GENEALOGII / Urlăţenii

Numele amuzant al acestei familii boiereşti prahovene provine de la cel al oraşului Urlaţi, la răsărit de Ploieşti, unde împarte cu mai recenta familie Bellu amintirile istorice ale locului. Dacă strămoşul Bellu a venit în Ţara Românească de la sudul Dunării în veacul XVIII, genealogia Urlăţenilor poate fi urmărită până în cel anterior.

De ce ar putea să ne mai intereseze astăzi Urlăţenii şi de ce nu i-am lăsa în uitarea timpului? Un motiv cultural-istoric ar fi acela, amintit pe site-ul Liceului Matei Basarab din Bucureşti, că întâiul sediu al acestuia, s-a aflat, la întemeierea sa - pe atunci ca "gimnaziu" -, în anul 1860, în casele lui Scarlat Urlăţeanu de pe Podul Caliţei, actuala Cale a Rahovei. Publicistul franco-român Frédéric Damé le menţionează în instructiva sa carte Bucarest en 1906, recent tradusă şi în româneşte.
Datorită faptului că locuiau în acel cartier, Urlăţenii, printre care şi Scarlat Urlăţeanu, clucer şi serdar, au fost înmormântaţi la biserica Sf. Ilie-Rahova, un lăcaş în stil neoclasic puţin cunoscut, deşi situat central. O aflăm din Necropola Capitalei (1972) a lui Gheorghe Bezviconi: părinţii săi, Stoica (Ă 1819), vistier şi soţia sa Sanda (Ă 1837) născută Doicescu, precum şi clucerul Constantin Urlăţeanu, împreună cu soţia sa Luxandra.
Nicolae Stoicescu îi aminteşte în Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România. Ţara Românească (1970) pe Gh. Urlăţeanu, ctitor la biserica Jercălăi din Urlaţi şi pe Stan Urlăţeanu, mazil, ctitor la Biserica Galbenă din aceeaşi localitate. Voica Puşcaşu, în cartea sa Actul de ctitorire ca fenomen istoric în Ţara Românească şi Moldova până la sfârşitul secolului al XVIII-lea (2001), îl consemnează pe "vel serdarul Urlăţeanu" drept ctitor la Biserica Galbenă din Urlaţi. S-ar impune aşadar o vizită acolo pentru a vedea cum stau lucrurile la faţa locului.

Scarlat Urlăţeanu este strămoşul Urlăţenilor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi din cel următor. Între ei s-a distins doctorul Ion Urlăţeanu, şeful secţiei medicale de la Spitalul Colentina, proprietarul unei case impunătoare, pe strada Dumbrava Roşie nr. 10. Despre ea - combinaţie de stil veneţian şi neobizantin - poate fi consultată cu folos cartea coordonată de arh.Cristina Woinaroski, apărută în 2007 la Editura Simetria din Bucureşti (pp.190-191). Casa a adăpostit secţia culturală a Ambasadei Franţei, iar de câţiva ani este sediul secţiei culturale a celei americane.
O soră a politicianului Ion Gigurtu, Smaranda, a fost soţia lui Nicolae N. Murgăşanu, urmaşul unei familii boiereşti olteneşti al cărei nume era legat de satul Murgaşi din judeţul Dolj. Una dintre fiicele lor, Nicole, s-a căsătorit cu Grigore Urlăţeanu, nepot de frate al doctorului Ion Urlăţeanu, având două fete. Aceste înrudiri fac ca o ramură a Urlăţenilor să fi descins - prin filiaţia Gigurtu - din fratele mezin al lui Nicolae Bălcescu, Barbu.
Un arbore genealogic al familiei Urlăţeanu a fost alcătuit de un descendent pe linie feminină, Gheorghe Hagi-Panteli, despre a cărui familie paternă - marii negustori Hagi-Panteli din mahalaua Lucaci - revista "Historia" mi-a publicat un articol în nr. 62, din februarie 2007. Potrivit acestui arbore, întâiul strămoş al Urlăţenilor se numea Stanciu Largu, amintit la 1631. Filiaţia este următoarea: Stanciu Largu -> Drăgan -> Gheorghe Diaconul -> Nedelco sau Nicodim Diaconul, cu numele mirenesc Mihail -> Stoica vistierul -> Scarlat serdar şi clucer -> Ion (I) -> Ion (II), medicul de la Spitalul Colentina. Desigur, arborele este mult mai rămuros, iar alianţele matrimoniale sunt şi ele de interes. O fiică a clucerului Scarlat Urlăţeanu, Erastia, a fost căsătorită cu Paul Peretz, a cărui familie - descendentă a stolnicului Petrache Peretz din Giurgiu - a fost analizată atât de istoricul literar Ovidiu Papadima în monografia sa despre Cezar Bolliac - cu care Peretzii se înrudeau -, cât şi de regretatul genealogist Alexandru V. Perietzianu-Buzău, într-o comunicare făcută cândva la Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie de pe lângă Institutul de Istorie "N. Iorga". Printre nepoţii direcţi ai lui Paul Peretz şi ai soţiei sale Erastia născută Urlăţeanu, se numără o miss România: Erastia, căsătorită cu actorul Septimiu Sever, şi Erast Peretz, căsătorit cu una dintre fiicele arhitectului Ion Mincu. Şi alţi urmaşi pe linie feminină ai Urlăţenilor au existat în societatea românească: Săvoiu, Căplescu, Voinescu, Hagi-Panteli.
Doctorul Ion Urlăţeanu, cel cu casa din strada Dumbrava Roşie, a fost căsătorit cu Maria Dimciu, având un fiu, George. Interesant este şi numele bunicii paterne a doctorului, soţia clucerului Scarlat Urlăţeanu: Eufrosina Asănescu. "Asan" este etimologic înrudit cu numele "Hasan", atât de răspândit în bazinul mediteranean, neavând cu siguranţă legătură cu dinastia, atât de îndepărtată în timp, a Asăneştilor vlaho-bulgari. Iată că pe lângă numele familiei boiereşti Asan-Micşuneşti, din care o ramură a dat pe linie feminină familia Polizu-Micşuneşti, exista şi patronimul Asănescu. Onomastica românească e cu certitudine plină de umor şi inventivitate.

MIHAI SORIN RĂDULESCU - n. 1966, Bucureşti. Profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti. Specialist în istorie socială românească şi genealogii. Volume publicate: "Elita liberală românească, 1860-1900", Ed. All, 1998, "Genealogii", Ed. Albatros, 1999, "Genealogia românească", Editura Istros, 2000, "Memorie si stramosi" (2002) si "Cu gandul la lumea de altadata" (2005).