Dan Şucu: Comisionul de rambursare anticipată este echivalentul modern al legării de glie a iobagilor din secolul 17
Nu credeam că voi ajunge vreodată să apreciez munca în favoarea
cetăţeanului făcută de o instituţie a statului român, Consiliul
Concurenţei. Atunci când au atacat cu succes cartelulul cimentului,
am spus că este o întâmplare. Când au intervenit în înţelegerile
anticoncurenţiale din telecom, mi-am pus întrebări. Certitudinea am
avut-o însă când au atacat monopul bancar la rădăcină, la
comisionul pentru rambursarea anticipată.
Fidelizarea clienţilor este visul oricărei afaceri. Dar această
fidelizare se face prin calitate, inovaţie, competitivitate şi în
principal prin respectul pentru client. Băncile au inventat însă
ceva nou. Acest comision pentru plata anticipată, adică modul
pervers în care o bancă îşi poate fideliza forţat pentru 20-30 de
ani clienţii deja existenţi chiar şi în condiţiile în care le
creşte acestora costul de creditare cu 3-4 puncte procentuale este
modul prin care orice competiţie bancară în favoarea clientului
este eliminată din start şi este echivalentul modern al legării de
glie al iobagilor din secolul 17.
Nimic nu este mai neconcurenţial în sistemul bancar decât acest
comision. Consiliul Concurenţei a sesizat pericolul pentru client
şi a intervenit declarându-l anticoncurenţial şi scoţându-l în
afara legii din toate contractele prezente şi viitoare. Clienţii cu
istoric bancar bun, nemulţumiţi de costurile creditelor lor
existente aveau astfel cale liberă să renegocieze condiţii mai
favorabile. Costurile renegociate puteau compensa o parte din
pierderea de nivel de trai, venită din micşorările de venituri şi
creşterea de TVA. Chiar şi bugetul ar fi avut de câştigat din
posibilele cheltuieli suplimentare făcute din banii
economisiţi.
Chiar eram mândru că guvernanţii ţării mele au răspuns lăcomiei
corporatiste bancare cu mijloace concurenţiale, adică pragmatice,
pe când cei din Ungaria, confruntatţi cu aceeaşi problemă, au
făcut-o prin mijloace administrative abuzive cu rezultate incerte,
adică o taxă suplimentară pe profitul băncilor ungare. Toate bune
până acum câteva zile când am citit în ziarul dvs. pe prima pagină
cum preşedintele ţării mele se adresa în termeni duri sistemului
bancar acuzând băncile de lăcomie şi fugă de răspundere, iar în
pagina trei cum Guvernul numit de dânsul anulează în negocierea cu
FMI singurul mod în care abuzurile băncilor pot fi eliminate. În
prezent, Guvernul a acceptat eliminarea comisionului de rambursare
anticipată doar pentru contractele viitoare, când principala bătaie
erau contractele trecute. Acest lucru interesează în principal
băncile.
Înţeleg că lobby-ul bancar a făcut ca FMI, bancă şi ea, să
reprezinte în discuţiile cu Guvernul punctul de vedere al
sistemului bancar, dar pe noi, cetăţenii României, cine ne
reprezintă în aceleaşi negocieri dacă Guvernul şi preşedintele nu o
fac? Pe noi ne apără cineva vreodată de abuzuri sau trebuie la
nesfârşit să ne mulţumim cu declaraţii de intenţii niciodată
concretizate? În ciuda a ceea ce în mod evident cei ce ne conduc
consideră, cetăţenii României sunt în majoritatea lor responsabili:
pot fi de acord cu renunţarea la drepturile lor dacă li se explică
beneficiile viitoare. Poate că Guvernul are în vedere aceste
beneficii când a acceptat prevalenţa punctului de vedere bancar în
faţa punctului de vedere al alegătorilor săi. Dar unde sunt
explicaţiile? Unde este dezbaterea democratică, schimbul de idei?
De ce societatea află întotdeauna de deciziile luate şi nu de
intenţia de a le lua? Dan Şucu este preşedintele Mobexpert, cel mai
mare jucător din industria mobilei