Adictologia – ştiinţa dependenţelor

Actul de naştere al adictologiei (studiul şi tratamentul adicţiilor, adică al dependenţelor fiziologice sau psihologice) poartă data de 20 octombrie 1999, când Jurnalul Oficial al Franţei a recunoscut noua disciplină de graniţă şi, implicit, diplomele viitorilor specialişti (adictologii). Termenul, făcând parte dintr-o nomenclatură, a fost preluat imediat, cu minime adaptări ortografice şi ortoepice, de toate limbile de cultură (v. engl. addictology, sp. adictología, rom. adictologie etc.).
Cuvântul s-a format în franceză, din addiction "dependenţă de o substanţă sau, figurat, de o activitate" + -logie, sufixul care desemnează ştiinţele. Despre addiction, cu prima atestare în 1979, dicţionarele franceze spun că este un "cuvânt englez", ca şi addict, cu o primă atestare încă şi mai recentă, din 1985. De ce avea nevoie franceza de cuvinte luate din engleză (addict, addiction) când avea la dispoziţie pe dépendant şi dépendance? Probabil pentru acelaşi motiv pentru care medicii nu vorbesc niciodată despre cancer ci despre neoplasm, preferând cuvintelor intrate în uzul general, cunoscute de toată lumea şi mustind de sensuri şi de conotaţii, termeni reci, pur denotativi.
În engleză, addict este un cultism din lat. addictus, participiul trecut al lui addicere, "a dedica". Prima consemnare este din 1520, dar sensul modern de "toxicoman, dependent de droguri" este din 1909, cu referire la morfină. Engl. addictio, din lat. addictionem, a avut iniţial sensul mai general de "înclinaţie, apucătură", dar din 1906 s-a specializat pe dependenţa de droguri (la început cu referire la opiu). Limba engleză a contribuit aşadar, prin addict şi addiction, preluate de franceză, la fenomenul general de întărire în limbile romanice a elementului latin, prin împrumuturi culte.
În limba română, după ştiinţa noastră, adict şi adicţie au început să fie folosite după 1989. S-ar putea să fi fost utilizate şi înainte de către specialişti, dar uzul trebuie să fi fost redus la câteva ocurenţe, pentru simplul motiv că în societatea închisă de atunci consumul de droguri era foarte restrâns. Cu excepţia Marelui dicţionar de neologisme din anul 2000, în care apare adicţie "dependenţă de drog", explicat prin franceză, nici un alt dicţionar românesc de limbă nu consemnează vreun membru al familiei lui adict (adictiv, adicţie, adictologie).
Pentru adj. adict, -ă, prima noastră consemnare, cu sensul propriu, este din 2007 ("prostituată venită la oraş la şaptesprezece ani; la optsprezece ani intră pe pococaină (crack-cocaine); de la nouăsprezece ani este atât de adictă încît nu mai deosebeşte ziua de noapte", Steaua 12 / 07), iar doi ani mai târziu apare şi cu sensul figurat, "dependent, obsedat" ("Această viziune asupra muncii a dus la crearea în America a ceea ce se numeşte «workaholic», un om adict muncii, care se gândeşte în permanenţă la cerinţele slujbei, inclusiv după orele de muncă, sau în week-end", Curentul 17 VII 09).
Adictiv, "care creează dependenţă", din fr. addictif, apare, curios lucru, în fişele noastre în 2003, cu un sens secundar: în "o sută şi ceva de pagini livrate într-un stil impecabil şi adictiv" (G. 6 II 03 p. 14), adictiv este sinonim cu "ataşant, seducător". Pentru acest sens, găsim chiar un superlativ ("(Romanul) e ultra-adictiv şi plin de faze pe care veţi muri să le daţi mai departe", G. 14 XII 07 p. 31). Abia cinci ani mai târziu întâlnim sensul cu care cuvântul a fost împrumutat din franceză ("Centrului medical Marmottan din Paris dedicat tratamentului conduitelor adictive", Cotid. 13 XI 08).
Pentru adictologie, prima atestare este din 2007 ("În perioada 4-6 octombrie, dr. V.E. participă în metropola Moldovei, Iaşi, la un congres internaţional de Adictologie...", Informaţia zilei (Satu Mare) 3 X 07).
Pentru adicţie, şi sensul propriu de "dependenţă de droguri", şi cel figurat de "dependenţă de o activitate" au, în fişele pentru DCR3, prima atestare în 2007 ("Centrul de Asistenţă Integrată a Adicţiilor din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1…", Adev. 6 IV 07; "Psihiatrii […] au demonstrat că adicţia la computer este o realitate cu efecte fiziologice măsurabile", Cotid. 24 V 07 p. 10).
Una dintre adicţiile psihologice a fost pomenită în citatul din 2009 pentru adictiv: workaholic, compus englezesc-american din work "muncă" şi -aholic, element desprins din alcoholic pentru a desemna o obsesie. Urmând acelaşi procedeu a fost creat şi shopaholic: "Becky […] e o «shopaholică» (dependentă de cumpărături), capabilă să calce pe cărbuni încinşi dacă la capătul lor se află ceva interesant de cumpărat" (G. 13 IV 06 p. 13).
Droguri, cumpărături, muncă până la epuizare, jocuri online… Ispite contemporane. Depinde de noi să nu cădem în adicţie.

Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

Cuvinte-cheie: adict, adicţie, adictiv, adictologie, workaholic, shopaholic

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-romånă al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Făråmiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi. Are un nepot.