Înainte şi peste Codul da Vinci

"Ultimul Cato" de Matilde Asensi ne-a revelat, în sfârşit, o scriitoare fascinantă prin romanul ei publicat în 2001 înaintea faimosului "Cod..." al lui Dan Brown şi incomparabil superior acestuia. Thriller esoteric şi erudit, romanul oferă o poveste ieşită din comun ce începe la Vatican, în Arhiva Secretă (unde altundeva ar fi putut începe?): un etiopian mort într-un accident de avion provoacă o anchetă a Bisericii, pentru că are tatuate pe corp şapte cruci şi şapte litere greceşti, iar într-o casetă păstrează bucăţi din relicva cea mai preţioasă a creştinilor - Sfânta Cruce.

Ancheta reuneşte trei specialişti din domenii diferite: sora Ottavia Salina, specialistă în paleografie, un căpitan din Garda Elveţiană şi un arheolog egiptean. Ei încep periplul ce presupune aventură şi cunoaştere, istorie şi mistere, probe iniţiatice şi pericole mortale ce îi duc în şapte oraşe simbolizând şapte păcate capitale: Roma - trufia, Ravenna - invidia, Ierusalim - mânia, Atena -lenea, Constantinopol - avariţia, Alexandria - lăcomia şi Antiohia - desfrâul.

Şi astfel în călătoria lor se împletesc poveşti felurite: ei descoperă Frăţia Păzitorilor Crucii împlinindu-şi misiunea de-a lungul secolelor, cu toate secretele păstrate intacte; legăturile Frăţiei cu biografia lui Dante şi mai ales cheia pe care o dau terţinele din "Purgatoriul". Iar împlinirea misiunii încredinţate de Sfântul Părinte îi acaparează şi le cere să dovedească nu doar inteligenţă şi subtilitate, ci şi voinţă şi ambiţie, rezistenţă fizică şi psihică, energie şi inventivitate, răbdare şi abilitate.

Călătoria făcută în trei şi încercările prin care trec împreună se dovedeşte o experienţă de cunoaştere şi de autocunoaştere. Ottavia află lucruri nebănuite despre familia ei, despre dorinţele ei adevărate, căpitanul îşi dezvăluie pe rând trecutul şi pasiunile surprinzătoare, cum ar fi studiul literaturii italiene şi interesul pentru "Divina Comedie", Farag Boswell îşi acceptă destinul care îl îndepărtează de tot ceea ce îi era familiar. Toţi trei se schimbă pe parcursul călătoriei şi cititorul se bucură de o cascadă a surprizelor în finalul romanului.

Ca thriller erudit, "Ultimul Cato" îşi ţine cititorul cu sufletul la gură până la ultimele pagini, îmbogăţindu-l cu "porţii de secrete" pe care manualele şcoalare, tratatele academice sau marile enciclopedii le ignoră sau le eludează: istoria descoperirii Sfintei Cruci de către Elena, mama lui Constantin cel Mare, mormântul ultimului împărat al Bizanţului, cheile de lectură ale "Purgatoriului" . Astfel, lectorul poate intra în labirintul răsfirat prin câteva ţări şi civilizaţii, se familiarizează cu două discipline pe care civilizaţia modernă le-a uitat şi pierdut: istoria sacră şi geografia sacră, accesibile doar prin coduri simbologice.

Matilde Asensi nu a avut parte de promovarea eficientă de care s-a bucurat şi a profitat Dan Brown, dar romanul ei are mai multă densitate şi o documentare cel puţin tot atât de solidă. Scriitoarea afirma într-un interviu (fragmentele sunt plasate pe site-ul Editurii Humanitas fiction): "Istoria Bisericii este înţesată cu sute de mistere fascinante, iar poveştile pe care le spun eu sunt adevărate... N-aş îndrăzni să inventez ceva. Tot ce scriu este mai întâi verificat în cărţi, articole din presă şi aşa mai departe."

Să privim altfel lucrurile: "Codul lui da Vinci" a pregătit cititorul român ca să poată înţelege şi gusta "Ultimul Cato", roman net superior prin erudiţie şi rafinament. Şi să aştepte cu frison traducerea următorului roman aflat în planul editurii Humanitas fiction, "Împărăţia de sub cer" ("Todo Bajo el cielo", 2006, ale cărui mistere se desluşesc printr-o călătorie în China...), poate şi a celorlalte ("El salón de ámbar", 1999; "Iacobus", 2000; "El origen Perdido", 2003; "Peregrinatio", 2004; "Tierra firm"e, 2007) sau chiar a ultimului apărut, în 2010, "Venganza en Sevilla", ce urcă vertiginos în topurile vânzărilor.

Matilde Asensi, "Ultimul Cato", traducere de Dragos Cojocaru şi Alina Ţiţei, Editura Humanitas fiction, 480 pag, 2009

ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).

Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.