Gândurile sunt cuvinte

Julian Semilian este poet, prozator şi realizator de filme. S-a născut in România, iar actualmente predă in S.U.A., la North Carolina School of Arts, după o carieră de peste douăzeci de ani ca editor de film la Hollywood, unde a contribuit la realizarea a peste cincizeci de pelicule şi programe de televiziune.

Traducător extrem de talentat, Semilian este cel care a transpus in engleză numeroase scrieri ale reprezentanţilor avangardei româneşti, cum ar fi B. Fundoianu, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Urmuz, Gherasim Luca, dar s-a apropiat şi de literatura mai recentă, traducând din opera lui Paul Celan, Şt. Aug. Doinaş şi Mircea Cărtărescu.

Osiris with a trombone across the seam of insubstance, recenta sa carte, este (oricât de ciudat ar putea să pară - sau să fie - acest lucru la inceput de secol XXI), la fel ca şi cea anterioară, A Spy in Amnesia (2003), un inedit caz de roman epistolar; iar dacă, anterior, muza iubită se numea Imogen, de astă dată ea este Thea.

Autor mergând pe linia textelor livreşti, deopotrivă apropiat de tema erotică, dar şi de meditaţia constantă asupra literaturii şi a rolului sau locului ei la inceputul unui nou mileniu, scriind o proză dominată, adesea, de "elemente magice şi hipnotice ce dau coerenţă ansamblului", după cum afirma la un moment dat Andrei Codrescu, Julian Semilian accentuează, in cartea de faţă, şi incercarea naratorului-scriitor de a se retrage din societatea modernă şi excesiv tehnicizată inr-o lume a iubirii şi mai ales a permanentei meditaţii asupra cuvântului. De altfel, in Osiris sunt de găsit majoritatea coordonatelor generale ale tipului aparte de scriitură practicat de autor; cartea e o inedită combinaţie de eseu şi poem in proză, sensul său fiind acela de a evidenţia din nou temele esenţiale pe care autorul alege să le trateze: implicaţiile cuvântului şi fascinaţia scriitorului pentru cuvinte. Toate acestea sunt plasate, pe alocuri, intr-o atmosferă desprinsă parcă din cele mai reuşite texte ale onirismului suprarealist.

Dovedind o subtilă intensitate intelectuală, recenta creaţie a lui Julian Semilian se dovedeşte a fi şi un roman ce ne poartă, cu graţie şi, uneori, aproape fără să ne dăm seama, printre nume de autori şi opere - nu doar literare - de care el insuşi a fost influenţat. Numeroase nume de autori şi de opere, căci orice bibliotecă a contemporaneităţii tinde să devină, in buna tradiţie inaugurată de Borges, nu doar labirintică, ci şi nesfârşită. La care se adaugă, desigur, şi biblioteă personală a autorului, din care fac parte Keats, Rimbaud, Lautréamont, Baudelaire, E.A. Poe sau Octavio Paz. Şi, poate că deloc intâmplător, şi câţiva autori români, mai cu seamă Emil Cioran şi Gherasim Luca, din opera căruia apar chiar fragmente intregi, cum este cazul unui paragraf citat integral din The Inventor of Love, in paranteză fie spus, tradus in engleză chiar de Julian Semilian.

Astfel că, adesea, scrisorile ce compun romanul de faţă incetează să mai fie simple epistole care alcătuiesc un nou "discurs indrăgostit", şi se transformă in pretextul ideal nu doar pentru străbaterea in lung şi-n lat a literaturii universale, ci şi pentru veritabile lecţii de recitire a unor cărţi sau pentru a readuce in discuţie rolul şi funcţiile erotismului in proza contemporană, desigur in sensul dat termenului de deja amintitul Octavio Paz.

In plus, un alt impuls, cel ludic, este evident incă din primele rânduri ale acestui volum, căci Julian Semilian işi face naratorul să se joace (desigur, nu trebuie să uităm nici o clipă că joc nu inseamnă nicidecum joacă) in permanenţă cu cuvintele - corectând sau, după caz, modificând după plac chiar şi ortografia - ori cu conceptele, cu amintirile proprii; şi mai ales cu cititorul, nu o dată Osiris punând in discuţie insuşi raportul dintre cititor, autor şi operă, ştergând graniţe şi modificând vechile şi consacratele roluri.

Toate jocurile din cartea de faţă au gradul lor de seriozitate, chiar dacă aceasta e adesea mascată sau, alteori, ascunsă cu grijă in spatele intenţiilor textuale mai evidente - iar arta de editor de film a autorului este vizibilă in aceste veritabile strategii ale dublei intenţii. O strategie a complexităţii ludice pe care scriitorul (se vede clar acest lucru, mai ales pentru un cititor român) pare a o fi invăţat perfect parcă de-a dreptul de la Urmuz, ale cărui Pagini bizare le-a şi tradus, de altfel, in engleză. Pentru că Semilian subliniază la tot pasul un mare adevăr, repetat in paginile cărţii sub formă de intrebare menită a-i determina pe cititori să mediteze asupra lucrurilor cu adevărat importante: "Thoughts are words - have you thought that thoughts are words?"

*) Julian Semilian, Osiris with a trombone across the seam of insubstance, New York, Spuyten Duyvil, 2006