Pahar de otravă

lumina doar bucuroasă ne-o putem

închipui

nu doar să fim -

să trăim vrem

ca să fim vrednici pentru iubire

mereu în a orbului măsură iubim

căci şi moartea e provizorie

ne amenajăm

ca apoi să ne mutăm

căci pe noi ne jecmănesc

ale noastre general plăsmuite lucruri

hai să ne uităm limba

de la ierburi-copaci

din nou a vorbi să-nvăţăm

din ale ceasului arătătoare

timpul ascute pumnal

şi noi cât e ceasul nu ştim

în locuri comune ne adunăm

îmbătaţi de potrivite slove

îi iertăm lui Dumnezeu

că lumea a lăsat-o neterminată

şi bem paharul de-otravă pe care

franjurita viaţă îndrăgostită

ni-l întinde