Cioran şi fascinaţia nebuniei
Dan C. Mihăilescu
Despre Cioran şi fascinaţia nebuniei
Editura Humanitas
Această carte care nu este, după mărturisirile autorului, decât plănuita prefaţă la ediţia Cioran - "Scrisori către cei de-acasă" şi care a început să fie scrisă la Păltiniş, în căsuţa lui Noica, este rodul unei treceri prin sute de epistole şi cartoline care i-au ocupat lui Cioran aproape fiecare dimineaţă vreme de jumătate de veac. "Scrisoarea reprezintă în biografia literară a lui Cioran un capitol distinct, tulburător, cât se poate de bine-şocant. Cioran este cea mai frumoasă nebunie a literelor române. Cum să-i refuzi corespondenţa, adică iubirile şi furiile, îndoielile şi resemnarea, confesiunile sufocante de disperare, elanurile erotice, lecţiile de cuminţenie politică?"
Mary Higgins Clark
Unde eşti?
Editura Lider
De zece ani tânărul Kevin MacKenzie, în vârstă de 21 ani, student în drept la Duke University, a dispărut fără urmă. Dar în fiecare an, de Ziua Mamei, el îi dă telefon mamei, asigurând-o că e bine. În anul desfăşurării acţiunii romanului, la telefon intrevine sora tânărului, care îl anunţă că doreşte să-l găseasc cu orice preţ. Romanul este povestea unei tinere care încearcă să elucideze misterul tragediei prin care a trecut familia sa şi să reabiliteze imaginea fratelui său. Traducere de Lavinia Olteanu.
Antoni Casas Ros
Teorema lui Almodovar
Editura Vellant
Pe Antoni Casas Ros nu l-a vazut nimeni. Scriitorul a refuzat să apară în public în ultimii 15 ani, după ce un accident de maşină i-a mutilat faţa. A locuit la Nisa şi Barcelona, iar azi trăieşte la Roma. Cartea de faţă este primul său roman (scris în franceză!), distins în Spania, în 2008, cu premiul "Cel mai bun roman de debut". Anul trecut i-a mai apărut la Galllimard un volum de povestiri, iar anul acesta un nou roman. "Teorema lui Almodovar" este un amestec de ficţiune şi autobiografie, un roman ambiguu. Punctul de la care începe este un accident de maşină în care eroul, un tânăr frumos şi sensibil, îşi pierde faţa, dar şi iubita. Traducere din limba franceză de Aurelia Ulici. Postfaţă de Alexandru Matei.
Justin Richards
Stăpânul dinozaurilor
Editura Corint junior
Traducere de Sorin Voinea. Justin Richards este autor a peste douăzeci de romane şi povestiri non-fiction. A mai scris scenarii radiofonice, piese de teatru şi scenarii de televiziune. A redactat antologii de nuvele, a lucrat ca redactor tehnic şi este fondatorul şi redactorul unei reviste. Este bine-cunoscut pentru seria de cărţi pentru copii "The Invisibile Detective" şi ca director de imagine al cărţilor de mare succes "Doctor Who", publicate de BBC.
Acţiunea cărţii de faţă se petrece în Londra epocii victoriene. Eddie Coţcaru Hopkins îi fură portofelul lui George Archer, dar nu are nici cea mai vagă idee că urmează să pătrundă în lumea sinistră a zombilor, asasinilor şi hoţilor de cadavre. Lui George Archer, care nu este un cetăţean de rând, tocmai i se oferise o slujbă in cadrul Departamentului Artefactelor Neclasificate - o secţie ultrasecretă unde se investighează tot ce este bizar şi inexplicabil.
Dialoguri cu Amita Bhose
Eminescu este magnetul care mă atrage spre România
Editura Cununi de stele
Cartea reuneşte interviurile acordate de Amita Bhose între anii 1977-1991, avându-l ca subiect pe Eminescu. Primul contact cu poezia eminesciană, emoţia întâlnirii cu doamna Zoe Dumitrescu-Buşulenga, parcursul inedit al tezei de doctorat, dificultăţuile dar şi satisfacţiile traducerii lui Eminescu în limba bengali, indianismul lui Eminescu, analiza confluenţelor dintre Eminescu şi Tagore, drumul neabătut al cercetării operei eminesciene, universalitatea poetului - sunt câteva dintre temele abordate. Volumul cuprinde paisprezece interviuri. Cuvânt-înainte de Carmen Muşat-Coman.
Vasile Dâncu
Slove rurale
Editura Eikon
Poetul Vasile Dâncu, născut în 1939 în Runcu-Salvei, Bistriţa-Năsăud, a ajuns cu "Slove rurale" la cea de-a patra sa carte, care acoperă intervalul de creaţie 2001-2009. Surâzatoare şi poetică este precizarea că "această carte este sponsorizată de albinele din stupii autorului, aproximativ trei milioane de vietăţi", dar între file tonul este adesea de cântec funebru: "Trei cimitire/ avem la noi în sat/ de-acolo nici unul/ încă n-a înviat.// În ele dorm plugarii,/ păstori vestiţi de oi,/ femei cândva focoase/ şi beţivi de soi.// Ştim mitul sublim/ cu Lazăr şi Iisus./ Că nu-i greu la viaţă/ să fii readus.// Carnea nu ne spune/ bunăoară/ ce chin pe el/ să moară a doua oară." Runcul tinde să devină dintr-un nume de sat un nume de carte, unde "Sub alb linţoliu/ dealurile dorm/ iertându-i, uitându-i/ pe cei ce le-au arat." (Ioan Es. Pop)