De ce nu cred in interzicerea vălului islamic

Iată o intâmplare, pare-se, reală, petrecută in Statele Unite acum câţiva ani: undeva in sud se construia o moschee. Majoritatea americanilor care treceau pe-alături pe autostradă, necunoscând arhitectura clădirii şi scopul acesteia, spuneau din fuga cailor-putere: uite incă un restaurant mexican la care trebuie să venim in curând să cinăm! Astăzi, după tragedia din 11 septembrie, tocmai s-a incheiat o aprinsă dezbatere cu privire la oportunitatea construirii unei moschei taman in preajma Ground Zero... Proiectul este aprobat, se speră astfel că atât americanii cât şi adepţii islamului vor inţelege că fanatismul religios, dar şi autismul occidental sunt căi eronate.

Din păcate şi in Europa se petrec lucruri care ar merita mai multă atenţie. Franţa este pe cale să interzică la rândul său purtarea vălului de către femeile musulmanilor. Ar fi a doua ţară după Belgia. Problema devine foarte serioasă - in Spania şi Italia procesele sunt in curs -, vicepreşedinta Parlamentului European, Silvana Koch-Mehrin, a cerut interzicerea purtării vălului musulman in intreaga Europă… Intrebarea este de pe ce poziţii este făcută o astfel de cerere? Nicidecum creştină, dacă este să ne amintim cum a fost refuzat statutul creştin al Europei din Constituţia acesteia. Dimpotrivă, poate că o abordare creştină moderată ar genera ceva mai multă abilitate (spirituală) şi inţelepciune.

Pe de altă parte, se intreprind acţiuni, ce e drept destul de discrete ca impact, care ar putea imbuna cele de mai sus. Una dintre acestea s-a petrecut de curând chiar la Bucureşti. Pe 18 mai a.c. la Palatul Parlamentului a fost lansată oficial şi in România "Alianţa Civilizaţiilor". După ce anul 2001 a fost declarat Anul Naţiunilor Unite pentru Dialogul Civilizaţiilor, in 2005 Adunarea Generală ONU a votat infiinţarea Alianţei Civilizaţiilor - organism care-şi propune o mai coerentă comunicare intre oamenii de diferite religii şi culturi. Propunerea a fost făcută de Turcia şi de Spania - ţări cu o istorie care indeamnă & condamnă la un astfel de dialog. Sunt incurajate forumuri, intâlniri, sunt cooptaţi universitari şi oameni de cultură, din toate civilizaţiile conştienţi că suntem obligaţi să trăim impreună pe Terra.

"Dialogul a devenit cel mai important mijloc de rezolvare a tuturor problemelor aflate in suspensie in cadrul relaţiilor existente intre diverse civilizaţii şi culturi. Dialogul rămâne o cerinţă indispensabilă pentru intreaga omenire, dacă vrea să trăiască departe de diferende, suspiciuni, conflicte, şi totodată este calea corectă de a ajunge la cunoaşterea reciprocă necesară inţelegerii, convieţuirii paşnice şi cooperării intre popoare. Lipsa dialogului, a incercării de a-l cunoaşte pe celălalt, face ca realitatea altui spaţiu cultural, diferit de-al nostru, să rămână invăluită intr-o ceaţă deasă pe care, ca in spectacolele de "karaghioz" - cunoscutul teatru de umbre -, proiectăm umbrele groteşti ale propriilor fantezii, creând un tărâm al fabulosului şi irealului. Din ce in ce mai des, informaţiile care vin din alte spaţii culturale, lipsite de inţelegerea aspectelor specifice, apar ca aberante, sporind astfel şi mai mult confuzia acestei lumi", a declarat cu acest prilej profesorul universitar George Grigore, Ambasador al Alianţei Civilizaţiilor pentru România.

Autor al mai multor traduceri esenţiale din cultura arabă şi a celei mai apreciate traduceri in limba română a "Coranului" (apărută la Ed. Kriterion in 2000, reeditată ulterior de mai multe ori, inclusiv intr-o ediţie bilingvă, arabă-română la Istanbul in 2003), fondator al colecţiei Bibliotheca Islamica (Ed. Kriterion), profesorul George Grigore de la Catedra de Limbi şi Literaturi Orientale a Universităţii Bucureşti este unul dintre cei mai indicaţi români pentru onoranta postură de Ambasador al Alianţei Civilizaţiilor pentru România.

Numai respectul reciproc şi dialogul realist este Calea. O spune şi noul nostru ambasador: "Dialogul interreligios are succes dacă nu este considerat a fi un mijloc de misionarism sau de propagandă religioasă, de silire a celuilalt de a imbrăţişa o anume religie - căci de acest lucru se tem toţi cei care refuză acest tip de dialog - , ci el este un prilej de a-l asculta pe celălalt, de a inţelege valorile religioase care constituie cadrul in care işi trăieşte viaţa. Acest tip de dialog nu se constituie intr-o târguială sau intr-o dispută asupra uneia sau alteia dintre doctrine şi nici in acordarea intâietăţii uneia asupra alteia, căci orice religie - indiferent care este aceea - reprezintă un sistem de postulate pentru credincioşii respectivi, care nu sunt negociabile cu adepţii unei alte religii. Dacă unui credincios i-ar trece prin cap că religia sa nu reprezintă un adevăr absolut, ar părăsi-o, negându-i invăţăturile şi ar imbrăţişa o altă religie care ar corespunde speranţelor sale de mântuire. De aceea, aceste postulate se situează in afara cercului dialogului incă de la bun inceput."

De altfel România, datorită condiţiilor geopolitice şi istorice deloc facile, are astăzi o foarte bună expertiză pe spaţiul islamic. Iar comunitatea musulmanilor din Dobrogea este una dintre cele mai moderate cu putinţă. Sunt lecţii pe care românii le-au invăţat de-a lungul timpului foarte bine. Dialogul este real, implinit, nefalsificat, atunci când realizezi că toată lumea are dreptate "precum in celebra poveste despre judecata lui Solomon la care ambilor impricinaţi li se dă dreptate, ba chiar şi chibiţului de pe margini" - mai spune George Grigore.

La rândul lor, credincioşii musulmani - dacă vor fi existând personalităţi cu putere reală in această Alianţă a Civilizaţiilor - vor trebui să mediteze de ce prezenţa creştină in anumite ţări islamice este tratată cu incredibilă ostilitate (pe lângă care replica europeană a interzicerii vălului pare o glumă). Cândva, pe vremea inceputurilor islamului, acest lucru era cu neputinţă de inchipuit. Ce s-a petrecut de s-a ajuns până aici?

Deocamdată salutăm prezenţa lui George Grigore intr-un astfel de forum - este incă o dovadă concretă a unei realităţi anticipate cândva de Mircea Eliade şi de Constantin Noica: recunoaşterea expertizei românilor şi a rolului lor de punte intre Orient şi Occident...

Iată doar câteva motive (voi reveni) pentru care, personal, nu cred că in România va fi oportună interzicerea vălului islamic.

MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la Gura Humorului, Bucovina) are o licenţă in filosofie (Universitatea Bucureşti) şi un master in antropologia spaţiului sacru (Universitatea de Arhitectură ''Ion Mincu''). Este doctorand al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Litere, cu o temă interdisciplinară in care continuă studiile de antropologie a religiei. A fost director al Editurii Muzicale şi profesor de istorie a religiilor in invăţământul preuniversitar. A susţinut o bogată activitate in presă: studii, articole, eseuri, recenzii, proză scurtă, editoriale, interviuri - in jurnale, reviste culturale şi cu profil spiritual -, producator şi realizator de emisiuni radio, numeroase colaborări la principalele televiziuni centrale. In ultimii ani a fost editorialist şi editor coordonator (departamentul cultură-religie) la ziarul ''Adevărul'' si redactor-şef al revistei ''Adevărul literar şi artistic''; ulterior a fost senior editor la agenţia de presă ''NewsIn'', coordonând departamentele de cultură-religie şi media-publicitate. Actualmente semnează o rubrică săptămânală in suplimentul ''Aldine'' al ziarului ''România liberă'' şi predă istoria religiilor la Universitatea Bucureşti.