sus ne-am referit la doctorul in drept
Nathan Birenbaum, care a locuit o perioadă la Cernăuţi, unde a
editat un ziar in limba idiş. Rabinul doctor Elazar Gruenhut,
cercetător al istoriei evreieşti medievale, al literaturii
midrashice şi al literaturii descrierilor de călătorie ebraice
medievale, stabilit la Ierusalim in anul 1893, a fost un adept al
sionismului herzlian. Singurul lucru pe care l-a cerut a fost ca
mişcarea sionistă să aibă grijă şi de evreii din Palestina otomană,
nu numai de cei din Europa. De aemenea, el a pretins cinste şi
corectitudine liderilor sionişti, comparându-i cu unii lideri evrei
din secolul al XII-lea. Rabinul Tzirelson a fost printre
participanţii la primele congrese sioniste, dar ulterior s-a aflat
in fruntea grupului de zece rabini care au părăsit mişcarea, ca
urmare a neinţelegerilor in problema educaţiei, şi s-a numărat
printre intemeietorii partidului-replică Agudath Israel (1912),
deşi a continuat să susţină sionismul herzlian in mod indirect,
parţial. Iehuda Leib Fischman (1875-1962), ulterior cu formaţie
rabinică, s-a numărat printre tinerii din localitatea Mărculeşti
care i-au propus lui Herzl să organizeze primul congres sionist in
sinagoga din orăşelul lor basarabean atunci când liderii evreilor
din Muenchen s-au opus organizării congresului in oraşul lor.
Grupul de tineri din Mărculeşti i-au trimis o scrisoare lui Herzl
in acest sens; era inaintea organizării congresului, in oraşul
Basel din Elveţia. Trebuie să menţionăm şi legătura savantului
rabin doctor Moses Gaster, Şef-Rabin al evreilor sefarzi din
Imperiul Britanic, aflat la Londra, originar din Bucureşti,
România, de unde fusese expulzat in anul 1885 in "grupul celor 11
ziarişti străini" (respectiv evrei).
In memoriile sale, publicate de
istoricul Victor Eskenasy, Moses Gaster povesteşte despre
participarea lui la primul congres sionist şi despre modul in care
l-a cunoscut personal pe Theodor Herzl la hotelul din Basel. El
spune că Herzl, evreu nereligios, nu era preocupat de respectarea
normelor alimentare iudaice (cashrut), dar că a reuşit să-l
convingă asupra importanţei acestui fapt pentru tradiţia iudaică,
la restaurantul hotelului. Nu poate fi trecută cu vederea nici
influenţa lui Theodor Herzl şi a sionismului politic asupra
rabinului doctor Jacob Isac Niemirower, in acea perioadă rabin la
Iaşi, proaspăt revenit de la Berlin şi ulterior, in perioada
1921-1939, Şef-Rabin al evreilor din România. El a fost influenţat
de ideile lui Herzl, iar ulterior a propus o formă specifică de
sionism, "sionismul cultural". Tot el a scris un articol necrolog,
panegiric, la moartea lui Herzl, pe care l-a considerat unul dintre
cei mai mari lideri ai poporului evreu. Rabinul Niemirower a
polemizat cu politicianul român antisemit A.C. Cuza, care declarase
că adoptă tezele lui Herzl pentru a-i elimina pe evrei din România.
Replica lui Niemirower a fost că evreii vor rămâne in ţările lor
incă mult timp, spre fericirea popoarelor in mijlocul cărora
trăiesc, iar emigrarea lor in Palestina va fi treptată: Niemirower
interpreta tezele lui Herzl pe această cale, arătând că ele sunt
opuse antisemitismului.
Este interesant a adăuga şi
intervenţia lui Theodor Herzl, pentru a li se permite emigranţilor
evrei din România care porniseră pe jos spre America ("fussgeyers")
să intre in Austria. Era in anul 1900.
In concluzie, putem spune că
influenţa lui Theodor Herzl asupra evreilor din România - şi, in
general, in România - nu poate fi trecută cu vederea. Fie că este
vorba despre o influenţă asupra evreilor sionişti şi a
autorităţilor româneşti care se gândeau la rezolvarea problemei
evreieşti pe această cale, fie că e vorba de influenţa lui asupra
adversarilor sionismului, fenomenul rămâne un capitol interesant al
istoriei evreilor din România.
7 mai 2010,
Jerusalem