MISTERELE CUVINTELOR / Ecologismul alimentar şi sexual
Sectarismele alimentare contemporane nu se opresc la veganii, crudivorii sau fructivorii despre care vorbeam săptămâna trecută. S-ar părea, dimpotrivă, că asistăm la o mişcare browniană de grupare şi regrupare în noi şi noi familii şi clanuri, reacţie firească la omogenizarea generată de consumism. Iar focul care ţine supa caldă pare a fi ideologia ecologistă.
În 2005, în San Francisco, un grup de militante ecologiste au
avut revelaţia că mâncarea adusă de departe este un factor de
poluare (transportul se face arzând hidrocarburi) şi, în plus,
nesănătoasă, pentru că e tratată ca să reziste pe drum şi pe raft.
Şi au decretat că în farfuria unui bun ecologist nu trebuie să se
afle alimente produse şi, eventual, procesate la mai mult de o sută
de mile (circa 160 de kilometri, ceea ce ar însemna că strugurii
sau vinul de Focşani nu sunt tocmai cuşer în Bucureşti). Şi au dat
şi un nume acestui mâncător cu conştiinţă, stimulator al
agriculturii, industriei şi neguţătoriei locale: locavor (foto 1),
opus distavorului, care cumpără din hipermarket hrană adusă de la
mare distanţă. Noul nume al ecologistului în ipostaza sa de fiinţă
mâncătoare a avut un succes atât de mare, încât a fost desemnat de
Oxford Dictionary cuvântul anului 2007 (evident, blamabilul
distavor a fost ignorat).
Un bun ecologist este însă bun nu doar atunci când mănâncă, ci şi
când, să mă iertaţi, face sex. În această ipostază el capătă numele
de ecosexual sau vegansexual (despre cel din urmă termen ştim cu
exactitate că a fost creat în 2007 de o cercetătoare din Noua
Zeelandă). Un ecosexual nu are ce căuta lângă un partener omnivor
sau, cu atât mai puţin, carnivor, a cărui piele miroase a
mortăciune, sau lângă un partener care poartă îmbrăcăminte de piele
sau de blană, ori care se deplasează cu altceva decât cu bicicleta,
ori care foloseşte pomade şi alifii nevegetale sau apelează la un
condom nebiodegradabil. Ecosexualitatea, sau vegansexualitatea,
presupune, în primul rând, armonie cu natura, şi abia în al doilea
rând între parteneri. Ecosexualii caută o dragoste curată…,
verde.
În competiţia pentru cuvântul anului 2007 (care, aşa cum am văzut,
era locavor în viziunea Oxford Dictionary), alegerea revistei Time
s-a oprit asupra lui freegan (din free Ă (ve)gan). Dacă locavorii
şi vegansexualii sunt păcătoşi care încearcă să pună puţină ordine
şi înfrânare ecologică în viaţa lor, freeganii (foto 2) sunt
adevăraţi asceţi ai ecologismului, cei care întruchipează în cel
mai înalt grad opoziţia la consumismul risipitor. Freeganii trăiesc
din ce aruncă alţii. Mâncarea (evident, vegetariană) şi-o procură
scormonind prin tomberoanele din spatele hipermarketurilor şi
restaurantelor, care aruncă produsele aflate în ultima zi de
valabilitate. Din aceeaşi sfântă dorinţă de a nu irosi inutil
resursele planetei, freeganii refuză să locuiască în case,
ducându-şi traiul în aer liber şi dormind, cel mult, în corturi sau
sub coviltirul căruţelor. De aceea şi sunt atât de puţini şi
localizaţi aproape exclusiv în însorita Californie.
Veche aproape de când lumea (gândirea chineză vedea în ea o
manifestare a legii lui yin şi yang), dar reformulată,
sistematizată, ambalată şi prezentată, pe la mijlocul anilor '50,
de japonezul George Ohshawa într-o formă digerabilă pentru
mentalitatea contemporană occidentală, macrobiotica pretinde să
asigure, printr-o alimentaţie naturală (formată aproape exclusiv
din cereale integrale, la care se ajunge treptat, eliminând întâi
produsele animale, apoi fructele), echilibrul interior şi armonia
cu mediul. Este un regim atât de dur, încât doar puţini
dieteticieni îl recomandă, şi numai pentru slăbire.
Tot mai bine e pe la noi, unde reţeta tradiţională a traiului
cumpătat alternează perioadele de post, când blând, când sever, cu
cele de dulce.
Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti).
Filolog (absolvent de spaniolă-română al Universităţii Bucureşti).
Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi
redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la
Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991),
editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi
publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia.
Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela
Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Fărâmiţă Lambru, Dire
Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă
nepoţi. Are un nepot.