Topul celor mai mari angajatori cu capital privat românesc

Cei mai mari 300 de angajatori au împreună 800.000 de angajaţi, ceea ce înseamnă că numai 10% din efectivul de personal deţinut de aceste companii a fost angajat de firmele cu capital privat românesc. Astfel, cel mai mare angajator de pe piaţa locală a avut 35.520 de angajaţi la finele anului 2009, în timp ce compania cu cei mai puţini angajaţi din topul celor mai mari 300 de angajatori avea la finele anului trecut 905 angajaţi, conform datelor obţinute de ZF de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC). Reprezentanţii ONRC spun că una din cinci companii nu şi-a depus bilanţul pentru anul 2009, astfel, este posibil ca unele companii să nu figureze în datele centralizate de ZF.
În topul celor mai mari 50 de angajatori cu capital privat românesc se află companii care şi-au redus numărul de salariaţi cu peste 1.000 în ultimii patru ani, acestea fiind, în general, fime care activează în sectoare puternic afectate de declinul economic.
Spre exemplu, Hidroconstrucţia, cel de-al doilea constructor de pe piaţa locală în funcţie de cifra de afaceri din 2009, a renunţat în ultimii patru ani la 1.400 de salariaţi. Jumătate din concedierile făcute în cadrul firmei, care este deţintă de Asociaţia Salariaţilor, au fost făcute anul trecut, când au fost 740 de disponibilizări, pe fondul caracterului sezonier al lucrărilor în construcţii şi al discontinuităţii finanţării investiţiilor.
Totuşi, Hidroconstrucţia rămâne cel mai mare angajator privat cu capital românesc din România, având peste 6.700 de salariaţi. "Campioană" la numărul ce concedieri în ultimii patru ani este însă o altă companie, Elvila, producătorul de mobilă controlat de omul de afaceri Viorel Cataramă, care a concediat aproape 1.900 de oameni în ultimii patru ani.
Totuşi, Elvila nu este singura companie din industria mobilei care a operat concedieri: anul trecut, unu din cinci angajaţi din industria mobilei şi-a pierdut locul de muncă, adică 16.300 de oameni, potrivit datelor Asociaţiei Producătorilor de Mobilă din România (APMR).
Alte companii din topul celor mai mari angajatori cu capital românesc care au renunţat la peste 1.000 de angajaţi în patru ani sunt Arabesque, care a angajat în această perioadă peste 1.500 de salariaţi şi a renunţat la 1.000 dintre aceştia anul trecut, Braiconf , Catex sau Oncos Impex.

RCS& RDS şi Banca Transilvania şi-au dublat numărul de salariaţi în patru ani
RCS&RDS, cel mai mare operator de telecom controlat de un om de afaceri român, aflat pe locul doi în topul celor mai mari angajatori români, şi-a dublat numărul de angajaţi în ultimii patru ani, ajungând de la 3.020 de angajaţi în 2005 la un efectiv de 6.350 de salariaţi la finele anului trecut. Şi Banca Transilvania, singurul jucător din topul primelor zece bănci cu capital privat românesc, a înregistrat o creştere a numărului de salariaţi de la 3.100 în 2005 la 5.500 la finele anului trecut, când a renunţat la peste 400 de angajaţi.
Dedeman, retailerul de bricolaj deţinut de fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl din Bacău, şi-a mărit de peste patru ori efectivul de salariaţi în ultimii ani, ajungând în top 10 cei mai mari angajatori români cu capital privat, cu un număr de aproape 3.000 de angajaţi. O evoluţie surprinzătoare a avut însă grupul Romaqua, cel mai mare îmbuteliator de apă minerală, controlat de omul de afaceri Octavian Creţu: de la 146 de angajaţi în 2005, Romaqua şi-a crescut de peste 12 ori efectivul de salariaţi până în 2009, ajungând la un efectiv de peste 1.800 de salariaţi.

"Am schimbat trei directori de HR în ultimii patru ani"
Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă angajatorii care fac recrutări masive este gestionarea proceselor de recrutare şi selecţie de personal. În cadrul Fan Courier, una dintre cele mai mari companii de curierat cu capital autohton, deţinută de antreprenorii Felix Pătrăşcanu, Adrian şi Neculai Mihai, numărul de salariaţi s-a dublat, de la aproape 500 de angajaţi în 2005 la 1.000 în 2009, la care se mai adaugă şi colaboratorii.
"A fost dificil să facem recrutări până în luna noiembrie a anului 2008, pentru că erau candidaţi care să corespundă cerinţelor noastre. De altfel, am schimbta trei directori de resurse umane în ultimii patru ani, tot din cauza de necorespundere profesională", spune Adrian Mihai, unul din proprietarii Fan Courier, care spune că în Bucureşti compania are 1.150 de angajaţi în prezent, iar la nivelul întregii ţări sunt 2.500- 2.600 de colaboratori. În opinia sa, recrutările se fac mai uşor de când a început criza, pentru că sunt mai mulţi candidaţi pe piaţă, iar oamenii sunt "mai atenţi", în aşa fel încât compania nu mai este nevoită să recruteze din comunele aflate în împrejurimile Bucureştiului, ca înainte. Faţă de 2008, compania a înregistrat cu aproape 200 de angajaţi mai puţin în 2009, potrivit datelor ONRC.
"Nu am făcut concedieri, ci am făcut o triere a oamenilor în funcţie de competenţe, iar dacă până acum eram mai indulgenţi, în prezent suntem foarte atenţi la oameni, pentru că orice greşeală se vede la client", adaugă Adrian Mihai, care a mai precizat că în perioadele de dinainte de criză compania făcea creşteri salariale de două ori pe an, însă în prezent sunt îngheţate majorările salariale.
O altă companie aflată în topul celor mai mari angajatori cu capital privat autohton este Medlife, operatorul de servicii medicale private care şi-a mărit de patru ori numărul de salariaţi în perioada 2005 - 2009, conform planului de business stabilit. "În prezent cred că am trecut de 1.100 de angajaţi, din care peste 80% reprezintă personalul medical. Creşterea s-a făcut numai organic. Acum nu mai este o problemă să găsim medici, însă la început era foarte greu. Făceam headhunting pentru fiecare medic. În prezent, la clinica de la Băneasa (deschisă recent - n. red.) am avut 300 de CV-uri pentru 50-60 de poziţii de medici", a spus Mihai Marcu, unul dintre acţionarii MedLife.

Cum fac angajatorii români recrutările
Atât pentru poziţiile de entry-level şi specialist, cât şi pentru cele de middle şi top management, angajatorii români nu obişnuiau să apeleze la firme specializate de recrutare sau de executive search, aceste practici - folosite de multinaţionale - fiind implementate abia în ultima perioadă, când companiile româneşti au lăsat deoparte conceptul "noi le facem pe toate", spun specialiştii.
"În ultimii ani am început să observ, odată cu atragerea unor directori de resurse umane din companiile multinaţionale şi cu dezvoltarea unor reţele profesionale, o deschidere tot mai mare către alte tipuri de servicii, cum sunt evaluarea de personal şi externalizarea unei părţi din personal pentru perioade determinate", susţine Florin Godean, sales and marketing director în cadrul firmei de recrutare Adecco România, filiala locală a uneia dintre cele mai mari companii de recrutare şi leasing de personal din lume.
Godean a mai precizat că încă de anul trecut numărul companiilor româneşti care au cerut servicii de recrutare, leasing şi evaluare de personal a început să crească.
Oana Ciornei, unul din membrii fondatori ai companiei de executive search TheSearchers, spune că, preponderent, multinaţionalele sunt cele care apelează la firmele de recrutare de executivi de top, întrucât cele cu capital românesc fac recrutări mai mult inhouse sau pe bază de recomandare.
"Totuşi, există printre companiile cu capital românesc şi unele companii profesionalizate, care au dezvoltat deja o politică de succesiune pentru poziţiile din middle şi top management şi apelează la firme de executive search în cazuri punctuale", spune Ciornei. Compania The Searchers a fost înfiinţată în luna octombrie a anului trecut şi a încheiat afaceri de peste 100.000 de euro în ultimele trei luni din 2009.
Salariile oferite pentru poziţiile-cheie sunt asemănătoare în companiile româneşti cu cele oferite de multinaţionalele care plătesc chiar peste media pieţei. Totuşi, într-o companie românească procesele nu sunt foarte bine definite, nu există o evaluare şi o analiză de personal bine stabilite, planuri de succesiune sau programe de talent management. De regulă, companiile româneşti vor să-şi acopere o nevoie pe termen scurt şi mediu.
"Există poziţii care nu sunt considerate cheie în companiile româneşti şi sunt plătite diferit faţă de multinaţionale. Spre exemplu, salariul oferit pentru o poziţie de business planning manager în cadrul unei companii româneşti aflată în curs de profesionalizare variază între 1.500 şi 2.000 de euro, în timp ce o multinaţională oferă un salariu de 3.000 - 3.500 de euro net pentru aceeaşi poziţie", mai spune Ciornei.

Ce spune un angajat care a trecut de la o companie românească la o multinaţională
Florentin Scarlat a lucrat timp de doi ani (în perioada 2005 - 2007) în cadrul Ozone Laboratories, la acea vreme o companie românească deţinută de proprietari libanezi cu business principal în România, pe funcţia de corporate affairs director, după care a plecat, pe aceeaşi funcţie, la Unilever, gigantul la nivel mondial din industria bunurilor de larg consum, unde a lucrat timp de trei ani. Cum a fost trecerea de la practicile din compania românească la multinaţională?
"Unilever mi-a oferit posibilitatea să învăţ foarte mult, atât prin intermediul programelor de training pe care le-am urmat (în România, dar şi la Shanghai, Londra, Rotterdam), cât şi prin lucrul împreună cu oamenii care reprezentau, până la urmă, compania. Sunt două aspecte care marchează trecerea de la o companie românească la o multinaţională: nivelul de pregă­tire al oamenilor pe care i-am întâlnit într-o multinaţională, dar şi modul în care compania funcţiona", spune Scarlat, care în prezent este external affairs&communications manager în cadrul producătorului american de medicamente Merck, Sharp& Dohme.
O altă diferenţă în ceea ce priveşte cele două tipuri de companii o reprezintă şi baza de date pusă la dispoziţie angajaţilor pentru domeniul comunicare şi afaceri publice, de exemplu.
"Un şir nenumărat de cazuri de best practice era întotdeauna la dispozitia ta pentru a te putea inspira. Compania îţi punea la dispoziţie un întreg network regional şi global de oameni cu multă experienţă la care puteai apela atunci când aveai nevoie. O multinaţională este similară unui ceasornic: nu prea face greşeli, dar nici nu aleargă, iar după cum se ştie, în ceasurile de marcă, mecanismele conţin pietre preţioase", mai spune Scarlat. Şi evaluarea angajaţilor se face diferit într-o multinaţională faţă de o companie românească, întrucât procesul se derula mult mai atent, cu indicatori de performanţă clar stabiliţi şi măsurabili, şi era făcut de specialişti cu experienţă în domeniu.

Cele mai surprinzătoare evoluţii în topul celor mai mari angajatori cu capital românesc privat în perioada 2005 - 2009

• Hidroconstrucţia a renunţat la peste 1.400 de angajaţi în ultimii patru ani, jumătate dintre aceştia fiind concediaţi pe parcursul anului trecut.
• Braiconf, Oncos Impex şi Arabesque au făcut fiecare peste 1.000 de concedieri în ultimii ani.
• Elvila, campioana concedierilor: a dat afară peste 1.800 de angajaţi în patru ani.
• RCS&RDS şi-a dublat numărul de angajaţi.
• Cu 146 de angajaţi în 2005, Romaqua şi-a crescut de peste 12 ori numărul de angajaţi până în 2009.
• Unicarm şi-a triplat numărul de angajaţi în patru ani, ajungând la 1.600 de angajaţi.