Puscaria

Sunt printre noi, ne temem de ei, dar nu facem nimic pentru a ne pune la adapost de spaima. Vorbim despre detinutii eliberati din inchisori. Fugim cand aflam ca au iesit din puscarie, le intoarcem tematori spatele cand ne cer ajutorul, si evitam pe cat posibil sa avem de-a face cu ei. Explicabil, spun sociologii. Insa tot ei atrag atentia ca, fara sprijin, acesti detinuti au toate sansele sa ajunga recidivisti periculosi. Iata povestea unuia dintre ei.

Pe Ion Savin, viata nu l-a iubit. Si atunci, el i-a raspuns cu aceeasi moneda: a urat-o intr-atat incat a luat-o ori de cate ori a avut ocazia. Din cei 55 de ani pe care-i are, 31 i-a petrecut in puscarie, pentru ca a ucis doi oameni. Pe primul l-a omorat la 23 de ani, din gelozie. A facut aproape zece ani de puscarie si a fost eliberat in 1988, dupa decretul ceausist de amnistiere.

Studiile facute pe profilul detinutilor arata insa ca, odata eliberati din inchisoare, neintegrati in societate prin programe atent concepute, peste 70 la suta dintre infractori tind sa recidiveze, atragand de partea lor inocenti si, de obicei, recurgand la acte mai violente decat cele de la prima condamnare. Savin Ion a confirmat statistica. La numai 6 luni de la eliberare, a ajuns din nou la inchisoare.

Dupa doua decenii de detentie, memoria a inceput sa-i joace feste. Nici daca si-ar citi dosarul probabil ca nu si-ar aminti prea multe - din 88 pana in zilele noastre, din documente au ramas doar niste pagini injumatatite, ilizibile. In mintea lui, mobilul celor doua crime se confunda: femei, bautura, gelozie, cutite, lupta pe viata si, mai ales, pe moarte. In realitate insa, a doua oara, Savin Ion l-a ucis in bataie, cu o teava, pe paznicul unui fost CAP din comuna constanteana Castelu. Luase cu el alti trei indivizi, carora le promisese ca vor putea fura un porc.

In august 2009, dupa 21 de ani de detentie, Savin Ion astepta eliberarea conditionata. Mai intrase in cateva comisii, insa faptul ca era recidivist, considerat periculos, nu i-a fost de ajutor: respins in repetate randuri, mutat dintr-o inchisoare in alta, a ajuns sa fie cel mai vechi detinut din sistem.

Revolutia l-a prins la Gherla si a trecut pe langa el in goana. Despre ce se intampla in Romania postrevolutionara n-a avut decat impresii vagi, ramase dupa cate o emisiune televizata, sau din ce-i mai povesteau detinutii care veneau si plecau, lasandu-l pe el tot acolo.

Acum, la final de pedeapsa, inca se mai tine tare. Cu vechimea lui si cu faptele din dosar a reusit sa se impuna si a fost sef peste multe generatii de puscariasi. In inchisoare si-a creat despre el imaginea unui personaj invincibil - un supravietuitor. O imagine validata de cei 31 de ani petrecuti in 5 puscarii din Romania. Raspunsuri la ce se intampla afara, nu prea are, dar se bazeaza pe ajutorul altora.

In cei 21 de ani a mai muncit prin fabrici cu ceilalti detinuti, a facut inca doi ani de scoala, ca sa ajunga la opt clase, s-a tatuat cu femei imaginare si s-a imbolnavit de diabet - o viata de om, ingradita de ziduri cu sarma ghimpata, dar gestionata de altii. Neinstruit, fara experienta noului sistem, liber dintr-o data sa fie doar cu el insusi, noua viata a lui Savin Ion pare deja sortita esecului.

Si, in octombrie 2009, clopotul de sticla s-a spart. Dupa 31 de ani de inchisoare, doua condamnari, doua sisteme politice, patru presedinti si 5 centre de detentie, detinutul Savin Ion se pregateste sa devina simplu cetatean al unei tari straine: Romania. Nauc si parca neincrezator in iminenta eliberarii, Savin Ion intra in virtejul procedurii si al informatiilor oficiale. Dupa care, detinutul face primul pas spre libertate din ultimii 21 de ani.

Desi in puscarie sustinea ca nu ii e teama de viitor, acum nu mai poate vorbi si parca nu stie ce sa faca cu el. Are o tinta precisa - Constanta, dar nu are un loc caruia sa-i poata spune acasa.

Parintii si o sora i-au murit. Mai are un frate, recidivist si el, cu care n-a mai vorbit de cativa ani. La inchisoare nu l-a vizitat nimeni si nu e sigur ca va gasi un om pe langa care sa se aciuieze. Pentru prima data, dupa o lunga perioada de timp, intelege ca e singur si pare sa curpinda dimensiunile pe care le-a capatat realitatea, in lipsa lui.

Ajuns la Constanta, Parisul descris de colegii de detentie, nu mai gaseste nimic din ceea ce stia. Locurile au alta fata, oamenii - obiceiuri noi.

Pentru el, noua Romanie e doar un tablou abstract, pe care nu il intelege, dar care seamana cu ceva ce stia. Cu o naivitate nascuta din prea multa izolare intr-o lume complet diferita, in care el era printre indivizii dominanti, e convins ca nici aici nu i se va refuza integrarea si poate chiar reusita.

"Liber" e insa deocamdata un cuvant greu de cuprins. La fel si civilizatie. In lumea noua in care s-a trezit peste noapte, Savin Ion e naucit. In inchisoare nimeni nu l-a pregatit pentru ce urmeaza. Nu exista cineva care sa fi avut rabdarea sau obligatia de a-i explica unui detinut care n-a mai muncit de 31 de ani, care nu cunoaste viata in capitalism si care nu si-a gestionat destinul de doua decenii, ca aici, afara, sunt intr-adevar alte reguli de supravietuire, dar la fel de dure ca si inauntru. La cateva ore dupa eliberare, Savin Ion cetateanul isi face drum spre locuri mai familiare. In drum spre casa fratelui, Savin Ion primeste primele lectii despre lumea noua. In satul in care Savin Ion vrea sa ramina pana la moarte, vestea s-a raspandit ca fulgerul.

O vreme, putini vor dormi linistiti. Localnicii isi pun speranta in puterea exemplului. Fratele lui Savin Ion, Nicu, a iesit si el din puscarie de trei ani si, pana acum, si-a vazut de treaba. Nicu Savin e angajat in port, cara materiale si munceste din greu pentru sapte milioane pe luna si sase guri de hranit: el, sotia, doi baieti mari, la randul lor fost detinuti, si copiii acestora. Dintr-o data, pentru Ion Savin, libertatea nu mai pare un rai accesibil.

Greu mai ales pentru un barbat de 55 de ani, bolnav de diabet, cu un cazier incarcat si fara nici un ajutor material. In Romania, nu exista un program eficient de prevenire a infractionalitatii si nici un sistem care sa ajute la reintegrarea in societate a fostilor detinuti. Exista doar puscarii care isi fac datoria, insa care amana doar rezolvarea unor probleme, spun specialistii.

"Sansele dlui Savin de a se reintegra sunt zero - spune Dana Cenusa, de la Directia generala a penitenciarelor. Discutam despre o persoana care a stat toata viata in puscarie, e rupta de realitate, care are un handicap sever si care nu se poate reintegra decat daca este institutionalizata, ajutata, si daca merge pe un parcurs dinainte stabilit."

Dupa o iarna grea, peste Dobrogea incepe sa se aseze vara. Cald, sufocant, prafos, insa si o sansa asteptata de Savin Ion si ai lui de a se hrani mai bine. Din siguranta lui de acum o jumatate de an n-a ramas mai nimic. Fostul detinut a dat piept cu realitatea si ea l-a doborat. Ramas fara ingrijirea medicala din penitenciar, a facut o criza de hiperglicemie severa si a ajuns la spital la un pas de coma diabetica. Nu mai vede cu un ochi, se deplaseaza cu greutate si slabeste vazand cu ochii. Fara asistenta sociala, traieste din banii fratelui sau, care ii cumpara medicamentele la pret intreg. De cand s-a eliberat, n-a muncit nicaieri. Traieste in casa batraneasca, intr-o bucatarie amenajata ca dormitor, impreuna cu baietii fratelui sau si cu copiii acestora. Niciunul nu munceste.

In cele sase luni scurse de la eliberare, creierul lui pare sa fi respins orice amintire despre anii de detentie. Trecutul lui nu a uitat insa de el si probabil ca nici nu va uita vreodata. Statul l-a lasat de izbeliste, in sat nu gaseste nimic de lucru. Ar putea avea o sansa daca s-ar pierde in multime si si-ar lua orice slujba i se ofera, la oras. Insa de plecat, nu are cum. Unde sa plece? Cine sa-l intretina? Descurajat, fostul detinut a tot cerut ajutor pe unde a putut. A gasit sprijin la politistii din comuna, care l-au ajutat sa-si faca actele, si la primarie, unde i s-a promis ca situatia lui va fi rezolvata. Insa si primaria are bugetul ei limitat, din care trebuie sa sustina cazurile dificile din comuna. Ca sa supravietuiasca, Savin Ion ar trebui sa intre intr-un program serios de reintegrare, inexistent in Romania. Tocmai de aceea, ultimele statistici arata ca la noi, din totalul de 26 de mii de detinuti, jumatate sunt recidivisti. Dintre acestia, peste 60 la suta ajung in puscarie la mai putin de un an de la incheierea ultimei condamnari. "Ar fi foarte bine daca cineva acolo sus s-ar gandi la acesti oameni, spune primarul Traian Dragomir. Nu numai dansul are necazuri, sunt multi. Ar trebui sa existe o lege, un serviciu, asistenta medicala."

La sase luni de la eliberare, viitorul lui Savin Ion arata sumbru. In curtea lui saracacioasa, in sfarsit liber sa traiasca viata la care a visat 21 de ani, fostul detinut traieste in continuare intr-o inchisoare cu ziduri invizibile, dar la fel de impenetrabile ca si cele dintre care a iesit.

Reportaj difuzat in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 2 mai 2010