Cum au crescut 12 oameni un business de la unu la 100 de milioane de euro în plină criză
KDF Energy este o companie de care puţini auziseră până anul acesta, dar care a reuşit în 2009, perioadă în care s-a vorbit mai mult de insolvenţe şi de falimente, să-şi crească afacerile de 100 de ori, de la unu la 100 mil. euro. George Brăiloiu, proprietarul acestui business care se ocupă cu vânzarea de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, spune că suma nu este deloc mare ţinând cont de faptul că în acest domeniu afacerile au de multe ori câte nouă zerouri.
O zi normală de lucru pentru cei 12 angajaţi ai KDF Energy,
firmă înfiinţată încă din 2002, dar care iniţial activa în domeniul
consultanţei pentru energia electrică, începe la ora nouă
dimineaţa şi durează până seara la şapte, o mare parte din
activitate fiind tocmai partea de urmărire a burselor pe care se
tranzacţionează certificatele de emisii: Londra, Paris şi
Amsterdam.
"În 2008 am pregătit terenul. Am creat contractele, echipa,
relaţiile internaţionale cu contrapărţile. Cea mai dificilă parte a
acestui început a fost crearea cadrului contractual legislativ,
care să fie în concordanţă şi cu legislaţia română şi cu cea a
altor pieţe externe", spune Brăiloiu, care înainte de a-şi pune pe
picioare această firmă a lucrat tot în domeniul energetic.
În ciuda faptului că societatea a avut cea mai agresivă creştere din 2009 dintre toate companiile din România, Brăiloiu spune că 100 de milioane de euro nu sunt un business mare pentru branşa sa.
"E o sumă mică dacă ne uităm la concurenţii noştri care au miliarde de euro. Cred că i-aş face să zâmbească pe competitorii mei cu o cifră de afaceri de 100 de milioane de euro", spune reprezentantul KDF Energy.
Ce sunt certificatele de emisii
Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră sunt un fel de
drepturi de poluare pe care le primesc gratuit 229 de companii din
România în perioada 2008-2012. În fiecare an din intervalul
menţionat anterior, companiile care activează în domeniile
energie, rafinare de produse petroliere, ciment, metalurgie sau
sticlă primesc un anumit număr de certificate de emisii în mod
gratuit.
Aceste certificate se dau în funcţie de gradul de poluare al
fiecărui agent. Dacă agentul poluează mai mult, trebuie să cumpere
certificate în plus, dacă poluează mai puţin, poate să-şi vândă
surplusul şi să-şi finanţeze cu banii obţinuţi investiţii în
modernizare. Anul de referinţă care a fost luat în calcul pentru
stabilirea nivelului de certificate de emisii pentru fiecare
industrie este anul 2003. În total, în perioada 2008-2012,
companiile din România au alocate circa 350 de milioane de
certificate, adică aproximativ 70 de milioane de certificate anual.
Cele mai multe certificate le primesc companiile din energie,
urmate de cele din metalurgie şi ciment. Potrivit unor specialişti,
în 2008, la nivelul tuturor companiilor din România au rămas circa
20 de milioane de certificate care nu au fost utilizate, ceea ce la
preţurile de atunci a însemnat 500 de milioane de euro irosiţi.
Care este scopul?
Ideea este ca până în 2012 companiile să investească mult în
modernizarea instalaţiilor, astfel încât emisiile de CO2 să se
reducă pentru că din 2013 alocările de certificate nu se mai fac
gratuit, fiecare firmă fiind obligată să-şi cumpere necesarul.
Pentru companiile care nu au un departament de trading de astfel
de instrumente bine pus la punct, soluţia angajării unei firme de
profil devine din ce în ce mai atractivă. "Sunt două tipuri de
clienţi acum: cei care au înţeles utilitatea colaborării cu un
trader şi clienţii mari de stat care nu au traderi, care nu au
organizat licitaţii, care sunt mai puţin orientaţi spre business în
mai puţine cuvinte", explică Brăiloiu. Spre exemplu, ruşii de la
Mechel, unul dintre clienţii KDF Energy, au făcut anul trecut rost
de 7 milioane de euro din vânzarea certificatelor, în timp ce
Oltchim tocmai a primit o amendă de 14,3 milioane de euro din
partea Agenţiei Naţionale de Protecţie a Mediului pentru că-i
lipseau peste 140.000 de certificate de emisii de gaze cu efect de
seră. "În general, clienţii din România au avut un excedent de
certificate pentru că în contextul crizei, mulţi şi-au redus
activitatea şi au poluat mai puţin.
Acestea se pot vinde către oricine, către fonduri de investiţii de
carbon şi către bănci, dincolo de alţi agenţi economici. Avem mulţi
clienţi care şi-au finanţat activitatea în acest fel", spune
Brăiloiu. În portofoliul KDF Energy se află în prezent 50-60 de
clienţi provenind din domenii precum energie, metalurgie, chimie,
sticlă sau ciment.
După 2012 începe adevărata privatizare a României
"Companiile se pot transforma în speculatori, dar vor deveni
speculatori numai acei agenţi care au capacitatea intelectuală
pentru a face aceste ope-raţiuni", crede reprezentantul KDF Energy.
Cel mai complicat aspect în ceea ce priveşte tranzacţionarea
certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră este ce se va
întâmpla după 2012 când companiile nu vor mai primi gratuit aceste
certificate, ci vor fi obligate să şi le cumpere de pe piaţa
internaţională. În contextul în care la nivel european se poartă o
adevărată luptă cu produse chinezeşti de exemplu, mult mai ieftine,
costurile cu certificatele de emisii vor afecta şi mai mult
competitivitatea produselor europene. În acest context, devine
obligatoriu pentru multe companii să facă tot ceea ce le stă în
putere pentru a-şi diminua nivelul de poluare până în 2012, pentru
ca dincolo de acest termen să cumpere cât mai puţine certificate de
emisii.
"În 2013 va fi tristeţe mare. Companiile care nu-şi gestionează
bine programul de investiţii de mediu vor intra în incapacitate de
plată. Eşti obligat acum să te modernizezi. Cred că România va avea
o mare problemă strategică. Nu ai bani să cumperi certificate, nu
produci. Nu există posibilitatea unor derogări. Atunci se va
privatiza România rapid. Nu există o viziune la nivel de acţionari,
de industrie. Singurul domeniu în care există un lobby foarte
puternic este cimentul, care este foarte bine reprezentat. Se vor
face şi alocări gratuite, dar numai în funcţie de politica de
dezvoltare. Sistemul de achiziţii de certificate va dura în
perioada 2013-2020, după care în mod teoretic ar trebui să urmeze o
perioadă de emisii zero", explică Brăiloiu.
Preţul carbonului, joc politic
În contextul în care emisiile de carbon sunt în strânsă legătură
cu strategiile industriale pe termen lung, preţul certificatelor
este unul care poartă o mare influenţă politică. "Carbonul este un
produs care include un risc politic foarte important. Angajamentul
unui stat în ceea ce priveşte această problemă are puterea de a
modifica preţurile. Un preţ foarte mare al emisiilor de carbon te
face necompetitiv. De aceea pe termen lung ai nevoie de o viziune
politică pe termen lung", explică Brăiloiu. Dincolo de aceşti
factori mai sunt încă doi cel puţin la fel de importanţi care fac
preţul certificatelor de emisii să joace pe bursele internaţionale,
spre bucuria sau necazul unora. "În 2009, preţul s-a prăbuşit de la
18 euro la 8 euro. Preţul a urmat criza. Valoarea unui certificat
evoluează în funcţie de preţul petrolului şi de producţia
industrială. Preţul nu va creşte cât nu-şi revine economia.
Volumele de tranzacţionare au scăzut foarte mult, de aproape 10
ori", spune Brăiloiu. Maximul atins de preţul certificatelor de
emisii a fost de 29 de euro înaintea crizei, iar minimul a fost de
2 cenţi.
"Pentru anul acesta ne-am propus iniţial o dublare a cifrei de
afaceri, dar volumele au scăzut tare mult, aşa că sperăm să ne
putem menţine rezultatele de anul trecut", a mai precizat
reprezentantul KDF Energy, companie care activează şi pe pieţele
din Grecia, Estonia, Letonia, Lituania şi Bulgaria.
Trading complet
Menţinerea cifrei de afaceri va avea un suport chiar şi în
contextul în care este de aşteptat ca volumul tranzacţiilor cu
certificate de emisii să scadă: intrarea pe noi segmente de piaţă.
"În 2010, am obţinut licenţa de furnizare de gaze naturale şi de
energie electrică. Ne propunem să facem un trading complet, cu
energie, gaze şi certificate de emisii. Din toamnă vom începe
achiziţia de energie de pe OPCOM (bursa de energie - n. red.) şi de
gaze de la importatorii din Rusia", spune Brăiloiu.
Deşi afacerile cu energie electrică şi-au trăit cele mai bune
vremuri la începutul anilor 2000, când s-au semnat marile
contracte directe de achiziţie de energie electrică ieftină,
Brăiloiu spune că se lansează în acest business pentru a putea
oferi un serviciu complet şi că nu este dispus să preia niciun risc
în mod gratuit. "Încercăm să nu preluăm chiar toate riscurile prin
acceptarea unor clienţi care ne-ar putea crea probleme. Facem o
selecţie", spune Brăiloiu în contextul în care mulţi furnizori de
utilităţi s-au confruntat anul acesta cu o creştere a facturilor
neîncasate pe fondul problemelor de lichidităţi cu care s-au
confruntat clienţii lor. "Cel mai bun om din echipă a adus 30 de
milioane de euro din cele 100 de milioane de euro. Nu pot să spun
cine este, dar pot să spun că are tot ce-şi doreşte. Odată cu
intrarea pe piaţa de furnizare de energie şi de gaze naturale, vom
mai angaja încă 10 oameni. Avem nevoie de forţă de muncă mai ales
pe partea de reglementări", spune Brăiloiu. Potrivit unor
declaraţii anterioare ale şefului KDF Energy, un trader bun de
certificate de emisii poate să câştige anual până la 200.000 de
euro, ceea ce echivalează cu salariul unui manager de top dintr-o
multinaţională.