Turandot de Puccini la Operă – un eveniment

S-au anunţat ceva serii de concerte de vară, dar în vremuri în care finanţările nu sunt sigure pentru nimic, este greu să le anunţi ca oferte culturale certe. În acest context, Opera Naţională Bucureşti şi-a închis stagiunea 2009-2010 cu o surpriză pentru toţi iubitorii genului: premiera operei Turandot de Puccini, pe 26 iunie şi 27 iunie, o versiune semiconcertantă, avându-i în distribuţie pe Silvia Sorina Munteanu/ Mariana Zvetkova (Turandot), Efe Kislali/ Kiss B. Atilla (Calàf), Crina Zancu/ Irina Iordăchescu (Liù), Florin Diaconescu (Altoum), Marius Boloş/ Horia Sandu (Timur), Florin Simionca (Ping), Cristian Mogoşan (Pang), Valentin Racoveanu (Pong), Ion Dimieru (Mandarinul).

Vorbind despre Puccini

Plonjând în sofisticata muzică a lui Puccini specifică acestei capodopere (ultima sa creaţie), aflată atât de departe în intelectualismul ei de atmosfera care ne înconjoară în viaţa cotidiană, mi-am adus aminte cum celebritatea lui Puccini s-a sprijinit mult timp pe o serie de neînţelegeri. Această celebritate s-a bazat la început pe adeziunea iubitorilor operei secolului al XIX-lea, atraşi de efuziunile lirice cuprinse în creaţiile sale şi seduşi de extraordinara lui eficacitate dramatică, dar perfect indiferenţi faţă de inovaţiile atât de importante ale teatrului său şi ale limbajului lui orchestral şi armonic.

Conferind orchestrei un rol esenţial, creând, mai mult decât atât, un climat armonic nou, aproape de neconceput în Italia epocii, având un remarcabil simţ al construcţiei teatrale şi remarcându-se prin concizia extremă a libretelor sale, Puccini s-a plasat la antipodul pompei romantice şi al exceselor verismului. Geniul lui Puccini în concepţia cântului a fost acela de a fi menţinut perenitatea vocii cântate în integritatea ei, confruntând o linie melodică limpede cu un limbaj orchestral complex şi cerând vocii toate nuanţele posibile pe întreaga ei întindere.

O reuşită locală

Abordată destul de rar în mod deosebit din cauza dificultăţii rolului principal, producţia semiconcertantă Turandot de la opera bucureşteană beneficiază de scenografia şi costumele inspirate ale Vioricăi Petrovici, care, împreună cu proiecţiile video de pe fundal, sugerează atmosfera de spectacol cu mijloace extrem de economice. Performanţa semnată de orchestra, corul Operei (pregătit de Stelian Olariu) şi corul de copii (pregătit de Vasile Corjos) coordonate de dirijorul Tiberiu Soare este remarcabilă, acesteia adăugându-i-se câteva elemente solistice pregnant individualizate, trioul Florin Simionca (Ping), Cristian Mogoşan (Pang), Valentin Racoveanu (Pong), Irina Iordăchescu de o puternică sensibilitate în Liu, tenorul din Ungaria Kiss B. Atilla în Calàf, o bună alegere nu numai în contextul lipsei totale a unui posibil candidat pentru acest rol în ţară şi nu în ultimul rând soprana bulgară Mariana Zvetkova, care a susţinut dificila partitură a protagonistei, Turandot, cu forţă şi dramatism.

OLTEA ŞERBAN-PARAU (n. 12 martie 1969) este muzicolog şi critic muzical, actualmente redactorul-şef al postului public Radio România Cultural, după ce a condus timp de 7 ani postul particular Radio Romantic. Semnează în continuare rubrici săptămânale în Ziarul de Duminică şi Adevărul literar. Activitatea ei publicistică cuprinde peste 2.000 de articole apărute în presa scrisă, majoritatea pe teme muzicale, sute de emisiuni şi programe de radio şi numeroase emisiuni şi apariţii TV. Este semnatara traducerii şi a articolelor privind compozitorii români pentru Larousse - Dicţionar de mari muzicieni, şi responsabilă cu secţiunea muzicală a Dicţionarului enciclopedic. Este membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. A fost distinsă cu mai multe premii, printre care Premiul pentru Originalitatea Profilului Radiofonic al Consiliului Naţional al Audiovizualului în 2002 şi Premiul pentru Publicistică al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România în 2006.