Ce şanse are România să fie o locaţie strategică în outsourcingul juridic

Cosmote România externalizează de ceva vreme anumite componente din departamentul juridic. "Este vorba de proiecte în general de amploare sau care necesită o a doua opinie, mai ales în anumite situaţii cu un grad mare de interpretabilitate", explică Mihaela Ioniţă, directorul departamentului juridic al operatorului de telefonie mobilă.

"Conceptul de externalizare a departamentului juridic este practic inexistent, dar s-ar putea dezvolta în următorii cinci ani", crede Pushkar Chatterji, şeful companiei de cercetare de piaţă şi analiză de date Evalueserve România. "Deocamdată, o astfel de piaţă în adevăratul sens al cuvântului lipseşte", constată şi Cezar Guşu, deputy managing partner în cadrul Boştină şi Asociaţii. La noi, tot casele de avocatură sunt cele care se ocupă cu aşa ceva, în loc de firme specializate, capabile să susţină activităţile juridice ale companiilor din diverse domenii sau chiar al firmelor de avocatură care au nevoie să apeleze la asemenea servicii. "Există însă destui tineri vorbitori de limbi străine care se pregătesc în domeniul juridic şi care ar putea porni un asemenea business", apreciază Chatterji.

Call-center-ul juridic

În linii mari, pentru un soi de call-center juridic n-ar fi nevoie neapărat nici măcar de avocaţi: oameni cu pregătire juridică, dar care nu au intrat în barou, pot face cu succes management al documentelor pentru baze de date juridice, pot colecta şi prelucra informaţii, pot asigura documentarea unor cazuri. Aşa se întâmplă cu precădere în India sau Filipine, considerate în prezent cele mai atractive destinaţii pentru externalizarea serviciilor juridice. Într-un domeniu evaluat la aproximativ 250 de milioane de euro lucrează acum în jur de 5.200 de astfel de specialişti, iar până în 2015 se estimează că numărul lor va fi mai mult decât triplu, iar valoarea pieţei va depăşi în cinci ani 800 de milioane de euro, dintr-un total de 3,3 miliarde de euro, cât va însemna piaţa mondială. Cei mai mari clienţi sunt companiile din SUA şi Marea Britanie, care se orientează spre India şi Filipine pentru că sistemul juridic este aproape identic în zona consultanţei de business.

Pentru România, modelul filipinezilor sau indienilor s-ar putea dovedi dificil de copiat. Deşi a fost considerată multă vreme una dintre cele mai interesante destinaţii pentru externalizarea IT, este puţin probabil să reuşească aceeaşi performanţă şi în zona juridică. "Limbajul IT este unul cvasi-universal, pe când cel juridic este particularizat de la o ţară la alta", apreciază Guşu, "sistemele de operare" juridice fiind diferite, în timp ce sistemele IT sunt aceleaşi în toată lumea.

Resursele umane competente şi costurile reduse oferă pieţei noastre câteva avantaje competitive. Există însă o serie de impedimente greu de ignorat, care au împiedicat până acum dezvoltarea serviciilor de externalizare juridică.

Pe de-o parte, intervine bariera culturală, mulţi manageri din companiile româneşti considerând consilierea juridică drept un soi de spovedanie despre afacerile lor, urmată de o serie de sfaturi de natură personală, ceea ce îi împiedică să fie deschişi unui astfel de tip de outsourcing. Pe de altă parte, apar şi barierele legate de protecţia datelor, cheia acestui domeniu: e nevoie de definirea unei infrastructuri şi a unor procese specifice.

"Un certificat ISO nu este suficient", comentează şeful Evalueserve. Mai există şi o problemă de natură tehnică - un consilier juridic nu poate fi preluat de o casă de avocatură înainte ca acesta să intre într-un barou. Dar într-o firmă specializată, problema legislaţiei poate fi depăşită fără prea mari dificultăţi, dacă sunt recrutaţi şi pregătiţi angajaţii în perspectiva sistemelor juridice din ţările pentru care sunt oferite serviciile de outsourcing. "Şi nu în ultimul rând, există impedimentul dimensiunii caselor de avocatură din România, care sunt relativ mici pentru a putea suporta în primă instanţă o asemenea operaţiune", susţine Guşu, în opinia căruia doar două-trei case de avocatură autohtone au capacitatea să intre pe acest segment.

Pro şi contra

În ansamblu, există argumente atât pro, cât şi contra pentru ambele forme de funcţionare a unui departament juridic, punctează Mihaela Ioniţă: în cazul Cosmote s-a dovedit mai eficient un departament intern, familiarizat cu natura businessului şi cu constrângerile operaţionale de care trebuie să se ţină cont atunci când este formulată o opinie cu privire la un proiect. "În cazul colaborării cu un consultant extern, constrângerile de care spuneam influenţează în mod direct economia de timp care ar trebui să rezulte în urma externalizării", spune directorul departamentului juridic al Cosmote. În schimb, consultantul poate aduce un punct de vedere în plus, dintr-un unghi diferit, acolo unde e nevoie de aşa ceva.

Din punctul de vedere al unei companii care ar opta pentru astfel de servicii, costurile pot fi reduse destul de mult. Cum am spus, chiar şi firmele de avocatură îşi pot reduce costurile prin externalizarea activităţilor care nu ţin strict de activitatea de bază. Spre exemplu, o firmă americană de avocatură cu aproximativ 20 de avocaţi cheltuieşte cam 17% din bugetul de salarii pentru angajaţii din posturi de suport, costuri care ar putea fi reduse la mai puţin de 7%. "Există două tipuri de costuri conexe activităţilor juridice: una vizibilă, legată strict de onorarii, şi o alta pe care puţini manageri o identificau ca atare înainte de criză, legată de răspundere", afirmă Cezar Guşu. Nu numai că primele vor fi mai mici dacă externalizează, dar şi în ce priveşte răspunderea, "bun de plată" va fi consilierul juridic dacă are loc vreo eroare, pe când cu un departament intern, costurile unor astfel de greşeli revin companiei. "Criza economică ar putea face externalizarea răspunderii foarte atractivă pentru manageri, mai ales în perspectiva unor eventuale erori juridice", apreciază Cezar Guşu.

Presiuni pe reducerea costurilor

Criza ar putea stimula dezvoltarea acestei pieţe, pe măsură ce companiile pun presiuni tot mai mari pe firmele de avocatură în direcţia reducerii costurilor. "Oamenii care au cunoştinţele potrivite pot profita de această fereastră de oportunitate, iar dacă România se poziţionează corespunzător, ar putea aduce o valoare ridicată externalizării juridice", crede managerul Evalueserve România.

"Şi dat fiind că în acest moment nu există competiţie, primul venit pe piaţa externalizării juridice va avea mult de câştigat."

Modelele de business aplicate până acum sunt doar câteva. Este vorba fie de case de avocatură, fie de companii de BPO (business process outsourcing) care pot înfiinţa anumite divizii cu câţiva angajaţi pentru gestionarea departamentelor sau a serviciilor juridice. Chiar companiile care caută să externalizeze pot înfiinţa în ţări precum India un mic departament juridic, cu cheltuieli mai mici decât dacă ar funcţiona la sediul central: aproximativ 15 multinaţionale aplică deja acest model, Phillips, Motorola, GE sau DuPont fiind câteva exemple.

La nivel mondial, outsourcingul juridic a atras atenţia analiştilor încă de acum câţiva ani, deşi dimensiunile erau pe atunci încă reduse, iar potenţialul de creştere greu de intuit. Peisajul actual dovedeşte că acest tip de outsourcing are creşteri chiar şi pe timp de criză, când piaţa avocaturii a intrat în cea mai slabă perioadă din ultimii 50 de ani. În SUA, de exemplu, veniturile caselor de avocatură s-au diminuat cu aproape 10% în ultimul an, o situaţie aproape fără precedent într-un domeniu obişnuit să meargă doar în câştig. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi de partea cealaltă a Atlanticului, firmele din Marea Britanie fiind puse în situaţia de a-şi schimba modul de organizare a operaţiunilor pentru a-şi menţine cât de cât profitabilitatea. Prin comparaţie, outsourcingul juridic a avut anul trecut o creştere de 40%, iar pentru următorii cinci ani, mai mulţi analişti apreciază că va creşte anual cu cel puţin 25%.