Despre tabuuri şi mentalităţi greşite

Comentariile asupra cât de proastă este măsura creşterii TVA asupra mediului de afaceri sunt de prisos.

Nu mă pot abţine însă din a remarca faptul că orice tip de "soluţie bună" trebuia să înceapă prin stoparea risipei care se face cu banii de la buget, fie că ei se duc pe salarii, pensii nemeritate sau achiziţii pe care nu ni le permitem.

Respingerea soluţiei reducerii pensiilor trebuia înlocuită cu o soluţie de tipul stopării risipei, nu al distrugerii atractivităţii mediului de afaceri.

Orice punct procentual de creştere a TVA trebuia acceptat numai după (e.g.) impozitarea suplimentară a categoriilor de venituri (inclusiv pensii) obţinute în mod nerezonabil în ultimii doi ani electorali.

După ce am amanetat viitorul şi am ajuns în situaţia în care cu greu se mai pot face împrumuturi pe care să le plătească generaţiile următoare, acum amanetăm orice umbră de competitivitate a mediului de afaceri românesc.

Ca de obicei, "urgentul" a prevalat asupra "impor­tantului".

Catastrofa de a rata încasarea tranşei de la FMI în această lună a fost considerată mult mai mare decât implicaţiile creşterii TVA.

Întrebările care se aud tot mai frecvent din mediul de afaceri sunt:

De ce politicienii nu îşi asumă public că au adus economia în situaţia în care nu se mai pot plăti salariile la timp şi consideră că acesta este tabuul suprem?

De ce, în schimb, plata datoriilor către furnizorii din mediul privat poate fi amânată cu anii, provocând insolva­bilitate în lanţ?

De ce să distrugi competitivitatea mediului de afaceri prin creşterea TVA fără să fi impus bugete pe ministere în funcţie de veniturile realist previzibile generate de mediul de afaceri?

Într-un cuvânt, de ce tabuurile clasei politice nu sunt legate de a nu distruge sectorul privat şi au de-a face numai cu evitarea conflictului imediat cu propria clientelă (cu riscul construirii colapsului în perioada următoare)?

Rămânem în continuare în situaţia în care clasa politică nu se asumă, totul transformându-se într-o bâlbâială incoerentă şi sinucigaşă.

Ne menţinem, aşa cum estimam* în septembrie anul trecut, în scenariul "Merge şi aşa" îndreptându-ne spre "Colaps", în cazul în care şi criza internaţională se dovedeşte că este structurală.

Lipsa oricăror măsuri pentru introducerea responsa­bilităţilor personale pentru asigurarea echilibrului bugetar, la nivelul fiecărui minister sau al administraţiilor locale, sau a bugetului de pensii arată că refuzăm să ne asumăm prezentul şi încercăm să trăim furând din viitor şi de la mediul de afaceri.

În planul măsurilor active pro-business este evident că trebuia luate de urgenţă orice măsuri care să facă mediul de afaceri românesc mai atractiv.

Cheia pentru reluarea creşterii în economia românească şi obsesia clasei politice ar trebui să fie răspunsul la întrebarea:

Cum facem să ducem consumul românesc în producţia românească?

Răspunsul era: "prin creşterea atractivităţii mediului de afaceri".

Răspunsurile porneau de la schimbarea legislaţieii muncii la nivelul de impozitare a muncii şi lipsa fiscalizării unor domenii-cheie ale economiei (e.g. agricultură).

E un loc comun că legislaţia muncii este unul dintre principalele obstacole inclusiv în atragerea investiţiilor străine, dar nu am iniţiat nicio măsură care să normalizeze relaţiile de muncă, mai ales în perioada de criză.

Discutăm de disponibilizarea a zeci de mii de bugetari, dar nu putem face angajări temporare, iar procedurile de întrerupere a relaţiilor de muncă inhibă orice angajator în a crea locuri de muncă.

Impozitarea muncii este dezechilibrat de ridicată în raport cu celelalte taxe. Am acceptat să creăm tot felul de refugii fiscale, în acest domeniu (de la microîntreprinderi la drepturi de autor, bonuri de masă etc.) dar nu vrem să atacăm cauza reducerii încasărilor bugetare: nivelul mult prea ridicat al CAS. Nu am învăţat din experienţa introducerii cotei unice: reducerea unor impozite excesive nu duce la scăderea, ci la creşterea colectării în acel domeniu de fiscalizare.

Discutăm cu multă poftă de evaziunea fiscală, dar nu ne uităm că oricâte măsuri poliţieneşti am lua, una dintre sursele principale ale evaziunii este neimpozitarea şi neevidenţierea producţiei şi a veniturilor din agricultură (vezi spre exemplu situaţia TVA pentru exportatorii de cereale).

Există însă un lucru mai rău decât tabuurile greşite ale politicienilor:

Faptul că în anii electorali pe care i-am parcurs s-a reuşit să se accentueze la nivelul populaţiei mentalitatea conform căreia toţi putem fi asistaţi sau măcar sustrage ceva de la stat care, oricum, "e al nimănui".

Această schimbare de mentalitate trebuie însă să ne-o asumăm cu toţii.

* ZF 4 septembrie 2009: Patru scenarii pentru mediul de afaceri: de la "Merge şi aşa" la "Colaps" şi de la "Lumea lui Putin" la "Restabilirea încrederii". Autori: Andrei Pogonaru; Florin Pogonaru.