Cum e cu putinţă sinuciderea?

Actul de a te sinucide este profund egoist şi plasat exact la polul opus sacrificului care a întemeiat creştinismul. Una este să te dăruieşti total celorlalţi, alta este să-ţi iei viaţa printr-un gest necugetat, lăsând în urma ta atâţia care să sufere, din motive de-a dreptul minore. Motive care ilustrează, dincolo de grave probleme de autocunoaştere & autocontrol, un înfiorător egoism: "Nu mă mai simt frumoasă", scria Mădălina Manole într-un ultim mesaj. Fiind vorba şi despre existenţa unui copil de doar un an şi ceva, e fără doar şi poate un caz patologic.

Şi totuşi, de ce a fost un serviciu religios controversat la înhumarea Mădălinei Manole? Emit două răspunsuri care funcţionează concomitent: (a) pentru că lumea are alte aşteptări, iar Biserica încă nu este capabilă să facă faţă, mediatic vorbind, situaţiei; (b) pentru că am uitat să fim oameni - adică în loc să fim îndureraţi şi să luăm măsuri inteligente, inclusiv la nivel mediatic, ca să diminuăm măcar apariţia imitatorilor Mădălinei Manole (din păcate, aceştia au şi apărut), facem pe dos. Şi ne încurcăm în amănunte aproape hilare.
Asta-mi aduce aminte de o mică istorie spusă - blasfemie! - de Buddha. Un om aflat pe câmpul de luptă şi este rănit, aproape mortal, de o săgeată. În loc să-şi dea silinţa să scoată săgeata care, altfel, indubitabil, i-ar fi pricinuit moartea, omul a început să se întrebe: da' cel care a tras săgeata oare cum se chema? era pedestru sau călăreţ? avea familie? avea soacră?
Materialul integral pe această temă incendiară îl puteţi citi în numărul de vineri al Ziarului de Duminică. Specialistul nostru în domeniu, Marius Vasileanu, are o licenta in filosofie si un master in antropologia spatiului sacru. Este doctorand al Universitatii Bucuresti cu o tema in care continua studiile de antropologie a religiei. A fost profesor de istorie a religiilor in invatamantul preuniversitar.