Dar dulce-amar

În ultimul deceniu, câteva prozatoare îşi dispută în Franţa locurile de frunte în topul vânzărilor şi în preferinţele cititorilor: Amélie Nothomb, Anna Gavalda*, Muriel Barbery (traduse la noi, prima are deja serie de autor la Editura Polirom, ultima cu o minunăţie de roman apărut la Editura Nemira), le concurează Katherine Pancol (încă netradusă...) ori o revelaţie precum Carole Martinez (a cărei "Inimă cusută" a prezentat-o Daniel Nicolescu în ZD, acum doi ani, articol cu titlu fermecător - "Broderii pe cord deschis" şi Editura Vellant a promis traducerea pentru acest an).

Dacă Amélie Nothomb marchează ca un metronom "la rentrée litteraire" din septembrie cu un nou roman, de mici dimensiuni, rareori depăşind 200 de pagini, de fiecare dată cu o "găselniţă" sofisticată sau doar trăznită, care-l face interesant, Anna Gavalda surprinde cu romane voluminoase ("Împreună", "Cea care alină" depăşesc şase sute de pagini) sau de mici dimensiuni ori chiar volume de povestiri.

Amélie Nothomb intrigă prin "japonezării" sau fantezii livreşti, Anna Gavalda cucereşte prin personajele ei pe care ajungi să le adopţi în peisajul tău interior şi să le iubeşti. Cum îi reuşeşte? Romanul proaspăt apărut este un eşantion de farmec gavaldian, compus din prospeţime, naturaleţe şi haz: "Darul unei zile" relatează întâmplări petrecute în cursul unei singure zile (şi la ce distanţă uriaşă de faimoasa zi a lui Leopold Bloom din "Ulysse"... şi ce ironie este chiar asocierea lor...).

Subiectul se compune din drumul făcut de cele două surori (Garance şi Lola) cu Simon, fratele lor la o nuntă în familie, apoi evadarea lor, hotărâţi să-l regăsească pe al patrulea, fratele care nu ajunsese în oraşelul de provincie, la ceremonia care aduna toată familia. Ei ajung într-un sătuc din provincia Touraine, unde Vincent, fratele cel mic îşi improvizează funcţia de ghid. Brusc, se desprind de tensiunea trăită pe drum, redevin copii şi se bucură de orele pe care le au.

Garance, sora mai mică este povestitoarea cu limba ascuţită, dar cu inima fragilă de atâta tandreţe. Ea rememorează dramele recente, ca divorţul surorii după ani de aparentă viaţă domestică fericită, ea asistă la tensiunea în creştere dintre Simon şi soţia lui conformistă şi pisăloagă din timpul drumului făcut cu ei în maşină, ea are parte de pasiunea ciudată a unui câine care le urmăreşte maşina sute de kilometri, de care nu mai are cum să scape. Şi tot ea lămureşte suferinţele şi bucuriile împărtăşite de cei patru.

Anna Gavalda ne-a obişnuit cu o formulă de cvartet a personajelor (discretă în "O iubeam", evidentă şi bine reliefată în "Împreună") şi ea apare aici prin cei patru uniţi de legăturile de sânge, ca şi altele, mai puternice, de suflet. Şi mai ales de afinităţi care nu pot fi distruse: alianţa dintre cele două surori, prietenia fraţilor, perechea formată de fratele şi sora mai mare care au înfruntat conştienţi destrămarea familiei produsă de divorţul părinţilor, ca şi solidaritatea surorii mai mici şi a fratelui mai mic, vulnerabili, deşi ocrotiţi de cei mari.

Iar de-a lungul zilei reînvie năzdrăvăniile şi familiaritatea, îşi regăsesc pasiunile comune pentru cărţi, muzică, filme. Sunt ei înşişi, înveliţi de iubirea ce îi uneşte ca într-o gogoaşă miraculoasă, ca şi cum viaţa cotidiană, cu inevitabile reguli sociale şi presiuni ale familiei îi condamnă la o existenţă larvară, iar în scurtul răgaz al zilei de libertate, se preschimbă în fluturi plini de graţie.

"Darul unei zile" este tot un fel de "madlenă", una dulce-amăruie, ce provoacă mici înţepături în cerul gurii, regăsind gustul unic al zilelor copilăriei, nebuniile fermecătoare ale adolescenţei, acoperite de glazura groasă şi insipidă a cotidianului. Aşa că merită să i se dedice spre lectură orele unei zile de vacanţă, căci sigur invită pe fiecare cititor să îşi regăsească propriul paradis pierdut sau numai uitat.

*) Anna Gavalda, "Darul unei zile", traducere de Ada Tănasă, Editura Polirom, colecţia "Biblioteca Polirom", 2010.

Elisabeta Lăsconi, eseist şi critic literar. Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).

Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.