Un manuscris de 700.000 de dolari va fi pus astăzi, 18 iunie, în vânzare

Lehman Brothers, agonia artistică

Lehman Brothers Holdings Inc (foto 1), banca de investiţii al cărei faliment din septembrie 2008 a parafat începutul coşmarului financiar global, împreună cu societatea Neuberger Bernam, care a răscumpărat-o, au cerut unui judecător de la US Bankruptcy Court din New York să autorizeze vânzarea colecţiei lor de artă modernă, în cadrul unei licitaţii la casa Sotheby's, în, fatalitate, ...septembrie 2010. Lehman şi Neuberger Berman au strâns o colecţie de opere de artă moderne - picturi, sculpturi, desene, gravuri şi instalaţii - cu o valoare estimată la circa 10 milioane de dolari. Printre ele, lucrări de Damien Hirst, Gerhard Richter, Richard Prince sau, ultracelebrul Takashi Murakami. De la data falimentului, Lehman a vândut o parte din colecţie, dar a păstrat o parte din obiectele de mare valoare. Revirimentul progresiv al pieţei de artă, în 2009-2010, sporeşte şansele unei licitaţii avantajoase: "Este momentul potrivit pentru a valorifica la maximum arta", a declarat purtătorul de cuvânt al Lehman, care a mai precizat că rezultatul vânzării va sluji la plata creditorilor societăţii.

Vânzarea de la Sotheby's va avea circa 400 de loturi, reprezentând opere achiţionate de bancă în anii 90 şi provenind de la artişti contemporani a căror cotă a cunoscut între timp creşteri vertiginoase. Printre capodoperele scoase la licitaţie, la loc de cinste se află o vitrină din lemn semnată Hirst şi intitulată "We've got style (The Vessel Collection - Blue)". Piesa de mobilier, umplută cu sticlărie şi obiecte din ceramică, datează din 1993 şi precedă celebrele vitrine ale artistului ticsite cu mucuri de ţigară, cranii sau diamante. A fost estimată, în ciuda unei scăderi de cotă a lui Hirst în ultimele luni, la o sumă situată între 800.000 şi 1,2 milioane USD. Ei i se adaugă fotografiile lui Felix Gonzalez-Torres sau instalaţia, din 1986, a lui John Baldessari, artistul californian căruia chiar acum i s-a organizat o importantă expoziţie la Los Angeles şi căruia îi va deschide porţile, în octombrie, MoMA, la New York.

Lennon, inestimabilul Lennon

Pe 1 iunie 1967 apărea un album discografic mitic, una dintre operele-cheie ale culturii pop: "Sergeant Pepper's Lonely Hearts Club Band", al formaţiei Beatles. Ca să-l definitiveze, până în cele mai mărunte detalii (inclusiv la nivelul copertei, realizate de artistul Peter Blake), cei patru magnifici şi-au întrerupt turneele şi s-au autosechestrat în studiourile de înregistrare. Piesa de boltă a acestui "concept album", melodia finală a discului, "A Day in the Life", a revenit în lumina actualităţii. Manuscrisul original al al textului (foto 2), care a fost, vreme îndelungată, proprietatea lui Mel Evans (omul bun la toate al grupului, road manager, decedat în 1976), va fi pus în vânzare azi, 18 iunie, de către casa de licitaţii Sotheby's, la New York. Textul a fost inspirat de moartea violentă, într-un accident de circulaţie, a lui Tara Browne (foto 3), moştenitor al Imperiului Guiness, adept al contra-culturii şi prieten al lui Lennon: "He blew his mind out in a car,/ He didn't notice that the lights had changed, /A crowd of people stood and stared,/ They'd seen his face before,/ Nobody was really sure/ If he was from the House of Lords." Melodia a fost considerată prea subversivă de către cei de la BBC, care au refuzat să o difuzeze (cu precădere datorită versului "I'd love to turn you on", care făcea aluzie la droguri). Din acelaşi motiv, ea a fost suprimată de pe varianta albumului destinată Asiei. Dincolo de calităţile melodice şi de bogăţia textului, cântecul are o semnificaţie aparte: elo reprezintă una dintre ultimele colaborări, în cadrul grupului de la Liverpool, între Lennon şi McCartney.

Documentul, pe care se află doar versurile lui Lennon, este scris recto-verso, şi are numeroase corecturi şi ştersături operate de muzician. A fost estimat la o sumă situată între 500.000 şi 700.000 de dolari.

Tate Modern, un muzeu de Guiness Book

Cu zece ani în urmă, mai precis pe 12 mai 2000, se deschidea, în plin Bankside, pe locul unei foste centrale electrice (Bank Power Station, operă arhitectonică a lui Gilles Gilbert Scott), Muzeul Tate Modern, a cărui clădire fusese gândită şi desenată de arhitecţii Herzog & de Meuron. Situat într-un cartier londonez modest, dar fiind înşurubat pe o axă nobilă (catedrala Saint Paul/ Tamisa/ Millenium Bridge), edificiul avea să devină, foarte curând, o seră benefică pentru artele plastice. Obiectivul iniţial al nou creatului muzeu era să atragă 1,8 milioane de vizitatori anual. Ei bine, doar în anul 2000 i-au trecut porţile 4,77 de milioane de amatori de artă. Asta datorită curajului curatorial, dar şi spaţiului ingenios şi ofertant al clădirii, care au făcut posibilă amplasarea, aici, în fieful lui Turner şi Gainsborough, a unor viziuni artistice moderne copleşitoare (de la păianjenii monstruoşi ai lui Louise Bourgeois la floarea carnivoră gigantică a lui Anish Kapoor sau la aurora boreală a lui Olafur Eliasson). De atunci, din pragul mileniului şi până azi, numărul vizitatorilor s-a ridicat la mai mult de 45 de milioane. Cu 4,5 milioane de oaspeţi în perioada mai 2008-mai 2009, Tate Modern a depăşit Centrul Pompidou (3,5 milioane în aceeaşi perioadă), MoMA (2,8 milioane), Guggenheim (1,3 milioane), Guggenheim Bilbao (0,9 milioane) sau San Francisco MoMA (0,7 milioane). Cu un vârf record de 42.000 de vizitatori, sâmbătă, 13 mai 2000, şi cu 31.374 de vizitatori sâmbătă 12 septembrie 2009, acest muzeu atipic a rezistat atât efectului de simplă curiozitate, cât şi uzurii. Asta în condiţiile în care numărul de opere expuse, cât şi procesul de înnoire al exponatelor sunt net inferioare faţă de cele ale muzeelor enumerate anterior. Tate Modern reprezintă succesul plenar al unei clădiri, dar marchează şi impactul de calitate al expoziţiilor permanente pe care le conţine. Până în 2012, cu ocazia Olimpiadei găzduite de Londra, TM doreşte să realizeze o extensie a spaţiului (propice mai ales expoziţiilor temporare, cu plată), graţie geniului aceluiaşi cuplu Herzog & de Meuron. Costurile lui Tate Modern Two (foto 4) sunt estimate la 200 de milioane de lire sterline. Deocamdată, Tate nu găsit decât 75, iar Olimpiada bate la uşă.