Care sunt cei mai longevivi executivi de pe Bursă şi câtă valoare aduc ei companiilor pe care le conduc?

Autor: Andrei Chirileasa 20.07.2010

De peste zece ani se află la conducerea unor afaceri de zeci sau sute de milioane de euro, care sunt în plus şi listate la Bursă. Care sunt atuurile, dar şi minusurile managerilor de cursă lungă?



Experienţa şi cunoaşterea foarte bună a companiei pe care le câştigă un director general care conduce mai mulţi ani o companie pot aduce un plus de valoare pentru investitori, dar odată cu trecerea timpului, acesta pierde din obiectivitate şi din capacitatea de a se adapta rapid la schimbările care apar în mediul de afaceri, cred analiştii.

Astfel, menţinerea la conducerea unei companii a aceleiaşi persoane mai mult de zece ani poate fi un pariu riscant pentru acţionari, mai ales când compania este listată, iar orice decizie a managerului respectiv ajunge să se reflecte mai devreme sau mai târziu în creşterea sau scăderea acţiunilor pe Bursă.

Pe piaţa locală există numeroase exemple de directori generali care conduc companii listate de peste zece ani, unii chiar din vremea când companiile respective nu erau listate sau Bursa nici nu exista.

Este cazul lui Constantin Roibu, directorul general şi preşedintele combinatului chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT), al lui Gheorghe Dobra, directorul general al producătorului de aluminu Alro Slatina (ALR), sau al unor preşedinţi de SIF-uri care au fost numiţi în funcţii la începutul anilor '90 şi au reuşit să ajungă printre cei mai influenţi oameni în domeniile în care activează.

Această influenţă căpătată de-a lungul anilor poate fi un atu pentru companiile pe care le administrează în relaţiile cu autorităţile şi cu partenerii de afaceri.

"Un director care este de mult timp în funcţie poate aduce nişte avantaje: cunoaşterea foarte bună a companiei, a sectorului de activitate, a businessului,

stabilitate. Pe de altă parte, există şi dezavantaje: lipsă de adaptare, de flexibilitate. Preţul acţiunilor reflectă în general eficienţa unui manager", explică Matei Păun, managing partner al firmei de consultanţă în investiţii BAC Investment.

Investitorii experimentaţi sunt atenţi nu numai la rezultatele financiare ale companiilor, ci şi la managementul acestora, care este responsabil pentru strategia şi rezultatele viitoare.

"În principiu, un manager cu experienţă are anumite atuuri: a crescut compania, o cunoaşte. Asta teoretic, pentru că la un moment dat pot să apară evenimente neplăcute la care să răspundă mai greu, fiind implicat subiectiv şi mai ataşat de angajaţi. Cred că e bine să existe un management stabil, care să implementeze o strategie pe termen lung, dar e foarte important ca el să poată răspunde repede la provocările care apar şi să se adapteze la acest mediu foarte dinamic. Unii dintre managerii de pe Bursă au reuşit, alţii nu, iar acest lucru se vede în valoarea companiilor pe care le conduc", afirmă Răzvan Rusu, director de investiţii la Aviva Investors România, care are sub administrare fonduri de 13 mil. euro.

Printre cei mai cunoscuţi manageri de pe Bursă se numără şi Dan Ioan Popp, preşedintele şi fondatorul dezvoltatorului imobiliar Impact (IMP), şi Ioan Nani, directorul general al producătorului de medicamente de stat Antibiotice Iaşi (ATB), cele două companii pierzând în ultimii ani teren în faţa competitorilor de pe pieţele pe care activează, în marea lor parte grupuri străine puternice.

"Cred că la orice companie, fie ea listată sau nu, inevitabil un manager se erodează după 7-8 ani. Această perioadă este suficientă ca managerul să confirme, să-şi implementeze strategia şi să crească noua generaţie de manageri", crede Doru Lionăchescu, managing partner al casei de investiţii Capital Partners.

El crede că unui manager care stă în funcţie peste 7-8 ani îi e mai greu să facă faţă la noutăţi, să se adapteze la schimbările din piaţă şi la ritmul mult mai alert. Nici comunicarea cu angajaţii nu mai e completă, subalternii furnizându-i directorului doar informaţiile pe care cred că acesta vrea să le audă.

"Managerii de genul acesta apar când acţionarii nu sunt suficient de implicaţi, ca în cazul companiilor de stat, sau în companiile cu acţionariat foarte dispersat, care ajung să fie controlate de manageri", explică Lionăchescu.

Cel mai vechi manager de pe Bursă este Ioan Deac, directorul general al producătorului de componente auto Compa Sibiu (CMP), care este în funcţie de 20 de ani. Compa este şi una dintre primele companii listate la Bursă.