Legea salarizarii unitare isi demonstreaza esecul. Este acceptat tacit faptul ca cei de la varf nu traiesc din salarii

Ziarul Financiar 09.06.2010

O concluzie simpla poate fi trasa din publicarea salariilor de la ministere in ultimele saptamani, si anume ca grilele de salarizare de la stat sunt construite pentru furt. In majoritatea institutiilor publice multe din salariile subordonatilor le depasesc pe ale ministrilor, sunt soferi care sunt platiti mai bine decat secretarii de stat si femei de serviciu care castiga triplu fata de un medic rezident. Anomaliile ar fi trebuit rezolvate de legea salarizarii publice, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie, dar acum se vede limpede ca legea, din care guvernul lui Emil Boc a facut un lait-motiv al primului sau an de mandat, este un esec rasunator.



"In Romania, ca in orice alta tara, dupa cativa ani trebuie revazut sistemul salarial. Numai ca trebuie sa vii cu un proiect mai bun decat precedentul. Proiectul legii salarizarii unitare nu este doar diletent, dar nu rezolva problema, ci impiedica punerea in miscare a resurselor si energiilor", arata Andrei Marga, rector al Universitatii Babes-Bolyai, fost ministru al educatiei.

Nici macar ministrii nu vad in aceste diferente de salarii o problema care ar trebui sa ii preocupe: ministrul de finante Sebastian Vladescu nici nu a raspuns la intrebarile ZF legate de salariile soferilor din minister, care ajung sa depaseasca 4.000 de lei, in vreme ce Attila Cseke, ministrul sanatatii, sustine ca secretarul general al ministerului a castigat pe merit dublul salariului ministrului in aprilie, pentru ca ar fi primit un "bonus" care se acorda prin lege functionarilor publici in aprilie si apoi in octombrie.

"Daca un ministru isi da seama ca subordonatii sai castiga mai mult si nu spune nimic, el lasa loc interpretarii ca ar castiga din alte surse, ceea ce este, evident, ilegal", crede Andrei Marga.

"Functia ajuta afacerile"

Analistul economic Aurelian Dochia crede ca nicaieri in lume cei care ajung in functii guvernamentale nu se duc pentru salarii. Sunt oameni cu ambitii politici care isi cladesc o cariera. Insa el nuanteaza: "Din pacate sunt multi care profita si functia le ajuta afacerile. Mai sunt si exemple contrare, cum e premierul Emil Boc, care a investit in ultimii zece ani intr-o cariera politica, dar care nu are afaceri".

Nimeni din Guvern nu a vorbit in ultimele zile de necesitatea ca seful fiecarei institutii publice sa aiba cel mai mare salariu, nu secretara sau soferul, o situatie care va conduce catre profesionalizarea institutiilor publice, o atitudine corecta in ceea ce priveste raporturile de munca, va crea premisele pentru construirea unor cariere pe merit, si nu pe relatii, si va duce in cele din urma la o functionare eficienta a statului, in folosul cetatenilor.

Insa atata vreme cat atitudinea sefilor acestor institutii va fi una de nepasare - din interventiile publice nu reiese ca ministrii ar fi deranjati de faptul ca subordonatii castiga mai mult decat ei, e limpede ca in sistemul public nu va exista o profesionalizare. Din declaratiile de avere ale majoritatii ministrilor, secretarilor de stat sau parlamentarilor se vede ca acestia traiesc foarte bine fara salariul de la stat, drept urmare nu acest venit pe care il primesc ii responsabilizeaza pentru activitatea pe care o depun.

Pentru o suma putin mai mare de 1.000 de euro, putini oameni de top din mediul privat ar veni sa lucreze la stat, in functii de decizie, iar majoritatea celor care ajung in aceste pozitii sunt personalitati influente, cu nume greu in mediul politic, care au construit averi in ultimii ani, au cotizat la partid pentru a putea fi promovati in functii publice si care continua sa faca bani buni si pe durata mandatului.

"Este si un pacat al nostru ca am criticat clasa politica cerandu-le sa faca mult pe bani putini, pentru ca indirect acest lucru conduce la sustinerea coruptiei. Politicienii nu isi pot plati campaniile din salarii de 4.000 de lei, ei trebuie sa caute resurse pentru sustinerea campaniei. De aici se naste o dilema daca sunt firmele clientele politicienilor sau invers. Noi inca nu acceptam ca politica este o profesie si trebuie platita profesionist. La mijlocul anilor '90, cand campaniile electorale au inceput sa devina scumpe, atunci au aparut si oamenii politici cu experienta care traiesc din retelele pe care le-au organizat", crede Cristian Parvulescu, profesor la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative.

Mai devreme sau mai tarziu numele unui demnitar ajunge sa conteze mai mult decat capacitatile sale manageriale.

Oamenii de afaceri ajunsi in politica profita de pe urma functiei publice. Ei sunt tolerati de mediul de afaceri. Si asta pentru ca afacerile cu statul pe care le controleaza acesti oameni de afaceri ajunsi demnitari raman cele mai banoase si cele mai sigure. Indiferent care este cursul unei afaceri cu statul, in cele din urma statul isi va plati datoriile catre firmele private.

Ministrii, "baietii buni"

Ministrii sunt vazuti drept "baieti buni" nu numai pentru ca platesc datoriile, dar pentru ca de cele mai multe ori pretul lucrarilor publice poate fi majorat, deadline-urile sunt aproape mereu incalcate, iar firmele nu sunttrase la raspundere pentru eventuale erori in proiectarea lucrarilor.

"Majoritatea acestor oameni aflati in functii inalte au facut averi din politica si le obtin din politica. In 1989 eram toti mai mult sau mai putin egali din punct de vedere material. Unii au intrat in politica si au facut averi. Se poate spune ca si din confict de interese, dar pe vremea aceea nu era reglementat conflictul de interese si chiar daca mita sau foloasele necuvenite erau reglementate, a trecut mult timp de atunci ca sa mai poata fi cercetate eventualele fapte.

Pentru ei activitatea politica este foarte lucrativa. Nu castiga direct, ci indirect din reteaua clientelei politice", arata Cristian Parvulescu, profesor la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative.

Sunt si situatii in care ministrii "se ajuta" intre ei: vezi cazul Mitrea, fostul ministru de la transporturi si lucrari publice care si-ar fi construit o vila cu materiale de la o agentie aflata in subordinea sa, cel putin asa se arata in rechizitoriul unui dosat disjuns din dosarul Zambaccian. Sunt si cazuri recente, semnalate in presa: ginerele ministrului de interne Vasile Blaga ar fi primit un contract pentru paza "cu dedicatie" de la Compania Nationala a Huilei - una din companiile cu cele mai mari datorii la stat aflata in subordinea ministrului economiei Adriean Videanu.

Dorin Cocos, sotul Elenei Udrea, ministrul dezvoltarii, si-a construit o avere din afacerile cu Primaria Capitalei, cand institutia a fost condusa de oameni de frunte ai PD, Traian Basescu si Adriean Videanu. Videanu insusi este suspectat ca a vandut borduri produse la firma sa Primariei Capitalei, iar anul trecut, pe cand era ministru, Banca Nationala a ales marmura de la Marmosim pentru a decora trotuarul din jurul sediului sau central.

Ministrul transporturilor, Radu Berceanu, este si el un nume pe buzele tuturor celor care vorbesc despre afaceri in constructii. Berceanu este un specialist al lansarilor de proiecte, dar niciunul nu a fost dus la capat in timpul mandatelor sale, iar marile firme de constructii obtin amanari dupa amanari la finalizarea termenelor. Berceanu este milionar in euro, dar spune ca si-a inchis firmele de constructii de ani buni.

Multi oameni au ajuns ministri in institutii care nu au legatura cu parcursul lor profesional. Elena Udrea, ministrul dezvoltarii, a facut dreptul la o facultate particulara, in vreme ce ministrul de interne Vasile Blaga este tot absolvent de Politehnica.

Fara o pregatire profesionala adecvata

Majoritatea celor care au ajuns in functii de demnitate publica in ultimii 20 de ani in Romania au studii care nu au legatura cu functiile pe care le-au preluat politic. De pilda, Ioan Avram Muresan, electronist, Ludovic Orban, electronist, sau Dan Motreanu, un fost absolvent de filosofie, au fost ministri ai agriculturii.

Fara o minima pregatire profesionala este greu de asteptat ca ministrii sa poata sa managerieze domeniile pe care le conduc. Lipsa competentelor si apetitul pentru numiri politice este motivul pentru care se si inconjoara de o armata de consilieri, bine platiti, chiar mai bine platiti decat ministrii, au masini cu soferi si secretare, dar care rareori isi justifica prezenta. Dovada sta performanta guvernelor din ultimii ani.

"Nu poate exista o reglementare care sa acopere toate situatiile, sa separe perfect politica de afaceri. Aceasta nu se poate nicaieri in lume. In Italia, premierul Silvio Berlusconi a imbinat afacerile cu politica. In tarile de jos, majoritatea sunt politicieni de cariera, care nu au afaceri. In SUA, Obama nu ar fi ajuns niciodata presedinte fara sprijinul marilor corporatii care investesc sute de milioane de dolari in cariera sa. Sunt unele firme in SUA care dau bani si pentru un candidat, si pentru celalalt, iar dupa alegeri, atunci cand se dezbate o lege care ar putea sa le afecteze afacerile pot face lobby la presedinte. Dar depinde evident si de specificul fiecarei tari. In Romania acum imaginea politicii este cea a unui domeniu in care iti poti aranja afacerile", arata Aurelian Dochia.

Exemplul francez: Functionarii publici sunt elita tarii

Termenul de "ministru" vine din latinescul "minister" care inseamna "primul servitor". Sunt, in Romania, ministrii primii "servitori" ai tarii?

In Franta, un ministru este numit "agent al puterii guvernamentale". Iar puterea guvernamentala este exercitata, constitutional, prin armata si prin corpul functionarilor statului. Functia de ministru este incompatibila cu cea de parlamentar, cu orice functie de reprezentare profesionala cu caracter national si cu oricare alta functie publica sau activitate profesionala. Ziaristul francez Jonas Mercier arata ca legea nu le impune explicit ministrilor sa nu aiba afaceri. Pe de alta parte, aceasta interdictie deriva din obligatia ca ei trebuie sa se dedice exclusiv activitatii pentru care au fost investiti de presedintele Republicii - de aici incompatibilitatea lor cu alte functii. (In Romania, majoritatea ministrilor sunt si parlamentari.) Ministrii francezi pot, in schimb, sa-si conserve mandatele locale (primar, consilier) pe perioada mandatului ministerial si pot scrie carti. In privinta functionarilor publici (Franta are un corp al functionarilor extrem de extins - 1,7 mil. de functionari de stat; are, in total, 5,1 mil. de "agenti ai functiei publice"), acestia sunt un corp de elita. Promovarea se face exclusiv prin concurs, sunt evaluati permanent si promoveaza exclusiv in functie de performanta. Urmeaza scoli de elita, iar cei care doresc sa ajunga la varful statului trec, aproape toti, prin examenele Scolii Nationale de Administratie(ENA), una dintre cele mai puternice institutii de invatamant din Franta. Ei nu pot exercita alte functii publice sau private si nu pot avea nicio afacere. Neputand avea cumul de functii, nu pot avea nici cumul de salarii sau alte beneficii (a se vedea ce se intampla la noi cu angajatii din ministere care sunt si in alte consilii de administratie. Este adevarat ca, la noi, cei care au aceste cumuluri nu sunt functionari publici, ci sunt numiti pe functii, dar chestiunea ramane). In schimb, functionarii publici sunt, in Franta, foarte bine platiti si foarte bine vazuti. De asemenea, sunt privilegiati in raport cu alti angajati, cand vine vorba despre contributia la pensii: au pensii speciale si platesc cu 3% mai putin la fondul de pensii decat restul angajatilor din Franta. Abia in ultimii ani Franta - una dintre cele mai birocratice tari ale UE - si-a pus problema reducerii numarului de functionari. 43% din bugetul statului se duce, anual, pe salariile functionarilor si pe pensii.

Exemplu britanic: Mai putin decat la privat

In Marea Britanie sunt mai putin de 500.000 de persoane care lucreaza in "Civil Service" - armata de functionari britanici care cuprinde angajatii din tot aparatul administrativ, din ministere si agentii guvernamentale, care nu sunt numiti politic.

In Marea Britanie sunt in total peste 6 milioane de persoane care sunt platite din bugetul de stat, planul noului premier David Cameron fiind concedierea a peste 200 000 de angajati din sectorul public, pentru a face economii de aproximativ 6 miliarde de lire anual.

Membrii "Civil Service" sunt birocrati de cariera cu salarii anuale de aproximativ 22.400 de lire sterline si cu pensii mult mai mici, de aproximativ 6.000 de lire sterline pe an.

Site-ul oficial al "Civil Service" precizeaza ca 10% din venitul unui functionar public este un "bonus" care nu se acorda daca angajatii nu isi ating tintele stabilite prin contract. Asadar, veniturile celor mai multi functionari public de la stat este mai mic cu aproximativ 2.000 de lire anual, precizeaza institutia, pentru ca foarte putini ating stadardele impuse.

De asemenea, media venitului anual al unui functionar public este mai mic cu aproximativ 2.000 de lire decat media salariilor din mediul privat, spre deosebire de Romania unde cei mai multi functionari publici castiga mai mult decat angajatii din mediul privat.