CULISE DE TEATRU /George baron Löwendal renaşte şi în scenografie

Tinerii artişti au mers în general pe două formule: cea de a respecta locul scenografic descris în piesă, subsolul-adăpost, si cea de a reda echivalentul simbolic contemporan.

Juriul prezidat de Sanda Manu a acordat Premiul I unei concepţii scenografice care, şi după părerea noastră, a identificat un spaţiu ce se adresează şi-şi comunică mesajul direct, cu extremă accesibilitate pentru orice privitor: un subsol de metrou. Macheta semnată de Cristina Milea creează cu reală forţă şi impact imagini care susţin lumea tulbure a "Azilului de noapte".

Premiul III a fost primit de două artiste de la master, Zelmira Szabo şi Andreea Koch. Macheta propusă de Zelmira Szabo merge pe imaginea clasică a unei clădiri abandonate, ruinate, pe care o evocă aici cu o sensibilitate intensă, iar schiţele de costum, de o cromatică aparte, şi gândirea luminilor în spectacol demonstrează o personalitate plastică dramatică, ideală pentru scenografie. Poate puţin mai neadecvat ca loc dramatic - un grup sanitar delabrat -, însă bine realizat cromatic (un albastru intens care dialoghează cu roşiaticul metalic al cuprului) este "Azilul" propus de macheta Andreei Koch, ea realizând de altfel şi o documentare intensă pentru costume şi personaje.

Menţiunile acordate Oanei Micu şi Danei Anuşca (studentă în anul I) au evidenţiat aprecierea dată de juriu unor formule vizuale proaspete - o scenografie centrifugă, unde plantaţia duce elementele de decor la mare distanţă unele de altele, legate între ele doar cromatic - la Oana Micu, unde am remarcat şi un desen viguros şi original pentru costume - şi o machetă curată, geometrică, amestecând materiile lemnului şi pământului la Dana Anuşca.

Cu ocazia expoziţiei, reputata scenografă Viorica Petrovici şi tânăra regizoare Gimina Maxim au realizat instalaţii la graniţa dintre scenografia dependentă de real şi abstractismul artei povera. Ele explorau atmosfera interioară profundă a "Azilului de noapte" în lucrări unde imaginea filmată, materiile şi accentele cromatice (sticla albastră) creau un discurs poetic şi dramatic.

Nu în ultimul rând dorim să amintim o excelentă lucrare căreia preşedinta Fundaţiei Löwendal, d-na Ariadna Avram, i-a acordat o menţiune. Poate puţin felliniană, evocând metaforic şi cu fler pentru simboluri lumea unui circ abandonat, această propunere a Mariei Tache, studentă în anul III, a semnificat în orice caz un univers imagistic original.

Mai trebuie amintite aici cel puţin două dintre lucrările demne de un premiu. Imaginile create de Iulia Petrescu, anul III, aduceau o prospeţime rară în zona gândirii plastice şi dramatice a luminii, iar macheta şi desenele semnate de Bogdan Mosorescu, tot anul III, evocau, cu aceeaşi intuiţie a simbolurilor relevante pentru scenă, lumea unui naufragiu.